170 matches
-
de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu, părinte. Zice Petrache că pe unul l-a pălit damblaua. —Da-da, de bună-samă! mormăi popa. Alte capete se arătară în cadrul ușii. Sărutăm dreapta, părinte! —Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroșcă popa. Oamenii intrară, se strânseră împrejurul celui căzut. Se plecau și se uitau cu luare-aminte la el. —Aista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
povestiri s-a produs o completă inversare de titluri. Pentru H. Sanielevici, tema acestei povestiri era „beția“, G. Bogdan-Duică găsea aici „o critică socială“, iar G. Călinescu nota sec: „Într-un sat, odată vine călare un necunoscut care moare de dambla. Nimeni nu află rosturile lui și popa și crâșmarul îi vând calul“. În schimb, G. Ibrăileanu văzuse „o tristă simfonie“, iar Perpessicius o apreciase la superlativ. Rămâne practic necunoscută până la studiul lui Nicolae Manolescu, care o numește „o baladă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând de pe cal, murise pe loc. În zăpăceala de atunci, cadavrul lui nici măcar nu mai fusese găsit. Locuitorii orașului Cairo erau îngroziți, cu atât mai mult cu cât alte zvonuri veniră să le înlocuiască pe primele, privitoare la înaintarea otomanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-o retează. „Ce frumusețe să mai vezi când totul e la fel ca ieri, ca mâine, ca alaltăieri sau câți de mâine or mai fi să fie. Ce frumusețe... Mă descarc uneori pe controlorii ăștia de la I.T.B. Îi apucă damblaua cu datoria de dimineață, când omu’ se duce nevricat la serviciu. Pac, vin și ei și te-ntreabă de bilet. Ce bilet, nene? Ce nu mă-ntrebi cum am dormit, cum m-am trezit, ce-am visat? Dacă mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta mă enerva la culme, trebuia să recunosc că era într-o formă destul de bună. Carnea îi era cam lăsată, dar nu cine știe ce. Se dă în spectacol, m-am gândit eu scrâșnind din dinți și rugându-mă s-o lovească damblaua și alte alea, pe ea și coapsele ei suple și bronzate. I-a luat o veșnicie să se demachieze și apoi să-și întindă crema pe față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a intrat relaxat pe ușă, cu două cutii enorme de înghețată Ben&Jerry în brațe, Brigit s-a schimbat la față de-ai fi zis că-i un cadavru. —Salut, Brigit, a salutat-o aparent serios Luke. Te-a lovit damblaua de căldură? Brigit se holba la el cu niște ochi goi, măriți de uimire. —Luke, a bolborosit, tu ai sunat...? — Mă tem că da. Ce s-a întâmplat? Cubanezul a luat-o iar prin ȘANȚ? Brigit i-a confirmat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
făcut să mă simt ca și cum aș fi avut propriul meu soare. Shake a surprins zâmbetul cu pricina. —Ce-i? a întrebat el îngrijorat uitându-se de la mine la Luke și invers. Să nu-mi spuneți că iar v-a lovit „damblaua“! 50tc "50" Vara newyorkeză s-a transformat în toamnă, un anotimp mult mai uman. Canicula aia criminală s-a mai domolit, aerul s-a răcorit, iar frunzele copacilor au căpătat toate nuanțele posibile de roșu și auriu. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
icoanele, îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
apartamentul de la tanti Mizi acum treizeci de ani, apoi le luaseră în îngrijire pe cele două bătrâne refugiate în apartamentul de la doi. Ziceau că, la cât de chițibușare și aprige sunt surorile, sigur pe una dintre ele o s-o lovească damblaua. Pe cea rămasă o s-o scoată ei din tranșee cumva. Între timp, părinții lui madam Istrate se curățaseră si nici ea nu se ținea prea bine. Neamul Istrate cărase la etajul doi atâtea pastile, vinete, roșii, curmale și antricoate, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
factor cinci lei, că stă ș-ăla cu mâna-ntinsă ? Eee, că ce-mi arde fața, de parcă-s toată un foc, și-așa un vâjâit am în urechi ! Mai bine-aș lua un hiposerpil, să nu mă lovească aci, Doamne-ferește, damblaua ! Că mi vâjâie urechile, de nici nu mai știu de mine, și asta, uite-o ce toacă-nainte ! Uite-o ce nu-i mai tace gura ! Că d-aia și pramatia de Niki nu stă p-acasă ! De gura ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vedeam c-apare, într-un cămeșoi, uite-așa, și cu trei fire alea albe-n cap, câte-i mai rămăsese, vâlvoi, și cu ochii holbați, ptiuu ! Să nu dai cu ochii d așa arătare, noaptea, că te lovește pe loc damblaua ! Sofiiico ! făcea. Sofiiico ! făcea la madam Ioaniu. Vino și mă schimbă, că am făcut pe mine... Da la ce-o mai țineți, Doamne iartă-mă, la ce-o mai țineți, că nici pentru ea, nici pentru dumneata asta nu poți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță Îți făcea capul pătrat de fiecare dată cînd te prindea prin atelier - avea această dambla să povestească lucruri care s-au petrecut Într-un Înainte un pic cam abstract, dar despre care chiar și tu Înțelegeai că se referea la perioada de dinainte de instalarea comunismului. Vă spun, mă, ăștia la școală ce-i cu parcul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Acu te conjur să spui: lichidul ăsta incolor, inodor și insifon e cumva...a - păăăă?! ȚACHE Apă. LELLA Apă?!? Huauhî! Om la apă! Am fost otrăvită. Dă repede un compensativ de wiscky că deja văd dublu și-i motiv de dambla prin deces. ȚACHE Aveți rău de spațiu închis? LELLA Nu drăguță. Eu am rău de mare. Și nu te uita ca prostu, că orice apă se varsă în mare și mare țiar fi pomana să dai un wiscky, fie el
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
N-a fost să fie până-n 1990, când, exact din Belgrad, am venit acasă cu un gentoi de vreo zece kg bucșit numai cu dulciuri.) Nu știu ce blesteme plătesc, fapt e că la aproape șaizeci de ani am dat rău în damblaua plecărilor. E ca una dintre acele frenezii maniacale de andropauză, care te fac să aspiri pe nemestecate și negândite orice risc. Numai ce ne-am întors de-o săptămână din Belgia și Olanda, că deja vorbim de-o Londră sau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
negre ședea în colțul unei sofale verzi și te săruta. Tu te făcuseși roșie ca racul și aveai aerul ambarasat, însă foarte vesel și fericit. Eu am leșinat - în somn se-nțelege - mi s-a părut că m-a lovit damblaua, dar m-am trezit din somn c-o grozavă bătaie de inimă. // Pentru curiozitatea lucrului și pentru interesul lui psicologic te rog să-mi scrii - nu ca să mă faci gelos - dar dacă acel om de care-ai vrut să-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe amândoi, fără vorbe, fără să mai desprindă fălcile înțepenite, cu ochi stupizi fixați pe Rim, cu mușchii învrăjbiți, cu respirația făcută cheag, cu limba groasă ca de venin. Nu i se făcu rău, după cum nici babei nu-i venise damblaua, dar cu trupul mai ghebos încă, cu fața zbârcită de necaz parcă era chiar baba de urâtă. Rim, demn, cu ochii ascunși în lături, cu surâsul acela hidos acum tras înapoi, trecu mut pe lângă ea, ieși și o lăsă acolo
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se știe cum,în discuțiile flecurărești, care aveau loc, mai bine zis, niște schimburi de replici, între puținele persoane ce se aflau în grup, a venit vorba despre copii. Da. Cineva a pronunțat cuvântul copii. La care, ca lovită de dambla, Ruja a explodat. Copii? Cum, copii?! N-am zis, odată, că, de copii, nu vreau să aud? Ai zis, da. Și nu ne-am înțeles, că, așa o să rămână, pentru totdeauna? Copii, nu! Nici în gând, nici în fapt, nici
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
un râs sarcastic, veșnic întins pe jumătatea bună a chipului, enigmatic și obsedant pentru mulțimea plozilor care, îndată ce Frochi apărea pe stradă, îi alcătuiau alai. Sănătos tun, nebunul o făcea ba pe șchiopul, ba pe câșul și câteodată îl pălea damblaua. Aceste infirmități de care suferea numai câte o zi exprimau dureri mai adânci și mai durabile, de ordin sufletesc. De pildă, odată, umbla cu cârpă albă legat la cap. - Azi ce ai, Frochi ? strigau copiii, ținându-se grapă de spatele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
obicei, Karin înțelese ultima cum stăteau lucrurile. Se organizară; femeile aveau să lucreze în ture, în timp ce Mark rămânea indiferent la tot ce-l înconjura. —N-ai decât, îi spuse Mark lui Karin, când ea îi explică ce aranjaseră. Fă-ți damblaua. Mie n-ai cum să-mi faci rău. Sunt deja dus. Dar în prima seară de luni din martie, Mark le convocă pe Karin și Bonnie în livingul din Homestar, ca să vadă ultima ediție din „Mistere descifrate“. —Azi am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât se poate de apropiate cu doamna Lola, soția căpitanului Preda. ― Încetează! ― Un moment, drăguță, încă n-am terminat. Bun! Numai că tânăra Lola, nemulțumită de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dintre paturile de aici să tragi un pui de somn? Vino înapoi peste o oră. — N-am închis un ochi toată noaptea. Când m-a sunat Angelo și mi-a spus că ești la spital, era gata să m-apuce damblaua. Să cad jos, în bucătărie. Mi-aș fi crăpat capu’. Pe urmă am fugit la mine-n cameră să mă-mbrac și mi-am scrântit glezna. Era cât pe ce să fac un accident conducând mașina-ncoa’. Încă un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spitalul lui Wintris. Lucra până apărea Smărăndița. Glumea cu Smărăndița. Vorbeau de una de alta. Era în divorț, din cauza soțului, agent de publicitate sau cam așa ceva la Agenția „Periuță & Județul“. De mai bine de un an de zile îl apucase damblaua, povestea femeia. „Nu-și mai face datoria lui de soț, înțelegeți dom’ Preda“, i se destăinuise ea. „Parcă-i deocheat, drogat, deconectat, ce-o fi pățit, că toată noaptea stă pe calculator și umblă să dezbrace o turcoaică. Da’ știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ajuns Sudica, unde l-am făcut om? Vrea și aici... Dar tac-su cum a murit? La coada vacii! Dar madam Pancratz, care l-a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai vrei să-ți spun? Că mai știu! Astea face Tomnea ăsta, de când s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fuma, întors cu spatele și ochind prin dulapuri. "Omul acesta, gândi Felix, e inevitabil." Când îl zări, Stănică îi făcu cu ochiul și-i spuse în șoaptă: - E rău de tot, se curăță babalâcul. Apoplexie, cu siguranță.L-a lovit damblaua. Am stat aici cu el la masă până pe la unsprezece, pe urmă a plecat și am auzit pe Aurica strigând că-i vine moșului rău. Aglae apăru și ea, încruntată, părând mai mult mânioasă decât speriată. - Parcă și-a mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]