160 matches
-
tragicului, al tenebrosului și misterelor (M. Foucault). La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului XIX-lea se produce însă marea reformă, o dată cu opera medico-morală a lui Ph. Pinel, care va considera nebunia o boală mintală, iar nebunul - din damnat, periculos social - va deveni bolnav psihic. Prin acest act, nebunia își face definitiv intrarea în medicină, fiind înlocuită de boala psihică. Este momentul nașterii psihiatriei clinice, precum și a igienei mintale, deși încă nu se afirmă direct acest lucru. În anul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de ruși ai federației în fața a douăzeci de milioane de români. Se întreabă Golubițki: "De ce eu, de ce anume eu, trebuie să trăiesc cu sentimentul că sunt cetățean al unei țări care săvârșește pe față și cinic cea mai oribilă crimă damnată de codul moralei creștine: înșelarea celor care ți-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au înșelat încrederea sunt supuși la cele mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua și ultima treaptă a Iadului: pe lacul înghețat Cozit
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
perioadă dintre sfîrșitul secolului al XIX-lea și primele două decenii ale secolului XX, o perioadă rodnică pentru literatura română, în care apar și se interferează diverse curente artistice. Aproape neverosimil reînviat, aidoma legendarei păsări, din propria-i cenușă de damnat, din pricina inoportunei epigrame împotriva lui Eminescu, dar și a propensiunii sale novatoare, ce întîmpina încăpățînate și nu o dată perfide rezistențe. Asigurînd, în conștiința celor de azi, legătura cea mai trainică, pe plan liric, între autorul Luceafărului și strălucitoarea pleiadă interbelică
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
veste bună și una ceva mai tristă// Cea bună Dumnezeu există/ Am aflat-o chiar azi// într-un ambuteiaj// în acel sicriu pe roți/ în care mă deambulez la fel cu toți/ ceilalți morți vii/ zi după zi/ gâtuiți sugușați damnați la traffic// Atunci acolo c-un zâmbet seraphic/ fix între Cina și BCU/ mi sa arătat duduia din Daewoo/ icoana aceea surâzător suferindă/ ca Maica Domnului atârnată de oglindă/ când din ochi prinse a/ lăcrima/ am știut că e EA
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
messe. En ceste foy je vueil vivre et mourir. Femme je suiș povrette et ancienne, Ne riens ne sçay; oncques lettre ne leuz; Au monstier voy dont suiș parroissienne Paradis painct, ou șont harpes et luz, Et ung enfer où damnez șont boulluz: L’ung me faict paour, l’autre joye et liesse. La joye avoir fais moy, haulte Deesse, A qui pecheurs doivent tous recourir, Comblez de foy, sans faincte ne paresse. En ceste foy je vueil vivre et mourir
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
creator de proza fantastică? Probabil că se poate admite și o astfel de ipoteză. Dl Ion Simut are dreptate. Adam și Eva e un roman doctrinar al cuplului etern, preluînd teza indică despre metempsihoza. Sufletul uman, aspirînd spre dragoste, e damnat la migrație (în șapte vieți pînă a-și dobîndi liniștea în Nirvana). Numai după peregrinarea fatală prin suferințele celor șapte reincarnări (vieți), sufletele tînjitoare se pot, în sfîrșit, contopi. Cele șapte reincarnări sînt, de fapt, în carte, șapte episoade nuvelistice
"Adam si Eva" în B.P.T. by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18152_a_19477]
-
și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a adînci constatarea, a acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
un călător neimportant, unul care va muri și va fi anunțat la fapt divers: "Vîntură vîntul șiroaie/ Stelaru merge în ploaie,/ I-e foame? Totuna/ Cînd moartea, stăpîna,/ Ușor unduind armăsari/ Lasă oamenii rari." Sigur că refuzul, vagabondajul, viața tardo-romantică, damnată în orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a căror fostă poză, cu toate efectele ei de măreție, rămîne
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
între alții, Northrop Frye, făptură inferioară sub raportul posibilităților de cunoaștere, de ilustrare a omului-tip. În concordanță cu dispoziția sa postmitologică, George Vulturescu își pune în scenă "ochiul orb", stigmat al mutilării gnoseologice. Ține să ne apară drept un damnat aidoma prezicătorilor antici a căror infirmitate constituia o pedeapsă a zeilor ofensați pentru că li s-au divulgat secretele ori pentru că li s-a violat intimitatea. Exemplu: Tiresias care și-a pierdut vederea deoarece a privit-o pe zeița Atena goală
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
o nemăsurată, nemotivată aroganță. Ceea ce tăgăduiește cu și mai multă încredințare o implicare directă. Ce nou ciclu, ce altfel de ciclu va începe (să sperăm) Philip Roth după cele patru nemeses impregnate de lehamite, de simțământul inutilității, al zădărniciei, al damnă rii ca pedeapsă pentru orice orgolioasă încercare de a ieși din rânduri? Sentimente paralizante, dar deocamdată ale altora.
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
de un al treilea frate, de mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de Memorii, legionarii sunt respinși, ca unii care au luat în deșert numele Domnului. Comuniștii - ei sunt de asemenea damnați: În ziua năpastei, ei se bucurau de nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se cam înșela: respectivii nu vorbeau limba noastră, ci, la perfecție, pe a lor - de lemn! Volumul se
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
ils chassent la pierre philosophale et gratuite./ Et puisque c'est bien la soif qu'ils assouvissent/ leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la licorne qui broutait/ une feuille dans
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
desprinde de forța neobișnuită a gravitației Bucureștiului din epoca ante și postrevoluționară se traduce, În primul rând, prin incapacitatea lor de a se retrage În sine și a căuta armonia sufletească ce le va fi pentru totdeauna interzisă. Ele sunt damnate să devină spectrele existenței cenușii pe care o duc Între ulițele desfundate de la periferia capitalei (pe care, comparând-o cu celelalte orașe europene, sunt nevoiți s-o așeze printre târgurile provinciale aspirând la un statut superior); ele sunt victimele unor
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
Amintirile lui Creangă sunt ,primul nostru roman de viață țărănească". Poate cel mai frumos articol pe care l-a scris Ion Pillat despre un poet român este acela consacrat lui Macedonski, în care găsim o caracterizare deosebit de sugestivă a marelui damnat: ,în Macedonski era ceva de Don Quijote al poeziei pure, ceva ridicol și sublim totdeodată, ceva care îți întărâta spiritul caustic, dar îți mustra în același timp conștiința - un amestec bizar, o împerechere stranie: o disonanță între suflet și aspect, între
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
distincte. De aici suflul epopeic al multora din stihurile sale, substratul lor exponențial, similifolcloric. Tonalitatea declarativă ce li s-a reproșat nu era decît contractul vocii personale cu cea generică. Lucrurile s-au schimbat întrucîtva, cînd poetul-cîntăreț s-a simțit damnat printr-o boală fără scăpare. În acea ultimă perioadă, a produs un excepțional jurnal „de criză”, înregistrînd pe larg, cu o pedanterie a sensibilității, fazele maladiei, tratamentele, mediile spitalicești. Neîmplinirea ca simțămînt difuz căpăta acum preciziuni, termene dramatice. Avem a
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
o dată cu noi, cu felul în care ne raportăm la el, inclusiv semnatarii articolelor din Dilema? Alternativele sînt, precum se vede, minate de paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
faze militare a conflictului din Irak. l Premierul Adrian Năstase anunță că Exe- cutivul a demarat programul „România curată“, o platformă de acțiuni reflectată în asigurarea transparenței administrației și eficiența instituțiilor. l Miniștrii de externe din țările Ligii Arabe con- damnă agresiunea împotriva Irakului, cerând retragerea imediată a trupelor aliate din această țară l Președintele Saddam Hussein îi îndeamnă pe irakieni să lupte împotriva americanilor și britanicilor pentru că „victoria este aproape“. l Avioane militare ale aliaților bombardează in- tens Aeroportul internațional
Agenda2004-1-04-martie () [Corola-journal/Journalistic/281906_a_283235]
-
copii fiind fete). Corcolirea din anii copilăriei și ai adolescenței l-a făcut vulnerabil la duritățile vieții, dezabuzîndu-l prematur, nepăsător la eșecuri (a fost mereu corijent în liceu și chiar repetent), tratate - toate - ca elemente firești ale unei existențe de damnat irevocabil. Era atît de delăsător și dezabuzat încît a trăit, în Bacău, aproape patru decenii (din cei 76 cît a durat existența sa fizică). Și, cum aici a trăit atît amar de vreme, biograful său acordă confortabil spațiu înfățișării orașului
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
densă textură trupească. "Viziunea spiritualistă" e o perspectivă dedusă ori adăugită, nu un factor inițial. Apropiat de Caraion cu a sa lamentație întunecată, de ins robit fără izbăvire lumii fizice sau de primul Alexandru (Ion) cu aceeași cruntă depoziție de damnat, Liviu Georgescu îi deploră pe "oamenii acestei planete însingurate" nu pentru că n-au parte de o salvare transcendentă, ci pentru că își reduc existența psiho-fizică aidoma unor "măști învinse, oase triste în retragere spre ele însele". Așadar prăbușirea unei materialități cîndva
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
craiovean Ionel Ciupureanu ar putea fi asociat, într-o perspectivă transfrontalieră, cu spaniolul Leopold Maria Panero (recent tradus în românește de Victor Știr), cel care, aflîndu-se internat voluntar într-un sanatoriu de psihiatrie, s-a văzut caracterizat drept „prințul poeților damnați din toate secolele”.
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
o serie de teme legate ombilical de politic. Așa cum remarca prefațatoarea, personajele Gabrielei Adameșteanu "nu au nimic din inconștiența verbioasă a unora dintre eroii din mucava din literatura acelor ani, vorbesc și se mișcă firesc" chiar și într-o lume damnată la absurditățile și cruzimile comunismului. Astăzi, când reperele culturale s-au schimbat aproape radical, când literatura a revenit la un curs normal, dar mai ales când cititorul căuta cu totul altceva într-o carte, aceste lucruri cântăresc greu în aderența
Povestiri actuale despre o lume trecută by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14868_a_16193]
-
Ștefan Cazimir Romulus Vulpescu a fost un vizionar. Într-o vreme cînd frecventarea poeților „damnați”, adică marginalizaț i de regimul totalitar, reprezintă un gest nelipsit de primejdii, Vulpescu nu ezita să-l facă. A participat bunăoară, în februarie 1952, la înmormântarea lui Constant Tonegaru. A doua zi a trecut pe la mine și mi-a depănat
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
La Sereni însă, spre deosebire de „florentini”, a trăi în literatură nu înseamnă o reparație, o mângâiere, o consolare vs. experiența negativă a lumii; dimpotrivă, opțiunea pentru jocul secund al poeziei face și mai acut sentimentul de exil, ca și cum literatul ar fi damnat să îndure dureroasa amenințare a unei solitudini nemântuite; departe de a fi un refugiu, poezia este de fapt, psihologic vorbind, malignă și alienantă. Formula de „literatura ca viață”, ce definește ermetismul florentin, capătă la Mario Luzi înfățișarea cea mai originală
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
semn al festivului, în prezența căruia jubilează: "Literatura franceză a avut din totdeauna înaltul simț al Galei. De la Villon la Apollinaire și de la Maurice Scève la Valéry, de la trubaduri la lionezi și de la poeții Pleiadei la romantici, ca și de la damnați la suprarealiști, poezia franceză a știut să întrețină - chiar și laborios cînd era nevoie - focurile unor sărbători ale Verbului". Dar cele mai caracteristice aprecieri în acest sens sînt rîndurile dedicate lui Balzac, nu doar un autor "cezaric", ci unul de-
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme în burta acestui monstru gigantic, plutind prin și luând forma intestinelor sale puturoase, înaintând spre dejecția finală care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează de acum după o nouă ecuație eâM
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]