299 matches
-
H.-R. Patapievici, considerat un model de filosof postmodernist (numai că Patapievici, între timp, a început să se lepede de postmodernism!), crede că rațiunea de a fi a tineretului este să deconstruiască specificul național și conceptul de patrie. Autoarea parodiază dadaist titlul unei cărți postume a lui Emil Cioran, zicând propriului op Tzara mea. 203 Tamara Carauș etalează un număr important de lecturi postmoderniste și arată suficientă inteligență spre a surprinde, cu oarecare nedumerire, câteva dintre paradoxurile postmodernismului autohton. "Tzara" (nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului „Voltaire", în Zürich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Vrând să răspundă absurdului prin absurd, ei își manifestă revolta mai curând prin provocare decât prin idei estetice. Marcel Iancu va scrie: Astfel, manifestul dadaist a fost publicat într-un prim și singur număr al revistei „Cabaret Voltaire”. În manifestul acestei mișcări, denumite Dada, se vorbește despre : (T. Tzara). Primul Război Mondial va produce în literatura de specialitate, un număr fără precedent de opere privind
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a dicteului automat care asociază termeni aparținând unor câmpuri semantice aparent incompatibile, de aici o anticipare a literaturii absurdului. Filonul literaturii absurdului, considerându l pe Urmuz unul dintre precursorii „tragediei limbajului", a fost explorat postum. Mai aproape poate de spiritul dadaist deși nu pare să fi avut cunoștință de existența curentului Dada prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decât de suprarealismul adversar principial al lucidității, Urmuz a întreprins o critică în esență grotescă, unică în felul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se opune, într-o tensiune abia mascată, un fond tragic, dizolvant. Noul curent Dada este anticipat de versurile ironice, curent al cărui promotor va fi Tristan Tzara. Acesta cere deconvenționalizarea limbajului poetic, în celebrul poem manifest Ca să faceți un poem dadaist: Luați un ziar,/Luați niște foarfeci./ Alegeți din acel ziar un articol de lungimea pe care intenționați s-o dați poemului dumneavoastră./ Decupați articolul./ Decupați apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol și puneți-le într-un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
întâlnirii cu poeții newyorkezi (Tedd Berrigan, Anne Waldman, Lewis Warsh, Michael Stephens și Paul Blackman) se instalează pe fondul unei ispite mai vechi, pe care C. și-a apropriat-o încă din ultimii ani petrecuți în țară. Influențat de experimentul dadaist și de întreaga avangardă a anilor ’60, el alege să facă poezie din „sunetul și imaginile vieții cotidiene”.Camuflându-și fragilitatea și melancolia purtate în solitudine într-un voluptuos joc al expresiei, evita atitudinea exclusivista și autoritara, întorcându-și fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de „iconografie” alchimic-apocaliptică („Luna-și înfige ghearele în soare”, „soarele de noapte” - soarele negru al lui Maldoror). Poezia din volumul Grădina deliciilor (1993), parcă mai puțin subiectivizată, a fost văzută de critici ca prelungire a unor filoane expresioniste, suprarealiste sau dadaiste, ca expresie a unor nevroze tipic bacoviene, după un scenariu de film-dezastru. Sursa primă a inspirației pare a fi celebrul tablou al lui Hieronymus Bosch, dar atmosfera de dans macabru e mai degrabă aceea din pânzele belgianului James Ensor. Stadiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286176_a_287505]
-
un poem în proză modelat pe calapod futurist, superficialitatea și sterilitatea (Vorbe goale, 1925). Ceea ce îl desparte de avangarda istorică - în ciuda prieteniei cu Marcel Iancu și Tristan Tzara, a manifestelor din „Contimporanul” și chiar a tentativelor de a compune poeme dadaiste (Dicteu, 1916) și futuriste (Îngerul a strigat, 1923) - este supremația ideii privind autonomia esteticului, fundamentală pentru modernism. Opera sa, aparent contradictorie și nu rareori dificilă, marchează efortul de asumare a tensiunilor erei postromantice și de înscriere a liricii noastre pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Îi asigură Într-o și mai mare măsură reprezentativitatea: itinerarul său creator se identifică, În esență, cu cel al avangardei Înseși, de la primele deschideri (realizate prin gruparea Contimporanul) spre un program care, sub dominantă constructivistă, admitea elemente expresioniste, futuriste sau dadaiste, pînă la tot mai evidentele apropieri de suprarealism. Pe acest drum, „sinteza modernă” promovată Între anii 1925-1928 În revista Integral va Însemna nu numai un moment din propria evoluție a poetului, ci unul Întru totul definitoriu pentru specificul demersurilor avangardiste
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța Înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, În fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, „Suprarealismul e Însă [ca dinamică] inferior dadaismului. Suprarealismul e În analiză feminin expresionist”), urmează acest adaos: „Și apoi esențialul: Suprarealismul nu răspunde ritmului vremei. Acest caracter trebuie subliniat. E singurul care ne interesează”. Iar cîteva rînduri mai departe: „La glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu promovarea noului; creație și invenție opuse imitației sterile a convențiilor (cu implicații mai generale, ținînd de o estetică antimimetică), distanțare de „gramatică” și „logică” (În Înțelesul de limbaj convenționalizat, dar și În cel propriu, În prelungirea sloganurilor futuriste și dadaiste): „Artistul nu imită artistul creează. / Linia cuvîntului culoarea pe care n-o găsești În dicționar. INVENTEAZĂ INVENTEAZĂ / Arta surpriza / Gramatica logica sentimentalismul ca agățătoare de rufe”. În fine, această frază care măsoară patosul angajării În Înfruntarea convenționalului și afirmarea absolutei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lungul Întregului său itinerar de militant al avangardei. Este de precizat Însă că poetul se arată de la Început conștient de imposibilitatea unei totale rupturi de trecut. Din acest punct de vedere, poziția sa e mai nuanțată, Îndepărtîndu-se evident de nihilismul dadaist. El amendează, astfel, opinia după care „arta nouă e o artă de revoluție, lipsită de suportul continuitate În timp”. După el, momentele revoluționare sînt rezultatul unui „proces de dezagregare a unei stări de fapt și de cristalizare lentă a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
avangardă. La 75 H.P., foarte tînărul poet aflat În faza primelor, entuziasmante revelații ale ideilor Înnoitoare, se aliniază, Încă impersonal, la programul constructivist schițat de Contimporanul, nu fără a reține Însă elemente ale energetismului futurist și ale radicalismului, În negație, dadaist. Participarea la revistele Punct și Integral aduce, inevitabil, amprenta mai puternică și mai limpede conturată a doctrinei constructiviste, scoțînd În relief ceea ce s-ar putea numi disponibilitatea integralistă, În sensul (valabil, cum s-a observat, pentru Întreaga avangardă românească) unei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că acestea urmau să ia naștere nu În virtutea inerției unor limbaje moștenite, ci ca rezultat, niciodată sigur, mereu amenințat cu eșecul, al unei proprii experiențe vitale, trăită În regim prin excelență interogativ. SÎntem departe, În acest moment, de orice nihilism dadaist; faza pur destructivă a atitudinii avangardiste e de mult depășită, - și ea nici n-a Însemnat la Voronca decît un scurt popas, cu urme În textele antipoetice tipărite În 75 H.P. Ceea ce rămîne din negația inițială este Însă, În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inițiază, alături de pictorul Victor Brauner, revista 75 H.P. (al cărei „redactor” e și Stephan Roll), Voronca pare a-și fi Însușit principalele repere ale programului constructivist, În direcția propusă de Contimporanul, cu anumite reminiscențe, cum am remarcat deja, futuriste sau dadaiste, Încît e În stare să propună el Însuși, În cîteva articole-manifest (Aviograma, 1924) scrise cu destul aplomb, soluții de Înnoire a limbajului poetic. În ce privește practica poeziei, momentul 75 H.P. Înseamnă totuși pentru el mai curînd un stadiu preparator: textele publicate
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte texte trimit În chip și mai evident la futurista „distrugere a sintaxei” ori la rețeta oferită de Tristan Tzara „pentru a face un poem dadaist”: alăturare hazardată de cuvinte și sintagme, Încadrate Într-un foarte lax tipar formal: stadion crasmic debleiat meridiany intestin afiș cîntă În mi bemol amiral numără inevitabil & Co. pian cauciuc Împarte salariu submarin avion subt umbrelă oferit În gradație miracol intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului În contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, pînă la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință prin procedee tipografice și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră” a imaginilor, putem descoperi urma fertilă a spuselor unui Louis Aragon din Le paysan de Paris despre „viciul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
decât uitarea”. Deși s-a putut crede că mișcarea inițiată de Ț. și propria lirica sunt manifestări de nonconformism instinctual și dezorganizat, nu e de ignorat că poetul este dublat în permanență de teoretician. Și aici trebuie despărțita fază nihilismului dadaist de aceea a „normalizării” actului creator. În Manifestul despre amorul slab și amorul amar (1920) era teoretizata o poetica a hazardului, șocantă prin seriozitatea cu care se propunea metodă colajului arbitrar: „Luați o pereche de foarfeci. Alegeți din ziar un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
soare... vise, gânduri, tăceri, empireu, rai, aur, infinit (câteodată: peruzele) etc, etc, etc."132 Suprarealismul ("mitul subconștientului revelat") este refuzat și de data aceasta la fel și poezia lirismul personal ("cultul eului") sau "euforiile de sentiment". Se resping toate excesele "dadaiste, simboliste, expresioniste, impresioniste, autohtoniste, etc, etc. încăpute cu generozitate în ceaunul liric național"133. Pe lângă limbajul dinamitard al articolului, se observă trimiterea voalată la poezia gândiristă pusă în rând cu experimentele de avangardă. Poeziei "morbide, extravagante", Geo Dumitrescu îi opune
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
va dori repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de factură gândiristă (pășunism literar - vor spune cei de la Sibiu), cât și experimentele dinamitarde dadaiste, expresioniste, suprarealiste etc. sunt departe de ceea ce s-ar putea numi poezie adevărată. Inițial acești poeți își definesc idealul de creație mai mult negativ, delimitându-se de poezia pe care nu vor să o facă. Geo Dumitrescu promovează o orientare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
România numeroase reviste de avangardă, decise să scandalizeze simțul moral și estetic burghez. Tristan Tzara (1896-1963), evreu român, a Început prin a scrie versuri În românește; stabilit În Elveția, apoi În Franța, a inventat literatura „dada“ și a animat mișcarea dadaistă. Printre pictorii avangardei, tot un evreu român, Victor Brauner (1903-1966), a dobândit un renume european prin compozițiile sale suprarealiste cu teme fantastice. Ar putea să pară curioasă această substanțială contribuție românească la curentele de avangardă, România fiind, la extrema cealaltă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
combină preocupările estetice cu cele etice și politice, concentrându-și critica asupra agendelor culturale și economice ale sistemelor de impunere a afacerilor și informațiilor drept conținuturi indiscutabile ale globalizării virtuale. Rădăcinile mediilor tactice au fost identificate atât în manifestările mișcării dadaiste, prin cultivarea șocului și antitezei, ori în cele ale mișcării suprarealiste, prin critica socială, politică și culturală pe baza experiențelor imaginației, cât și în practica deturnării situaționiste, prin aproprierea acțiunilor, imaginilor și cuvintelor culturii dominante și schimbarea sensurilor acestora. Apărut
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
vremii noastre. Urmează un capitol despre Strămoșii literari ai absurdului și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte, De la Ion la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
Activ intermitent în interiorul macro- și microstructurilor poeziei lui P., spiritul modern determină în câteva rânduri și apariția unor elemente de natură ludică, asemănătoare celor atât de frecvente la Nichita Stănescu. Prin repetiții, spre exemplu, se obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]