232 matches
-
și osul / la câinii care, -gară, n-au alt țel // decât acesta?... Judecă nițel / și-ai să constați că lucru-n sine-i grosul / jambon, din care, -acum, ai doar mirosul / rămas pe luciul lamei de oțel // a gîndului-cuțit... Un damf de nume / rămâne și când arbagicul rumen / sau ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
patetică: "elasticitatea trupului tău biciuie orașul./ sîngele tău (răzvrătitul tău sînge)/ îngenunchiază pe treptele sîngelui meu./ o lună plină o enormă lună plină ne ia/ în stăpînire/ ne colindă. e vremea cînd/ aerul șerpesc al serii îmi traversează plămînii/ cu damf de dinamită. vremea cînd mici animale/ bolnave - cuvintele devin inutile. vremea cînd/ mor și trăiesc (în același timp) pe partitura/ denivelată a trupului tău ca o cruce înceată" (cuvinte inutile, mici animale bolnave). De remarcat degajarea totală a bardului care
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
tremens. Se pare că fostul șef al statului s-a înșelat, iar criza abia a început. Într-un discurs gen România Mare, Băsescu aruncă zoaiele politicii asupra Majestății Sale Regele Mihai I. Josnicia acestui atac,demn de epoca stalinistă, amestecă damful frustrărilor personale, frica de o ascensiune a sentimentului monarhic, într-o epocă în care Băsescu a terfelit republica, dar și o cerșetorie de voturi naționaliste, pe modelul lui Vadim. Băsescu opune unui dictator-Mareșalul, un democrat-Regele. Javrismul actualului șef al statului
Băsescu aruncă zoaiele politicii pe MS Regele Mihai. Criza de delirium tremens abia începe () [Corola-journal/Journalistic/48249_a_49574]
-
bour!.. În fond, acum ar putea să cadă cortina înflorată: conștiința de piață s-a implementat în toți componenții partidelor politice! Poate doar Cetățeanul turmentat să mai rămână o vreme cu o conștiință turmentată, doar el, în aburii și în damful produselor distileriilor și butoaielor cetățenilor neturmentați încă de fericire, să mai vadă în prezența lui Agamiță doar un prim pas spre împlinirea rostului său agamitic de întemeietor, sub munte, al noului cult - al moaștelor binefăcătorilor neamului! Moaștele lui Agamiță nu
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
Un domn avansează ceremonios și pune întrebarea oficială, de introducere: - De ce ați primit să faceți parte dintre înalții frați... ai prea înaltei frății... ș.a.m.d. - Uite-așa - de-al dracului, ca să văd cum este!... - răspunde Păstorel răsfățându-se în damful unei vieți lipsite de griji... O măsuță rotundă Bidermayer tronează și astăzi în sufragerie. E foarte veche, - străveche. A fost a fratelui lui Kartamișev, guvernatorul Kremlinului, sub Nicolae al II-lea... Nu se știe cum ajunsese la Galați, la consulatul
Întâmplări cu Păstorel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7758_a_9083]
-
în toamnă, cu câte un reportaj de televiziune despre abundența de prune din acest an... E ultima toamnă în care rumânașii se mai pot dezlănțui în tradiție națională împrejurul cazanelor gemând și bocind agresate de borhotul dornic să dea amurgurilor damful trăsnind salivant a înfocate ambrozii de Bistrița ori de Turț... Alte ziceri televizate Renate Weber: Cred că nu e o exagerare dacă spunem că domnul Maior a avut un gen de relație privilegiată cu SRI, sau mai degrabă SRI cu
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
când a intervenit, așa cum ar fi spus Mihai, o perturbație pe parcurs: cartea lui Dorin Tudoran intitulată - „Eu, fiul lor. Dosar de securitate”. Am coborât prin urmare, din zona de curații și semne într-o sfera a aproximațiilor dâmbovițene, cu damf de grătar și mititei, cu interpelări de mahala, în plină lume interlopă, o lume pentru care nu am reflexe. Domnul Tudoran folosește metodă - good cop/bad cop - pionul sau de înaintare fiind domnul Radu Ioanid. Acesta, își ia o vacanță
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
centimetru cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa lui aspră, îmbâcsită de mirosuri aspre de pușcărie și de adierea caldă a trupului lui. Ai venit cu-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de la masă. O prinse în brațe să nu cadă. Cu-adevărat! Și detot? Detot? gemu Cerboaica, zărind prin geam coarnele cerbului ce ridicase capul și privea spre ea, și se lăsă fără vlagă, la pieptul bărbatului, sorbind adânc în nări damful iute ce țâșnea de la subțioara lui. Detot, detot, o liniști Tudor. Numai că nu știu ce-o să ne facem, râse el și-o împinse s-o îndepărteze, să i se uite în ochi și s-o vadă din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
m-am întrebat: ce pondere deține îngerul matern-învăluitor și vindecător și cât este îndrăcoșare provocator-distructivă în feminitatea literelor noastre? De unde să începi, dacă nu din cupola ale cărei semisfere sunt Eminescu și Caragiale? Angelii radioși la cel dintâi, Acrivițele cu damf de pucioasă la cel din urmă. De-o parte Cătălina între Hyperion, Cătălin și Demiurg, de cealaltă Zoe între Trahanache, Tipătescu și Cațavencu. Marmoree nele brațe, „tu ești sântă prin iubire“, „plutești ca visul de ușor“, palorile Cezarei, Răsai asupra
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu e obligatoriu ca această iubire să facă bine țării. Ba cu cît distanța de centru a iubitorilor patriei crește, cu atît mai mari sînt șansele ca ea să ducă într-o fundătură. Dar nu amorurile patriotice cu iz sau damf extremist mă interesează în acest microscop. Acestea ajung, mai devreme sau mai tîrziu, în postùri violatoare, care le marginalizează. Există un punctaj minimal pe care ziarul sau orice alt mijloc mediatic s-ar cuveni să-l precizeze și să și
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
Cu Satan sau butoiul n-ar mai sta la sfadă, Ci l-ar pupa și i-ar da băutură și...“ — Ce naiba mănînc? strigă Lanark. — Enigma de Filets Congalés. Nu este preparată bine? încearcă chestia asta moale și sfărămicioasă. Lanark gemu. Damful de cauciuc ars i se topi din nări și o căldură revigorantă îi cuprinse membrele. — Asta-i mîncare de la institut, spuse el. — întocmai. Grupul Quantum nu ne dă altceva azi. — Am plecat din institut tocmai pentru că detestam hrana asta. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și urechile și ca să privesc aburii răbufnind din odaie, dar dincolo de mireasma ei limpede, proaspătă ca a rufelor înghețate pe sârmă, puteam gândi duhoarea distrugerii. Și dacă e adevărat că emisferele cerebrale s-au dezvoltat din străvechiul bulb olfactiv, duhoarea, damful metafizic, mirosul subțiorilor timpului, acreala de cârpă de vase a apropierii extazului, duhul de creson al nebuniei sânt poate, gândurile noastre cele mai profunde. Spre primăvară fundațiile erau săpate, canale ca de râie se întindeau în lut, cabluri roze și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
1955 -, o fată alb-negru evoluând pe un ecran deșirat de zgârieturi într-o sală de cinema puțind a semințe și petrosin. Și totuși luminând cu un zâmbet și cu candoarea ochilor fermi sala cu scaune rupte, mârlani nerași, șobolani și damf de urină de la closetele de lângă ecran. Tocmai pleca în oraș. Duminica, urletul țesătoriei "Donca Simo", care o-nsoțea zi și noapte în zilele lucrătoare, se mai estompa. Maria se trezea ceva mai târziu, în cămăruța ei de la etaj, unde dormea, gătea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin oraș, tanti. Nu e păcat de soarele ăsta?" "Du-te, Marioaro. Mă duc și io să văd ce-i cu ăsta mic." Leandrul din lădița putredă, cu frunzele lui ascuțite, pline de păduchi, și cu inflorescențele roz-viermănoase, își amesteca damful greu cu duhorile de bucătărie și de lături ale mahalalei. Stratul cu lalele ardea sub cerurile dumnezeiești cu flăcări galbene și roșii. Cum sufla o briză caldă, dar răvășitoare pentru păr, Maria își scoase baticul din poșetă și și-l
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai bine de un minut. Între timp ne privea, în umbra scării, ară-tîndu-și pe sub sprâncene ochii foarte, foarte albaștri, cu fruntea-ncrețită de efortul de a privi drept. Fața-i era frumoasă și tânără, inteligentă, dar respirația încărcată de un damf de vodcă ne făcea să ne-o ținem pe-a noastră, pe toată durata cât, înghesuiți în lift, urcam până la cinci. Când închideam în urma noastră ușa de metal, cu o fâșie de geam mat, și ne pomeneam pe palierul nostru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un embrion într-un uter, alteori apărând ca un strigoi din cutele și ascunzișurile orașului. M-am ghemuit în fața lui, i-am luat fața-n palme, înțepîndu-mă în barba nerasă de câteva zile, și stomacul mi s-a-ntors pe dos de damful grețos, de băutură proastă al gurii lui. La aproape cincizeci de ani, Herman chelise, fire albe, smulse-n toate părțile, îi înconjurau craniul, iar fața îi era a omului suferinței, făcut pentru suferință. Ochii alungiți, urduroși, cu sprâncenele pleoștite peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
greu își putea ridica, asemeni unui câine, privirile din pământ. Ca un câine umil și arăta, un câine cu ochi de om, și ar fi fost unul dintre vecinii noștri cei mai plăcuți dacă nu umplea imediat liftul cu un damf insuportabil de băutură proastă. De prima dată când ne-am înghesuit toți trei în cutia strimtă a liftului abia instalat, Herman m-a mângâiat pe cap și m-a-ntre-bat cu blândețe cum mă cheamă. Mie mi-era însă groază de bețivi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea unde s-o caute. Și-n serile-acelea era atât de proaspăt ras, încît pielea feței îi devenise sticloasă, aproape ivindu-i mușchii striați dedesubt, nervii și glandele salivare, încetase să bea, ca să nu ofilească femeia dulce de alături cu damful lui, și parfumul cu care se dăduse, o colonie ieftină pentru după ras, îl împiedicase câteva seri la rând să simtă mireasma uleioasă de regina-nopții pe care Soile o-mprumutase pe ascuns (avea să afle el mai tîrziu) de la mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Dădură deoparte altă draperie de catifea stacojie și pătrunseră în altă odaie cu tavanul nefiresc de înalt pentru dimensiunile ei. Aici era dormitorul celor două femei, cu aceleași obloane închise ermetic, același vernil uleios pe pereți, în plus cu un damf de mosc aproape irespirabil. Patul dublu, cu tăblii grele la capete, o masă de toaletă cu oglindă gălbuie, ușor vălurită și un mare șifonier erau întreaga mobilă. Taburetul din fața toaletei avea tapițeria roasă complet, ținîndu-se doar în câteva ațe. Pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tencuială, nu prea adânc, prin praful căruia se vede, undeva deasupra, cerul. Un mitocan își face brutal loc cu coatele, altul îți pune-n brațe papormța lui cu găini vii, pline de găinaț, un al treilea-ți suflă-n față damf de țuică și de cârnați cu usturoi. Pe geam se perindă aceleași case negustorești mâncate de vreme, cu ferestrele acoperite cu hârtie și încadrate de statuete leproase. Curți cât palma în fața intrărilor, cîte-un leu jalnic de ipsos călărit de cîte-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult capul spre dreapta, spunând ceva unui nevăzut tovarăș, așa încît, din profil, ochiul lui stâng era cel mai strălucitor punct din întreaga poză. Fotografia dispăru la loc în poșetă și Coca, dând colțul pe Colentina, fu izbită de îngrozitorul damf de râncezeală de la fabrica de săpun. Așteptă în stație tramvaiul, care se vedea venind ca un cărăbuș din capăt, de la ceas, urcă și merse două stații, îmbrîncită încoace și-ncolo de clătinaturile vagoanelor și asurzită de zgomotul lor de fierărie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe fundul oceanului. Iar tu, eliberat de lest și arsură, te ridici din nou către suprafață, părăsești acvariul, ieși în stradă și-ncerci să scapi (nu vei reuși decât dimineața) de tristețea post-coitum, tristețe de câine vagabond, de bărbat singur, damf al unei cețoase singurătăți. Din când în când cîte-o femeie căruntă, ce-avea desigur nepoți prin cine știe ce orășel de provincie, își arăta și ea burta țuguiată și pulpele descărnate într-o vitrină, sigură că atrage mai multe priviri - din perversiune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să mă îmbufnez și să le arăt eu lor. Ghipsul atârna greu, dar învățasem cum să mă ridic, aveam deja o experiență de două săptămâni. Toni purta un costum care semăna cu al tatei, larg și lejer peste tot. Numai damful de alcool nu se asorta cu ținuta. Tata nu mirosise a alcool niciodată și, când purta un costum, arăta ca Paul Newman, așteptai doar să auzi pe cineva anunțând: „Motor!” Tata s-a apropiat de mine, avea mâinile umede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]