467 matches
-
ziarul Teleormanul literar, cu poezia „Euforie”, iar editorial, în 1975, cu ciclul de poeme „Hohotul apelor”, în „Caietul debutanților”, Editura „Albatros”. Așa începe să dea lucrului, aparent comun, un sens înalt, încrederii răbdătoare o altă înfățișare a visului tăinuit al daimonului, devenind eul propriului eu. De aici și până la „Testament în Alfabetul Tăcerii”, antologie de autor (1975 - 2013), apărută în 2013 la Editura Tipo Moldova, Colecția OPERA OMNIA, Poezie contemporană, totul prinde contur sub ochiul și spiritul poetului, Atunci când și-a
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
K. are o sensibilitate sporită pentru birocrația invizibilă a legii. Toți suntem acuzați însă nu toți realizăm acest lucru. Conștientizarea efectivă a vinei și a momentului arestării survine doar în cazul ființelor ultrasensibile, faustice, hiperlucide, prometeice, a spiritelor bântuite de daimonul neliniștii și interogațiilor ultime, mai exact în cazul oamenilor de excepție pe care îi numim convențional genii. Acest concept, rodat de romantism este folosit adesea cu sensuri imprecise. Geniul e o problemă de luciditate, de privire, poate chiar de frunte
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
transmis cel mai bine mesajul Apocalipsei după Theodor Răpan, o carte esențială a sentimentelor, o Scriptură a Poeziei Limbii Române. Ca să ajungă aici, Poetul și-a lăsat în așteptare cel mai bun prieten, pe Damian, și a pornit însoțit de Daimonul său, în căutarea „Cuvântului ce exprimă Adevărul”, în descoperirea Graalului. Dar timpul și locul nu sunt ale basmului. Este o călătorie unică, în sufletul Poetului-Mag, pentru că numai Acolo Absolutul poate fi atins, pentru că numai Acolo și numai prin Iubire se
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
act existențial, a realizării „sinelui de sine” implicând sentimentul cunoașterii absolute, al artei pure ca proces predestinat a se împlini. Tot acest traseu fascinează; trecerea punților nu este altceva decât recunoașterea forței de a atinge Neatinsul, superioritatea vieții trăită ideal. Daimonul și Poetul-Mag sunt, în fond, „măști” simbolice ale unui subiect cu o evoluție ascendentă și o gradație emoționantă, desăvârșită, care pun în evidență complexitatea interpretativă a cărții, totul fiind proiectat pe fundalul determinărilor estetice ale actului creației. Mărturisindu-i prietenului
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
cele șapte împărății lirice. Vedenie pregătitoare. Descoperirea lui Theodor Răpan, pe care Dumnezeu i-a dat-o pentru a le arăta cititorilor săi cele ce se petrec și trebuie să se împlinească-n curând în lumea Cuvintelor; și el, prin Daimonul inimii sale, mărturisește cu smerenie toate câte le-a trăit, văzut și simțit ... Versurile, precedate de motto-ul „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel-ce-Este, Cel-ce-Era și Cel-ce-Vine. Atotțiitorul.” (Ap. 1, 8) șochează prin îmbinarea biblicului cu liricul
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
fluviul ce curge spre cer” și în care identificăm: cele șapte împărății lirice, trandafirul albastru, capcana întinsă urzicilor, lacrima plânsă de somnul cel veșnic și mut, duhovnicia, epifaniile și pietrele de râu, apusul și răsăritul, stindardele devenirii și versul sublim, Daimonul și gândul inocent, primăvara din inima Depărtării, repetabila Deșertăciune, Măria Sa, Cuvântul și tropotul stelelor, cele ce sunt și cele ce trebuie să se-mplinească, buzele atinse de un gust neștiut, curajul rostirii, orașul în care își scrie Testamentul iubirii, cerneala
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
pură. Acolo ajunge față în față cu sămânța creației, „sursa a tot ceea ce a fost, este și va fi, care nu e altceva decât sinele însuși”. Acesta presupunem că a fost impulsul care l-a îndemnat pe Poet, prin gura Daimonului, să scrie, în maximum trei săptămâni, trei Cărți într-una! Cartea I: Trecutul prezent - sunt! Cartea a II-a: Prezentul trecut - am fost! Și Cartea a III-a: Viitorul trecut - voi fi! Fiecare Carte are șapte capitole, fiecare capitol are
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
a văduvit de stelele albastre / Mai stai mai stai / rămâi rămâi / Noi l-am rugat cu vorba cea dintâi / dar el s-a dus s-a dus / era un cui din palma lui Isus. («Gata, îngerul...» - AmNS, 303); A venit Daimonul la mine și mi-a zis: / - Scarpină- mă tu, te rog eu, la subțioara verbelor !... («A venit Daimonul...» - AmNS, 304); Aș răsturna bisericile toate, / clopotnițele lor le-aș face plug, / să ar cu ele grâul din cetate / și să-i
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
dintâi / dar el s-a dus s-a dus / era un cui din palma lui Isus. («Gata, îngerul...» - AmNS, 303); A venit Daimonul la mine și mi-a zis: / - Scarpină- mă tu, te rog eu, la subțioara verbelor !... («A venit Daimonul...» - AmNS, 304); Aș răsturna bisericile toate, / clopotnițele lor le-aș face plug, / să ar cu ele grâul din cetate / și să-i dau foc, și s-o fac rug. Să ard în fumul ei speranța / de-a fi mai bine
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
expresia nelămuririi individuale, ci expresia unei neliniști metafizice cu implicații supraindividuale: Eminescu conștientizează existența ritualistică a lumii, Ritualul-Omenire - și își pune problema necesității și finalității Ritualului-Omenire, plecare de inimi, supunere a ființei aparente la manifestările unei Ființe Superioare Disparante, un daimon care “plânge, râde (...) spre a se-nțelege, în sfârșit, pe sine însuși” - deci, finalitatea Ritualului-Omenire este expresia-conștientizare a lui Dumnezeu. Scepticismul eminescian, îndurerat și metafizic, în același timp, este sinonimul acelui “Eli, Eli, lama sabachtani?”; b. urmează, apoi, întărirea pe
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
Răsai ca marmura în loc”), dar și în Scrisoarea IV și Scrisoarea V (Ea “ca marmura de Paros” - I-118, sau I-119: Ea ca “Venus Anadyomene” cu “marmura-i cu ochii negri” - Zeițe-cerboaice), dovedește că Eminescu vede în Femeie înglobarea daimonului jertfit-chinuit spre demiurgie, complementaritate funcțională a lui Hristos (Maria-Hristos, în esoterism: Lună-Soare), care mântuie de materie, prin neliniștea misterioasă și mereu dureroasă, în sensul soteriologic (“Ochiul înghețat i-l umplu gânduri negre de amor” I-121) - mântuie ultimele particule de
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
dintr-odată alte dimensiuni. Socrate și-a privit moartea în față fără să retracteze intransigența care i-a adus condamnarea și nici nu s-a lăsat ispitit să evadeze când i s-a oferit ocazia, înaintea execuției. Ceea ce numea el daimonul său, nu i-a făcut nici un reproș. Murea cu conștiința împăcată, fără să abdice de la nici unul din principiile sale. Să primești cu seninătate moartea pe care nu o dorești dar, pe care alții ți-au hotărât-o, este fără îndoială
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (25) de ION UNTARU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343849_a_345178]
-
urmele pașilor Lunii În dansul nocturn al vieții Și morții deopotrivă, Răsuflarea ei împrăștie stele Ce-mi cad adânc în întunericul lăuntric Și tăcut ele-mi germinează lumină Prin focul ritualului ei mistic De dragoste,vindecare și inviere! Aripi de daimon nu se mai opun Divinului, evadează, Cuprind nimbul cu demonia iubirii E nebunie sau geniul Semilunii? Se trec durerile de vis neîmplinit, Le-a vindecat in rugă Luna Nouă, Suflet de femeie învie fără teamă Acum primește, gând ceresc, crede
DANSUL LUNII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381326_a_382655]
-
Ovidiu Paștina - Portret, Emanuela Ceapă- Dreptul la timp, Dan Alexiu - Ploieștii de altădată, Victor Munteanu - Pasărea albastră, Speranța Ștefănescu - A venit toamna, Mariana Voicu - Cai sălbatici, Maria Băbușanu - Muze, Elisabeta Stănciulescu - Vis, Veniamin Caminschi - Inscripție pe o metaforă, Ana Oprișoreanu - Daimon. Muzeul Memorial „Nichita Stănescu” și Colegiul Economic „Virgil Madgearu” au realizat Expoziția de grafică „Cuvinte, Necuvinte, Imagini” și Muzeul „Nichita Stănescu” în parteneriat cu Școala „Florin Comișel”, Expoziția „Copiii îl aniversează pe Nichita”, coordonatori Carmen Guef și Valeria Mărgărit. Simțul
NICHITA STĂNESCU, OMAGIU 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380944_a_382273]
-
alții care au ridicat prestigiul țării în ochii tuturor străinilor. Desigur, astfel e cuvinte au însemnat - și pentru mine - un certificat de intrare într-o aleasă familie spirituală. Generozitatea pe care Maestrul nostru o împărțea cu toți cei ademeniți de daimonul socratic, a stârnit, nu odată, pizmă, invidie și chiar acuzații insultătoare, din partea ciracilor, pretinși deținători ai tainelor teoriei, care nu după multă vreme și-au dovedit slugărnicia politică și găunoșenia, împăunându-se cu decorații fade, fals sunătoare. Despre Noica și
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
de roșu și tematica tablourilor. De o prezentare mai amplă expoziția s-a bucurat din partea poetului Vlad Teodor Petcu „Ioana Badea prezintă în expoziția Pasiune și culoare un pastel de culori, accentuate în spirala pasiunii esteticii frumosului. Culoarea accentuează trăirile daimonului în cadrul tablourilor cu natură statică și în mișcare. De asemenea, doamna Badea prezintă ipostaza de Veneră a frumosului prin cele trei dansatoare de flamenco, dar și cele trei muze-nud (una dintre ele fiind chiar autoprotretul pictoriței).” Prin această activitate Mediateca
MEDIATECA GEORGE ENESCU , BUCUREŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTARI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374886_a_376215]
-
Acasa > Poezie > Cantec > EROUL MEU DE BUZUNAR Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului îți port simțurile in sandaua stângă ca la dans îmi (mai) calc partenerii sălbăticia mea trezește daimonul iubirii rătăcitor ca Enkidu oligrofen de sentimente perene stele de buzunar migrează pe harta de cer decolorată în caverna sufletului tău generic rulează stop sentimente mă salvez ca la Verdun tu îți porți costumul tăcerii ars cu scrum doar la
EROUL MEU DE BUZUNAR de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376607_a_377936]
-
schimbătoare Adu-i neprețuita binecuvântare Dar ramurile Rheei te ascund în cețuri de luceferi Deși spiritu-mi te cheamă Pe câmpiile din Amantu În veșnic vis te îmbracă, Cu straiele colibrii Și zeci de păsări Fenix dau glas voinței tale Tu Daimon cu păr de foc, angelic ți-ntre palme A mea inimă încătușată de iertare După cum în lumea largă Poetul împarte viciul alchimic al înțelepciunii Iar tu rămâi, o muză, topită în aur divin Căci sunt alt tău Adam Acum și
RUINE DE PLĂCERE de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372091_a_373420]
-
această perspectivă. Dacă vreau să refac istoria unei astfel de mentalități la pre- și protoromâni, trebuie să mă refer în primul rând la practici atestate în Antichitate la geto-daci și romani. Mențiunea lui Herodot (Istorii, IV, 94) privind săgetarea norilor (daimonilor) furtunii de către geți, în timp ce zeul lor făcea același lucru mânuind fulgerul, este o primă atestare documentară (secolul al V-lea î.e.n.) a acestei mentalități și practici magice. Mult citata informație a lui Herodot pare a fi întărită de date arheologice
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la mână în timp ce încearcă să doboare un copac din pădure. La fel pățește și fratele mijlociu, rănindu-se la picior. Cauza rănirii este explicită de această dată. Amândoi au refuzat să ofere de mâncare (ofrandă alimentară) „moșneagului din pădure” (un daimon silvestru). „Și lăsându-l în plata domnului pe omuleț [= moșneagul din pădure], nici că se mai sinchisi de el și-și văzu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu întârzie să vină, după ce izbi de câteva ori cu securea în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mână și la picior) este „Moșneagul din pădure”. Față de Prâslea însă, acesta este binevoitor. Dacă îmi este permis să generalizez, provocatorul rănirii meș- te rilor (legendari sau reali) care încalcă anumite practici magico- -rituale trebuie să fie un dendro-daimon, un daimon silvestru, un fel de „vâlvă a pădurii”. Ipoteza mea e confirmată de unele credințe bănățene, referi- toare la „Muma pădurii”, culese în jurul anului 1900 : „în pădure există o ființă supranaturală care supraveghează pădurile, le îngrijește, le crește, [le] apără de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
au fost traduși de Vasile Pârvan și de alți specialiști prin „întemeietori” și, respectiv, „întemeietori de orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci nu-și trimiteau săgețile numai în nori, pentru a răpune/alunga pe cale magică daimonul uranian (cf. Herodot), ci și în pământ sau în copac, pentru a răpune/alunga daimonul htonian sau dendronian, în vederea unei întemeieri. în spațiul indian, înainte ca o singură piatră a unei case noi să fie așezată, magul-astrolog arăta ce punct
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci nu-și trimiteau săgețile numai în nori, pentru a răpune/alunga pe cale magică daimonul uranian (cf. Herodot), ci și în pământ sau în copac, pentru a răpune/alunga daimonul htonian sau dendronian, în vederea unei întemeieri. în spațiul indian, înainte ca o singură piatră a unei case noi să fie așezată, magul-astrolog arăta ce punct din temelie se afla exact deasupra capului șarpelui care susține lumea. Meșterul zidar își făcea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se făcea pe viu ; li se tăia numai coroana, li se ciopleau trunchiurile în patru muchii și li se punea un scurt acoperământ din propria lor coajă...” (47, p. 171). Când copacul sacru trebuia totuși să fie doborât, erau invocați daimonii pădurii, pentru ca arborele și energiile sale magice să nu fie siluite : „Voi zânelor,/ voi măestrelor,/ irodeselor,/ ajutați-mă/ să-l dobor,/ fără să-l omor,/ să-l cioplesc,/ fără să-l ciuntesc,/ să-l vrăjesc,/ fără să-l silesc...” (47
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de aur. Dacă în această privință lipsesc informațiile istorice în spațiul carpato-dunărean, în schimb, cele folclorice au supraviețuit. Într-un basm bucovinean, un meșter „sărac lipit pământului” vrea să taie „un paltin frumos, înalt și drept ca lumina”, dar copacul (daimon-ul care-l locuia) îi cere să-l cruțe. Meșterul nu-l taie și, datorită paltinului, e ales pe rând jude, judecător, sfetnic al împăratului și împărat (67, II, p. 159). Într-o altă variantă, copacul face ca eroul să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]