299 matches
-
Activ intermitent în interiorul macro- și microstructurilor poeziei lui P., spiritul modern determină în câteva rânduri și apariția unor elemente de natură ludică, asemănătoare celor atât de frecvente la Nichita Stănescu. Prin repetiții, spre exemplu, se obțin jocuri de cuvinte aproape dadaiste: „Calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare, / calul călare pe calul călare pe cal, / calul călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Israel, India, O. se stabilește la New York. Publică aici, sub o semnătură ușor adaptată, Valery Oisteanu, mai multe volume în limba engleză, iar în 1977 întemeiază Poets & Artists Surreal Society. Între 1973 și 1995 organizează expoziții de artă și literatură dadaistă și suprarealistă, între care și The Romanian Contribution to Dadaism and Surrealism în 1981, o amplă expoziție artistică și documentară la Franklin Furnace Gallery. Între 1986 și 1995 este redactor la „COVER. Arts New York”, magazin lunar independent, în care publică
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
artă avangardistă „Wall Patrol” (semnată Valery Gallery). Îi apar aici, precum și în alte reviste americane, traduceri din scrierile lui Urmuz, Tristan Tzara, D. Trost, Gherasim Luca, Gellu Naum ș.a. În 1996, cu prilejul centenarului Tristan Tzara, prezintă mai multe spectacole dadaiste la Centrul Cultural Român din New York, la Praga, München și București. Preocupat de culturile primitive orientale, realizează filme documentare în Indonezia, India, China, Thailanda. După 1989 a revenit în spațiul cultural românesc, colaborând cu versuri la „Contrapunct”, „România literară”, „Luceafărul
OISTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288513_a_289842]
-
P. scrie versuri din care răzbat pe alocuri vocea lui André Breton, cele ale lui Ilarie Voronca, Ion Vinea, Ștefan Roll ori maniera poemelor lui Guillaume Apollinaire. E departe de destrucția suprarealistă, chiar dacă uneori ironia avangardistă sau un vag ecou dadaist își fac simțite prezența. Imaginea poetică încearcă, și la el, sinteza vis-realitate, dar reveria e mai degrabă melancolică și uneori barochizantă, iar feeriile spectrale neagă intențiile programatic polemice, așa cum se întâmplă, spre pildă, în Mărturisiri II („Un ceas va dezghioca
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
o materie ce părea stranie În ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul, la Viena, În 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball. În 1926, el Începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
vremii noastre. Urmează un capitol despre Strămoșii literari ai absurdului și un altul, Trei precursori, în care sunt tratați micromonografic Lewis Carrol, Alfred Jarry, Christian Morgenstern. Vaste prezentări sunt consacrate corifeilor literaturii absurdului: Kafka sau Universul absurd, Absurdul în aventura dadaistă, Albert Camus sau Absurdul și revolta, Eugen Ionescu sau Absurditatea absurdului, Samuel Beckett sau Apocalipsa absurdului. Cultura clasică a autorului este pusă în lucru și în studiul monografic Jakob Burckhardt - un umanist modern (1974). O altă carte, De la Ion la
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
reviste, „75HP” (1924, număr unic) și „Punct” (1924-1925), vădesc o atitudine mai radicală și o mai limpede angajare în direcția constructivismului. Ca lider se impune Ilarie Voronca, autor al manifestelor Aviograma („75HP”), Gramatică, Arhitectura („Punct”), din care nu lipsesc accentele dadaiste și futuriste, dar și al unor texte izvorâte din voința de sincronizare: Hidrofil, Strofă I, Strofă II. Primii noștri avangardiști se arată deschiși la sugestii constructiviste venite din dadaism (negarea convențiilor poetice, anularea subiectivității creatorului etc.), dar mai cu seamă
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
mototolită, cu sacoșa plină de lucruri naufragiate În stradă, cu pradă, cupoane de reduceri și volante publicitare Între genunchi. După aceea era prima care punea Întrebări. Se familiarizase Îndeaproape cu rabinii, cu nevestele rabinilor și familiile lor - implicată În discuții dadaiste despre credință, ritual, sionism, Masada, arabi. Dar avea și perioade creștine. Ascunsă Într-o mănăstire poloneză timp de patru ani, se numise Slawa, iar acum erau perioade când răspundea numai la acel nume. De Paște aproape Întotdeauna era catolică. Ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cei care le făceau recenziile muzicale. Iarăși partea gâlcevitoare, ridicolă a lucrurilor, iarăși Bruch cel mânjit grosolan, complexat, dat În stambă, bădărănos. Tocmai când Sammler voia să se odihnească. Să-și revină puțin. Să se pună În ordine. Iar spectacolul dadaist neastâmpărat, gutural al lui Bruch era contagios. Du-te, Walter, du-te odată ca să pot să mă rog pentru tine, Îi venea lui Sammler să spună, picând În stilul lui Bruch. Dar apoi Bruch Întrebă: — Și când Îl aștepți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ubicuității erotismului. Deci, dragi tovarăși și pretini, cum mama naiba reușeați să stați liniștiți la locurili voastre? Rezistența în grupuri mici de oameni, istoricește constituite. Povestea scurtă a mai lungii vieți a grupului Câr-Mâr. Câr-Mâr este numele obținut prin procedură dadaistă, demult de tot. Înainte de un revelion, Adi cu Laura, Cristi și Petru, secondați de Ludi Grünberg, au vrut să găsească un nume pentru ceea ce, în whishfull-thinking-ul lor, unii numesc forme embrionare de societate civilă în totalitarism (vezi notă cultă Volo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Astfel, "Săptămâna artei moderne", organizată la Sao Paulo în zilele de 13-17 februarie 1922, a constituit, grație manifestului lui Tristan Tzara, ruptura cu academismul portughez și începutul unei epoci de încredere în valorile naționale, reprezentând intrarea modernismului în Brazilia. Propunerea dadaistă a fost primită cu entuziasm în Brazilia, având un impact profund în viața cultural-artistic, socială și politică braziliană. Teoria protecționismului a economistului roman Mihail Manoilescu, publicată în limba portugheză în 1931, a constituit cartea de căpătâi a promotorilor și apărătorilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
loc Erste Internationale Dada-Messe. Dada se extinde repede și spre Olanda (van Doesburg), iar Schwitters fondează Merz, versiunea sa germana la DaDa, în Hannover. Influența dada se extinde apoi către Italia, Spania, Rusia și alte zone ale Europei . Continuarea spirtului dadaist a fost aproape firească, iar anii '50-'60-'70 prin serii de happeninguri, preformace-uri, manifestările Fluxus ori arta conceptuală nu fac altceva decât să prelungească ideile, critica și non-convenționalismul mișcării DaDa. Duchamp rămâne poate unul din cele mai importante repere
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
în posteritate, muzeul tinde să se adreseze prezentului. Către mijlocul secolului XX și după acest moment, o parte a curentelor și grupărilor artistice vor ataca cu vehemență "spațiul muzeificat", contestînd ideea de patrimoniu în accepțiunea sa clasică. Amintim aici "revolta dadaistă", ofensiva modernismului american, manifestul artei minimale 34, sau conceptele promovate de M. Duchamp și Daniel Spoerri. Patrimoniul nu mai este un privilegiu al trecutului, devenind o necesitate a prezentului. Este foarte interesant în a observa manifestările publicului, dar mai ales
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
Paris, 2000, pagina 245. 26. M. DUCHAMP (1887-1960), pictor francez, promotor al avangardei în artele plastice. Conceptul său se centrează în jurul noțiunii de antiartă și are ca sursă experiențele futuriștilor în redarea mișcării și a abstracționismului. Demersul său, de factură dadaistă, propune reevaluarea condiției obiectului artistic și a spațiului în care acesta este amplasat, printr-un gest "ironic" la adresa ambiției de a conserva opera de artă. (în Prut C., Dicționar de artă modernă, Ed. Albatros, București, 1982, p. 127, 128). 27
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
oarecare decât un revoluționar al artelor. În spatele lui se afla un turn din lemn, În culorile drapelului american, care capta imediat atenția. — Acesta e Turnul Hoover ¼, lucrarea lui Huang Yong Ping, zise Charlie. Huang e membru fondator al unui grup dadaist chinez, acum trăiește la Paris. A folosit un pistol de capsat pentru a acoperi structura cu dungi de plastic roșii, albe și albastre, toată lucrarea are aproape șase metri, iar materialul din care e făcută este foarte utilizat În industria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din lume“, ca omagiu adus libertății de exprimare. A oferit un premiu de o sută de mii de dolari și au venit două sute șaizeci de lucrări din douăzeci și trei de țări. Printre ele, proiectului unui arhitect finlandez, un joc dadaist de cuvinte Între capitol și capital, numai că juriul n-a luat libertatea de exprimare chiar atît de la propriu, așa că au optat pentru un zgîrie-nori gotic. Susan cunoaște bine istoria orașului ei; În prezentarea ei se simte pasiune. Wakefield Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
destinul lui Petică, boem prin definiție, urmează aceeași traiectorie-tip” (Mihai Zamfir, op. citi, p. 184). Ceea ce aduce „nou” (pre)avangardismul față de simbolism - refuzul provinciei - se manifestă cel mai violent la Tristan Tzara, acesta reușind cea mai spectaculoasă „evadare”. (Explozia dadaistă s-a desfășurat, de altfel, tot pe scena unui cabaret, transformîndu-se însă în happening insolent). Mirajul Centrului (Orașul Lumină, simbol al emancipării artistice) este evident. Unii simboliști s-au născut, de altfel, în țări francofone (Alice Călugăru - la Paris, M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura Cartea Românească, București, 1987). Modernismul estetic al stîngii românești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale împăratului) erau obsesii interioare. (...) În ciuda aspectului - robe negre și șuvițe cîrlionțate - lumea idiș a devenit poate cel mai important loc de întîlnire al modernității”. „Tradiția cîntecelor evreiești - adaugă Sandquist - trebuie să fi fost și ea tentantă pentru un viitor dadaist. Pamfletele hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hasidice rimate, de exemplu, păstrau melodii tradiționale, în timp ce textul se constituia ca rafinată luare în rîs a toate și a tuturor”. Acest determinism etno-spiritual trebuie totuși luat ca o speculație, sub beneficiu de inventar. Este greu de spus în ce măsură atitudinea „dadaistă” a lui Tristan Tzara îi e îndatorată. Cert este că poezia și eseistica lui B. Fundoianu (în care modernitatea coexistă cu un anume tradiționalism spiritual) sau proza din Caii lui Cibicioc, Paradisul statistic și Abecedar de povestiri populare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflate sub semnul periferiei fără ieșire într-o jubilație anarhic-expansionistă - în colaborările de la Punct, Contimporanul, 75 H.P., Integral și unu, însoțite de manifeste și profesiuni de credință avangardiste - tot mai organizată, despletită în versuri whitmaniene sau disciplinată prozodic, colorată futurist, dadaist și, mai tîrziu, suprarealist, pentru ca, ajuns în Franța, să le decanteze în tonurile „clasice” ale unui umanitarism panteist. Umbra simbolistă, nostalgic-estetizantă și intimistă, „pillatiană” și provincială, îl va însoți însă multă vreme - ea îi va fi de altfel reproșată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Léon Werth... Romanul devine o oglindă în fațete, în parcele. Aiurea e aproape delăsat”. Poziția cea mai fermă este exprimată în 1925 („Romanul“, în Cuvîntul liber, seria II, anul II, nr. 8, 21 februarie 1925). Autorul - care a asimilat „experiența” dadaistă, urmuziană și suprarealistă - citează exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Viața literară, 5 februarie 1927). În studiul introductiv la Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, Matei Călinescu atrăgea atenția că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse în Istoria... sa (ca și în Curs de poezie) între „dadaiști, suprarealiști și hermetici” sub zodia „balcanismului” nu e, deși excesivă, chiar o enormitate: poezia pură a lui Ion Barbu și a orficului Dan Botta, cultivate la Contimporanul, erau parțial afine abstractismului constructivist și percepute în epocă drept curente noi, radical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi doctrinar al tradiționalismului ezoteric antimodern - îi putem adăuga exemple mai mult sau mai puțin notorii, de la publicistul Emil Riegler-Dinu, popularizator al futurismului la Contimporanul, la Mircea Eliade (care a preluat ceva din mentalitatea futuristă prin intermediul lui Giovanni Papini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
atitudine comună: antipoliticianistă, antiburgheză, antitradiționalistă, antirăzboinică. Nu o atitudine politică, ci una intelectuală, independentă, a unui grup de tineri ce refuzau „marile discursuri” triumfaliste în favoarea angajării militare. Pentru Tzara avea să fie o „anticipare” a Zürich-ului, un preludiu la aventura dadaistă. Pe a doua pagină a primului număr nu se precizează nimic în ce privește conducerea, sumarul sau periodicitatea — un „mister” similar celui de care se înconjurase, în 1912, Fronda ieșeană a tinerilor Eugen Relgis și A. Schreiber. În nota explicativă din Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]