221 matches
-
mic... Uite „tatataaa”, gheizerul face pipi, nu pârț! Ce să mai zici? Deseori, copiii spun chestii deștepte! Ăl mare a tăcut și mai apoi a schimbat vorba... Cât am stat la Rotorua, numită și „Sulphur City”, de câte ori venea câte un damf de pucioasă, Fănuș se uită șugubăț la taică-său, apoi la mine și râdea! Ei! O fi știut el de ce! Se zice că aia micii nu mint! A treia zi am avut mai mult „fun”. Am fost pe munte cu
MEMORIA PENIŢEI (4): O VIZITĂ ÎN NOUA ZEELANDĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 889 din 07 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346266_a_347595]
-
Oricât va cere, pun adaos comercial sută la sută. De ce nu, două sute la sută. Face...ha,ha, îmi scot pârleala și cu profit maxim. Să mai zică socru-meu că n-am stofă de businessman. Apoi, sufletul său, îmbibat cu damful afacerilor, plutea pe aripile altor vise de îmbogățire, cu proiecte investiționale ambițioase.Visase milionul de dolari și simțea că se apropie de el. Uite-l! Putea chiar să-l pipăie, deși, avea o formă alunecoasă, imprecisă, aproape invizibilă. Adică, în
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
el o prinde de mînă, fata se zbate, o înșfacă de păr și-o tîrăște pe lîngă zid. Cine m-a pus s-o iau pe-aici, mi-am făgăduit să nu mai dau peste birtul ăsta sordid, învăluit în damfurile de vodcă. Să-i depășesc, să nu-i mai văd tîrîndu-se unul pe altul, îngălîndu-se, să-i depășesc, să trec pe trotuarul celălalt, o prinde iar de păr și-i lipește capul de vitrina stinsă, dacă nu l-ar lovi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci, că, dată jos de pe... cupolă (și ștearsă furios de pe varianta pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit compensatoriu -, de tonul reconfortant modern al galeriei de sub braunsteiniana cupolă. Fie ca efervescenta galerie de artă să-și continue cu perseverență rolul de stimulator al modernității. Nu numai în artă, ci și în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
slabi de Înger. Cine nu recunoaște acest lucru minte. Să ne imaginăm că intrăm pe-nserat Într-o crâșmă prăfuită de țară, după o zi călduroasă și obositoare. Mese soioase, muște zumzăind prin colțuri, un miros indefinit, prin care se distinge damful grajdului. Dintr-un difuzor prăfuit, din plastic, agățat neglijent prin fire neizolate de un cui, curge liber, chiar melodios, zdrăngănitul unui taraf, condus de o voce ce glăsuiește ceva de genul: „Dorul meu e numai dor”. Cunoașteți probabil melodia. Să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dar se întâmplă ceva (despre care nu se vorbește în scrisori și care se prezintă ca un fapt „petrecut”). Don Milani va deveni Don Milani, iar relația sa cu Autoritățile se va răsturna complet. Însă și în perioada maturității acel damf de preot - care se explică, poate, doar prin deosebita calitate a profundului de a fi incognoscibil, aproape a unui inconștient mai adânc decât inconștientul și deci a unei culpe mai grave decât oricare alta și despre care nu se poate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu e obligatoriu ca această iubire să facă bine țării. Ba cu cît distanța de centru a iubitorilor patriei crește, cu atît mai mari sînt șansele ca ea să ducă într-o fundătură. Dar nu amorurile patriotice cu iz sau damf extremist mă interesează în acest microscop. Acestea ajung, mai devreme sau mai tîrziu, în postùri violatoare, care le marginalizează. Există un punctaj minimal pe care ziarul sau orice alt mijloc mediatic s-ar cuveni să-l precizeze și să și
Fierbințeli politice și de presă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17188_a_18513]
-
au ridicat cu trup și suflet ca un singur om în apărarea țării. Dar s-au dus acele timpuri. Atunci toată țara era alături de președintele țării, acum președintele țării este împotriva țării întregi. Actualul bețivan de Murfatlar, cu veșnic damf de whisky a călcat în copitele-i prezidențiale, în anul 2010, orice categorie socială care mai există în țara asta și mai rămăsese doar armata. Însă chiar din prima lună a anului a urmat rândul acestei categorii sociale care întotdeauna
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget, se așeza În ciorapi albi cu model - bas de poule, cum Îl numeau francezii. Cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vinars. Și a bucurie simplă. Ne încălzim mâinile la focul sub care arde porcul. În ziua de Ignat dispărea totul, dar totul. Lumea se compunea doar din carne, din miros de mațe calde, din mașina de tocat, din țuică, din damful primei porții de pecine la laboș și al primilor cârnați pe jar. În ziua de Ignat nu ne mai ardea de nici o salvare prin cultură. Deveneam pântecantropi, cu arme și bagaje, fără rest, fără nostalgii și fără regrete. Din acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trateze în cameră, la hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în mine. După două beri, știam că voi găsi și obiectele pierdute, îmi voi recupera servieta cu cheile garsonierei, mă voi întoarce acasă și voi dormi, voi dormi și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe treptele intrării, treptele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintesc de unde am plecat cu ea, eram după un chef, am condus-o până la căminul lor de lângă Operă. Locuia încă la cămin. Abia în ultimul an de facultate s-a mutat în oraș. Plouase seara și, acum, asfaltul respira cu damful acela de oraș obosit, năclăit de mizerii. Am mers de la Universitate până la căminul ei. N-a vrut să intre. Mi-a spus să mergem și să mai stăm pe o bancă, în fața Operei. Și acolo a început să-mi vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit pasul de paradă. Am împărțit marile idealisme ale nimicniciilor mele în dărnicii spontane prin crâșmele și bodegile multilateralei, fără să fi tânjit vreodată după marile ei restaurante. Când am intrat odată într-unul dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el însuși om de carte, lector burdușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
burlacilor la care eram invitați doar el și cu mine. Nu știu, Fermín. Mie lucrurile astea... — Ai Încredere În mine. În acea noapte de mistere, l-am urmat docil pe Fermín pînă Într-o cocioabă infectă de pe strada Escudillers, unde damfurile de omenească slăbiciune conviețuiau cu prăjeala cea mai abjectă de pe litoralul mediteranean. O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut deliciul unei facultăți de stomatologie. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
costumele ce stau Înșirate În dulap?! V-ați Întrebat de ce faceți aceste gesturi aberante?” Apucându-l de un nasture de la uniformă, Noimann Își apropie fața de ciudatul personaj. Ochii săi albaștri se oglindiră pentru o clipă În ochii celuilalt. Un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. „Cu ce drept vă băgați nasul În viața mea intimă?” răbufni el. Piciorul se Încruntă. Fața sa capătă o expresie nedumerită. „Cum de ce?!” făcu el. „Și eu sunt una din obsesii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cl. „Prin urmare”, conchise el, „ieri am dat-o și pe Martini.” Nu-și amintea Însă unde, nici cu cine, nici exact la ce oră se cinstise... Dimineața, seara? La prânz? Oricum, În gât Îi mai stăruia și acum un damf specific, dulce-amărui. „Probabil că a fost cu gheață și lămâie.” Lui Noimann i se făcu din nou rău. Să fi băut și Bergenbier? Desigur, altfel cum i-ar fi apărut capacul acesta Între degete?! În timp ce Noimann Își frământa mintea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abrutizaseră pe nesimțite. Purta ca și la Început tricorn, doar că fața sa și mai ales bărbia În formă de pară aminteau de Satanovski. Apucându-l de nasturele de la uniformă, Noimann Își lipi fața de ciudatul personaj. Din nou, un damf de alcool amestecat cu parfum ieftin Îi gâdilă nările. Piciorul se Încruntă. Chipul său capătă o expresie zeflemitoare. Stomatologul dădu să se apropie de dulap, dar piciorul Îi bară trecerea. „Încă un dop de Alexandrion”, spuse, „și apoi fiecare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mișcare bruscă și Împunse arătarea cu degetul În burtă. Dinăuntrul pântecelui țâșni o dâră de coniac. Piciorul făcu o grimasă, scuturând din tricorn. Stomatologul Îl străpunse și cu celelalte degete, făcând, cum se spune, din picior strecurătoare. Lichidul arămiu, cu damf nu tocmai plăcut, țâșnea acum din toate părțile. Piciorul scădea În dimensiuni văzând cu ochii. Deodată, făcu fâs și se prăbuși pe dușumea. Noimann se apropie de el și Îl atinse cu vârful papucului. Grămada umedă de piele ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
imenși. Lupine, ăsta era termenul care îl descria cel mai bine. Asta dacă lupine însemna lupesc. Până pleci de-aici o să ajungi să fumezi câte șaizeci de țigări pe zi, m-a asigurat el cu un rânjet răutăcios și un damf insuportabil de transpirație î„O, Vincent, ce miros puternic ai!“). L-am căutat din priviri pe Mike, în speranța că o să mă apere, dar parcă intrase în pământ. M-am întors cu spatele către Vincent cât de mult am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
simplu divină. E cea mai bună mâncare pe care am mâncat-o În viața mea. Tocmai mă Întreb dacă ar fi cazul să mai Înhaț una, dacă am grijă și le aranjez pe celelalte frumos pe farfurie, când simt un damf puternic de gin. Femeia În haină aurie se află chiar lângă urechea mea. — Zi repede ! spune. Ce se Întâmplă ? — Păi... mâncăm. — Văd asta ! spune impacientă. Și Jeremy ? Știe de treaba asta ? O, Doamne. Uite ce e, spun neajutorată. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]