469 matches
-
cîte ori se face auzit, mă oprește să fac ce aveam de gînd, dar niciodată nu mă îndeamnă să fac ceva”. Psihologia modernă ar vedea un precursor în problemele eu-lui. Acel „ceva” se presupune a fi, în gîndirea atenienilor, chiar daimonul, un mesager al Zeului, care recomandă momente de reculegere în existența ființei, discernămînt în perceperea faptelor bune ori rele. În numele adevărului se fac toate acestea. Este un război axiologic pe care Socrate îl poartă cu neînfricare și risc. Familia de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nenumărate ori”. În vremuri legendare, fapta este mai convingătoare și mai decisivă decît vorba. În istoria culturală a omenirii, s-a întîmplat ca în bătălia pentru întemeierea adevărului să fie nevoie de jertfă de sînge, de moartea salvatoare a unui daimon-om. Ca lecție morală, pe scurt și pe înțelesul tuturor: moartea este experimentată în diferite chipuri și de fiecare dată ca aventură a cunoașterii. Inițiatorul, „primul” pornit în cursă își asumă o răspundere deosebit de riscantă, astfel că sacrificiul voluntar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
zeu la rege, de la filosof la păstor. Întrebarea care, potrivit limbajelor secrete, poate fi esențializată printr-un simplu gest, activ ori pasiv, nu este monopolul unui grup restrîns. Socrate a dovedit că fiecare om curajos și-o poate adresa conform daimonului său. Pe această direcție Dumuzi se întîlnește încă o dată cu păstorul mioritic. Iar dacă am insistat asupra fondului documentar privind existența mitico-istorică a celor trei eroi, Osiris, Decebal, Socrate, am dorit să indic suportul cultural care a favorizat rostirea gravă a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a acestora se realizează cu scopul de a limita o imagine și încărcăturile acesteia. Astfel prin negativizare ea va căpăta alt statut în noul imaginar, iar vechile simboluri negate. De exemplu putem considera că termenul demon specifice creștinismului este negativizarea daimonului grec a cărui conotație era pozitivă. La fel și descrierea diavolului este asemănătoare cu imaginea lui Pan, zeul naturii. Toate aceste mecanisme fac ca imaginarul dintr-o anumită perioadă să se perpetueze în alte perioade, iar multe dintre formele noului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
De Pythiae Oraculis și De Defectu Oraculorum 1. Acesta din urmă abordează problema - generală - a decadenței sanctuarelor oraculare, fenomen atestat istoric la Începuturile erei creștine și chiar ceva mai Înainte. De aici va porni o amplă dezbatere asupra agenților divinației (daimoni intermediari, pneuma - suflul profetic) care, „părăsind” unele sanctuare, ar fi provocat decăderea lor totală. Cel dintâi dialog, De Pythiae Oraculis - sau, după titlulsău grecesc, De ce răspunsurile Pythiei nu mai sunt acum În versuri? -, tratând strict despre divinația delfică, ne oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
decât semnul concret al credinței În Providență, trăsătură specifică acestui secol. Încă de pe vremea lui Plutarh nu se putea găsi o temă filosofico-religioasă mai răspândită decât cea a Providenței. Două lucruri caracterizează religiozitatea acestei epoci: pe de o parte, importanța daimonilor ca agenți ai divinației și, pe de altă parte, orientarea cvasi-generală către oracolele tămăduitoare. Sunt două aspecte semnificative a căror urmă o regăsim și la Plutarh, chiar În dialogurile ce formează obiectul analizei noastre. Despre problema daimonilor vom vorbi Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o parte, importanța daimonilor ca agenți ai divinației și, pe de altă parte, orientarea cvasi-generală către oracolele tămăduitoare. Sunt două aspecte semnificative a căror urmă o regăsim și la Plutarh, chiar În dialogurile ce formează obiectul analizei noastre. Despre problema daimonilor vom vorbi Într-un capitol separat. Cât privește oracolele tămăduitoare, ne putem raporta la un pasaj din De Defectu... (434 c-f): la sfârșitul primei sale intervenții care Încerca să explice dispariția oracolelor prin „secătuirea” exalațiilor de vapori profetici,În urma
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Boethos. Dialogurile pythice constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
constituie astfel o analiză foarte nuanțată a fenomenului divinației oraculare făcută din interior de un autor interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
interesat de acest lucru prin chiar funcția sa de preot delfic, mânat Însă și de un profund interes pentru faptul religios. Daimonii și oracoleletc "Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon și a rolului ei În religia și În filosofia greacă, vom Încerca să analizăm pas cu
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Daimonii și oracolele" Intervenția lui Cleombrotos, care Încearcă să explice dispariția oracolelor prin moartea sau trecerea daimonilor, agenți ai divinației, Într-o altă lume, a iscat multe controverse În rândul exegeților lui Plutarh. După o scurtă prezentare a noțiunii de daimon și a rolului ei În religia și În filosofia greacă, vom Încerca să analizăm pas cu pas discursul lui Cleombrotos, comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi paralele vor completa și clarifica anumite aspecte ale expozeului din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vom Încerca să analizăm pas cu pas discursul lui Cleombrotos, comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi paralele vor completa și clarifica anumite aspecte ale expozeului din De Defectu... privitoare mai cu seamă la natura, la funcțiile daimonilor, ca și la rolul acestora În divinație. Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
comparându-l și cu alte texte din Moralia. Aceste lecturi paralele vor completa și clarifica anumite aspecte ale expozeului din De Defectu... privitoare mai cu seamă la natura, la funcțiile daimonilor, ca și la rolul acestora În divinație. Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență. Vechii daimoni din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
vor completa și clarifica anumite aspecte ale expozeului din De Defectu... privitoare mai cu seamă la natura, la funcțiile daimonilor, ca și la rolul acestora În divinație. Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență. Vechii daimoni din credințele populare deveneau astfel entitățile intermediare menite să umple spațiul gol
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
privitoare mai cu seamă la natura, la funcțiile daimonilor, ca și la rolul acestora În divinație. Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență. Vechii daimoni din credințele populare deveneau astfel entitățile intermediare menite să umple spațiul gol creat Între divinitatea imuabilă și oameni. Marcel Detienne, În cartea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de daimon În religia și gândirea vechilor greci: câteva observațiitc "Noțiunea de daimon În religia și gândirea vechilor greci \: câteva observații" Credința În daimoni a constituit soluția optimă pentru a păstra intacte ideea transcendenței divine și credința În Providență. Vechii daimoni din credințele populare deveneau astfel entitățile intermediare menite să umple spațiul gol creat Între divinitatea imuabilă și oameni. Marcel Detienne, În cartea sa, La notion de daïmon...2, a studiat transformările suferite de această noțiune În momentul trecerii de la gândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Între divinitatea imuabilă și oameni. Marcel Detienne, În cartea sa, La notion de daïmon...2, a studiat transformările suferite de această noțiune În momentul trecerii de la gândirea religioasă la gândirea filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
filosofică. Mai Întâi de toate, caracterul ambiguu al noțiunii de daimon În cadrul gândirii religioase s-a relevat prin absența oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul sculptural. P. Chantraine 1 vede În daimones niște
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oricărei reprezentări figurate, mitice sau ritualice existente În cazul celorlalte două specii ale divinului: cea de theos și cea de heros. Daimonul nu este definit printr-o „liturghie civică”, nu are legende sau mitologii daimonice așa cum au zeii sau eroii; daimonii n-au fost niciodată forme ale divinului Înscrise În materie, prezente În universul sculptural. P. Chantraine 1 vede În daimones niște „puteri greu de identificat care intervin În treburile oamenilor”. Fără a-i da un caracter mai precis, mai determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
puteri greu de identificat care intervin În treburile oamenilor”. Fără a-i da un caracter mai precis, mai determinat, această definiție situează daimonicul În sfera acțiunii exercitate asupra vieții umane. În acest sens, M.P. Nilsson a insistat asupra legăturii dintre daimon și noțiunile de „putere”, de „dinamism”, de „acțiune dinamică”, ceea ce ne permite să-l opunem lui theos, care presupune o anumită pasivitate a puterii 2. Observația este importantă Întrucât, În ciuda diferitelor semnificații Îmbrățișate de daimones, influența lor activă În viața
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
theos, care presupune o anumită pasivitate a puterii 2. Observația este importantă Întrucât, În ciuda diferitelor semnificații Îmbrățișate de daimones, influența lor activă În viața oamenilor nu a Încetat niciodată să se manifeste și probabil tocmai datorită acestei trăsături au jucat daimonii un rol atât de important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
importantă Întrucât, În ciuda diferitelor semnificații Îmbrățișate de daimones, influența lor activă În viața oamenilor nu a Încetat niciodată să se manifeste și probabil tocmai datorită acestei trăsături au jucat daimonii un rol atât de important În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În gândirea filosofică. În plus, daimonii nu aparțin unei lumi organizate, paralele cu cea a oamenilor, cum este lumea zeilor, și de aceea nu a existat niciodată o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
o linie de separație Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Între ei și oameni. Un exemplu grăitor pentru polivalența daimonului ni-l dă Empedocle, care, În Purificările sale, ne oferă cel puțin trei accepțiuni diferite ale aceleiași noțiuni. Înainte de toate, cea care stabilește o identitate Între daimoni și suflet 3: daimonii ar fi, de fapt, suflete căzute În ciclul generațiilor, iar Empedocle se vede pe sine Însuși ca fiind unul dintre acești daimoni „izgoniți de la zei”4. Urmează grupul daimonilor funcționali, personali sau psihopompi, unii (cel bun și cel rău5) fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]