114 matches
-
evocă într-o frumoasă poezie mai degrabă melancolică, nostalgică, intitulată „Liceu“, pe care mi-a făcut cândva bucuria să mi-o dedice. A inclus-o în volumul Treceri (1981), de unde o reproduc: În fața librăriei, fiecare negoț făceam cu cărțile școlare. Dactili suiau, îmbietorii ritmi, pe Cicero-l schimbam pe logaritmi. Dădeam o vârstă pe-alta mai de fală, fără să știm că vârstele înșală. Și-așa treceam și fluieram destine ca verbele prin iuxtele latine, în timp ce toamnele-ascuțeau cuțite sus, sub cerul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sau miros de ivriți pîrliți și născociți după atîtea secole? Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică amintindu-l pe istoricul Efor ce a trăit în secolul lV î.e.n. scrie: Sînt alții, și printre aceștia este și Efor, care povestește că dactilii ideeni locuiau împrejurul muntelui Ida din Frigia și că trecură în Europa cu Minos... Fiindcă se arătase ca autori ai unei binefaceri foarte mari către nea-mul omenesc(descoperirea prelucrării fierului), ei primiră onoruri nemuritoare”. Numai că unii dintre acești beneficiari
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
prin colaboratori, cei mai mulți trecuți prin cenaclul lui Al. Macedonski, o ținută modernă, la nivelul epocii. Revista intenționa chiar a face școală în teoria și practica versificației. Este evidentă influența formalismului macedonskian în numeroasele exerciții de versificație apărute în paginile D.: dactili (I. C. Săvescu), sextine (B. Florescu), anapeste (M. Demetriade), sonet dublu (M. Demetriade), sonet răsturnat (Z. Stoican). Aici B. Florescu teoretizează asupra sonetului și amestecului ritmurilor și, alături de M. Demetriade, experimentează poemul în proză. Pe lângă anecdotele versificate ale Anei Ciupagea și
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
tehnica versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu George Coșbuc, din acest punct de vedere, ne aflăm în vremea prozodiilor glorioase după care un Horațiu împerechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii și combina coriambii. VLADIMIR STREINU Poetul descoperă realitatea printr-un filtru mitologic. De aceea ni se pare că, în esență, universul coșbucian are structura feericului, caracterizându-se prin fantezia grațioasă [...] Lumea lui Coșbuc ne apare ca un
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
versificației este copleșitoare. Bogăția ritmurilor, raritatea, felurimea și perfecțiunea lor fac din Coșbuc un poet unic la noi [...] Cu George Coșbuc, din acest punct de vedere, ne aflăm în vremea prozodiilor glorioase după care un Horațiu împerechea iambii cu dactilii, dactilii cu troheii și combina coriambii. VLADIMIR STREINU Poetul descoperă realitatea printr-un filtru mitologic. De aceea ni se pare că, în esență, universul coșbucian are structura feericului, caracterizându-se prin fantezia grațioasă [...] Lumea lui Coșbuc ne apare ca un spectacol
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
expunerea, informarea; dialogul - monologul, - vorbirea directă, indirectă, stil indirect liber; mixt etc. 1.3.4. Figuri de stil și tropi: - epitet, comparație, metaforă, personificație, hiperbola, metonimie - sinecdoca, alegorie, inversiune, gradație, anafora, întrebare retorica, paralelismul metaforic; 1.3.5. Prozodie: - ritmul - dactil - rimă - asonanta ------------- * Conținuturile marcate cu asterisc sunt facultative. 2. Practică rațională și funcțională a limbii 2.1. Situația de comunicare. Factorii care influențează comunicarea. 2.2. Comunicarea orală - procedeul retoric, simularea situației, - specii și forme: - alocuțiune, cuvântare festivă, - dialog, dialogul
ANEXĂ din 30 iunie 2008 privind aprobarea programelor şcolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară Limbă şi Comunicare - Limbi materne, clasele a V-a - a VIII-a*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
toate: tu, drumul drept îl țineși nu călca hotarul pus între rău și bine" Cartea Epodelor ("Epodon liber", din limba greacă: ""epódos"" = refren), denumită de Horațiu "Iambi", deși numai o parte din poezii sunt scrise în ritm iambic, restul în dactile, cuprinde 17 poeme lirico-satirice cu referire la evenimentele și problemele politice ale epocii, după modelul poetului grec Archilochos din Paros. Horațiu a scris patru cărți de ode, intitulate "" Carmina"", care cuprind 104 poeme pe teme civice, mitologico-religioase, politice, morale, erotice
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
pe monodiile ce răsunau din lira artistului erudit. Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, și astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp (piric, spondeu, dactil, anapest etc.)sau din 3,6,9 timpi (iamb, troheu, tribrah etc.). . Adjectivul "liric" apare pentru prima dată în secolul al XV-lea, în legătură cu poezia greacă antică și păstrează o relație de lungă durată cu muzica ce încă mai există
Genul liric () [Corola-website/Science/299148_a_300477]
-
inferior b) "hiper" (prin adăugirea unui tetracord superior) Ritmul nu constituia o speculație matematică, ci se desprindea din metrica versului, si astfel piciorul metric al acestuia genera gruparea ritmica ce putea fi alcătuită din 2,4,8 timp ("piric, spondeu, dactil, anapest" etc.)sau din 3,6,9 timpi ("iamb, troheu, tribrah" etc.) Instrumentele de bază erau "lira, chitară" și "aulosul", care dezvoltându-se au creat o adevarată epoca a artei interpretative, cunoscută sub denumirea de "chitarodie" și "aulodie". "Chitară" era
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
prin adonic (sau "adoneu") se înțelege versul, dar și ritmul, specific prozodiei antice, greco-latine, constând din cinci silabe, dintre care prima și a patra sunt accentuate, îndeplinind totodată și funcția de „încheietor“ de strofe safice». Tratatele îl explică printr-un «dactil acataletic și altul cataletic: — v v / — v » ("Dicționar de termeni literari", 1976, p. 15). În "Odă - în metru antic" de M. Eminescu, fiecare strofă safică se încheie cu un adonic / adoneu: Singurătății; Ne-ndurătoare; Apele mării; Pasărea Phoenix ?" și Mie redă
Adonic () [Corola-website/Science/310192_a_311521]
-
a întors în Transilvania, consacrându-se vieții ecleziastice. Prin sinodul de la Mediaș, din 1561, Schesaeus este ales pastor la Dupuș (lângă Mediaș), locul în care a început să scrie lucrarea "Ruinae Pannonicae". Lucrarea a fost scrisă în limba latină în dactili hexametrici, după modelul Eneidei lui Publius Vergilius Maro. Epopeea "Ruinae Pannonicae" reflectă evenimentele dure desfășurate în Ungaria, Transilvania, Moldova și Valahia timp de mai bine de 30 de ani (1540 - 1671). Pentru români, epopeea lui are o dublă semnificație, una
Christian Schesaeus () [Corola-website/Science/313910_a_315239]
-
târziu pentru un public căruia „Georgicele” îi erau cunoscute, a folosit limbajul sobru al lui Virgil pentru a instrui tinerele fete „despre cum îngrijirea poate să îți pună în valoare înfățișarea și cum să îți păstrezi frumusețea”. În loc să folosească hexametrele dactile ale lui Hesiod și Virgil, Ovidiu dă srecomandări folosind distihurile elegiace, metrica tradițională a poeziei de dragoste. Constrastul între tonul serios și metrica facilă transformă „Îngrijirea feței feminine” într-o parodie a „Georgicelor” lui Virgil. În a doua jumătate a
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
îmbrățișări grațioase, într-o muzică misterioasă a lirelor, cu apariția bacantelor într-un „triplu delir“ etc. Parnasienii abordează problemă îmbogățirii rimelor „mării armonii“, (re)descoperă forme fixe prozodice din cele mai alambicate și le pun în circuit: hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul, spondeul, amfimacrul, peonii etc.; prețuiesc și cultiva foarte mult poezia cu forma fixă: sonetul (pe primul loc), rondelul, glosa, gazelul, epitalamul, rubaiatul, pantumul, haiku-ul, micropoemul-tanka etc.; preiau de la romantici ceea ce le convine, fiind preocupați de exotism
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent face trimitere
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]