501 matches
-
Burke), este polițistul ținutului, legat mai degrabă de familia vârcolacilor, a indienilor, cu o neîncredere înnăscută față de băieții stilați și distanți pe modelul familiilor bogate din Midwest. Însă dragostei sănătoase a vârcolacilor, îi este preferată cea cu o notă maladivă, damnată, blocată de cutume și teribile exacțiuni a vampirilor. Neîndoielnic că filmele din această serie nu își au locul pe raftul filmelor de artă, însă ele devin interesante prin felul în care substanța mitului este remodelată, cum ea își dovedește proteismul
Frumoasele bestii romantice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6629_a_7954]
-
și sensibilitatea mea, zicându-mi că instinctul indistinct al sumbrei inspirații îi spusese sibilinicului poet ziua fatală - într-o joi ploioasă la Paris. („Adio, Champs Élysées, adio, ciudate raite pe stradela Luna; și nașterea mea pleacă, și moartea - împreună".) Deja damnat, profetic, în sincopatul dus-întors al respirației gâfâitoare în naveta ei infinitezimală dintre viață și neant, Don Quijote-César ca oricare ins slab de înger cerca să-și imagineze joia lui de ieri, răpusă de uitarea cruntei beții de viață, pentru ca Suprema
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
Donbass, apoi în Samarkand, și la doi pași de China), are momente de cumpănă. Doctorul curant, de asemenea rafinat și colaboraționist, pe vremuri, îi comunică opiniile sale de alienist despre un caz complex, de personalitate duală, în fond, redevabilă categoriei damnaților: „Cum s-a întâmplat și în cazul meu... Acesta-i, de fapt, cadrul în care am avut pentru dumneaei și un nex cauzal într-o anumită simetrie cu... structura aptitudinilor care definesc această ... travail maléfique, cum spun francezii. Inițial, luasem
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
Gheorghe Grigurcu Nicolae Coande coboară din stirpea poeților damnați. Mărturisind că „îmi place din ce în ce mai mult / să-mi fac de lucru pe lîngă tărîmuri distruse”, miza poeziei d-sale o reprezintă intensitatea pasională cu care urmărește asemenea „tărîmuri”, putința de-a le acorda sensul unei traume proprii. Aici categoriile, cadrele
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
alter egoului Horia Stanciu, scriitor ignorat și gazetar famelic la o publicație a BOR, și ale vechilor prieteni și colegi din presa culturală a ceaușismului tîrziu: afemeiatul cinic Victor Pașadia, Florea Pirgu, activistul ardelean rigorist, dar vulnerabil, și straniul, visătorul, damnatul tipograf Alexandru Pantazi. Cu riscul de a cădea în biografism vulgar, trebuie spus că romanul are o dimensiune nonficțională consistentă, desprinsă din experiența biografică ante-și post-’89: toate datele arată că Victor Pașadia îl are ca model real pe
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
vieții lor, evident axate pe evoluția în capitală a marelui Alfa. Așa, episodul referitor la moartea tatălui, a dascălului Vasile. (unul dintre cele mai tensionate, aruncând asupra întregii vieții a acestuia o lumină crepusculară, oarecum shakespeareană prin fatalitatea destinului său damnat). De un dramatism disperat este episodul solicitării, în repetate rânduri, de către Emil a unui ajutor bănesc din partea lui Liviu, care îl amână, datorită obstrucției soției, astfel încât Ilderim Rebreanu sugerează că altfel s-ar fi împlinit destinul acestuia, de care, în
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
de mult stins/ în memoria broaștei de mîl/ dorm pe un pat de unghii în camere de care nimeni/ nu are habar/ nopți de morfină capete pline de rom zaruri măsluite/ de scapeți” (O meserie de dobitoc). Ridicîndu-și privirea, acest damnat vede o omenire tarată, nietzschean derizorie: „Trăim din fragmente din resturi sîntem așchii schije anemice/ ale unui Big- Bang de care azi rîdem în tîrg/ (atunci la ce bun cărțile, înțelepților?)/ sîntem petice zdrențe ale curcubeului” (Generației). Blamează timpul și
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
viziune antiumanistă (viziunea: un mod de-a generaliza fără limite palpitul metaforic) în care autorul induce propriul său defetism dezgustat și din partea căreia primește un reflex ce-l confirmă: „n-am nici un scop în viață nu mai iubesc nimic”. Creatorul damnat nu poate scăpa de fatalitatea poeziei care-l urmăre- ște cum un coșmar. Tăișurile de sabie ce i le aplică cu sete o fac să țîșnească în jeturi de-o sumbră prețiozitate. Așa încît despărțirea de poezie („Artei mele i-
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
în răsfrângeri și transpar în plânsu-amar milostivii mei bătrâni albi ca florile de prun pe un deal vâslit de îngeri. Pe-ntuneric îi desferic posedat legat de verb ca un urs târât în lanț aurlând la ceasul sterp strana cu damnați amanți. Jilțul încă gol tresare lemnul de catapeteasmă când o pleoapă întorcând lacrima luminătoare licăre pe tetradrahmă roza-crania mea mare. Îngerul începător june frânghia îmi pune trupului lăsat să piară astrolog pe inorog cu trei trepte în folclor la interpolara
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
unui alt clopot de pene că din grădinile Edenului s-au prăbușit planete și numai în umbrele aripilor îngerii continuă truda de-a veghea din înalturi tirania aripilor aureolată numai de umbre. Cântec inițiatic Doar el își plimbă umbra trupului damnat să preamărească citadele vămii la fiecare poartă și prag întrebat cine se încumetă să te primească pe tine netrebnic sub pecinginile rănilor de la cine naști tu întrebări și-ți răspunzi că lumina e văzduhul pe care doar uneori cu spaimele
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
cometă țâșnește să-l doboare numai el e supusul luminii are puterea de a descifra sensul clorofilei din pleoapa petalei și iar reîntoarcerea în amurgul litaniei în care doar zeii împing ziua către lumină nemuritori precum gladiatorii frunzei ramasă frunză damnată numai frunză să fie. Vulturii Ei vin ca o lovitură de armă a propriilor aripi urmăresc umbra zborului ceara aerului din penele ucise de zbor... Unde e umbra, ce se ascunde în firea și în trupul meu stol de albine
Poezii by Dumitru Ion Dincă () [Corola-journal/Imaginative/2414_a_3739]
-
-l silea pe țăran să macine ghindă, rămânea în istorie, la un loc cu puhoiul lăcustelor. Se petrecură, astfel, sute de generații de ecologiști ce nu s-au cunoscut. Iubeam și eram iubiți. Dar se știe, cel puțin de când poezia damnată a intrat în canon, că ucidem ceea ce iubim, așa se întâmplă, nu se poate altfel. În comunism, natura trebuia învinsă, pusă să slujească la voia comisarilor. Nu ocrotitoare și dispensând daruri, ci sclavă și stoarsă, până la expirare. Dacă numai comunismul
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
Cântării României". Verva lui Corneliu Buzinschi îi cuprinde în aceeași acoladă pe vechilii noi-vechi ai conducerii conservatoare, aidoma acelor picturi de pe pereții unor biserici vechi care înfățișează iadul precum o limbă de balaur pe care se înghesuie felurite spețe de damnați. Potentatul ceasului de față, ,eliberat de ordinea ședințelor de partid c.c.-iste, acum își trăncăne limba de lemn pe teme patriotard-național-comuniste, cu mutații în tranziția de la cenaclul Flacăra la cenaclul Parlament, din lăturile partinic-securiste din "Săptămîna"", în Cuțarida "României
Un martor incomod by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10926_a_12251]
-
candid, el nu și-a încărcat conștiința cu crime, ci doar a urcat pe val într-un moment foarte propice. Deci nu va acționa sub imperiul unor obscure tentații destructive, nu va fi malefic, nu se va simți culpabil, necum damnat, nu se va prăbuși, ba nici măcar nu va realiza că a intrat în cursa unei existențe circulare. Director al unei mici instituții cvasiculturale, cu sediul într-o clădire centrală și aproape somptuoasă, cu scări de marmură, uși de cristal bizotat
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
pun spadele și ghioagele uriașe ale cavalerilor medievali, văzute prin muzee: ce fel de oameni erau aceia ce puteau să mînuiască asemenea greutăți?". Toma d^Aquino e luat peste picior printr-un citat: ,în cer, preafericiții vor asista la pedepsirea damnaților pentru ca beatitudinea lor să fie și mai delectabilă". Nici Dostoievski nu are parte de-o mai mare benevolență: ,Să fi îmbătrînit și Dostoievski? Sau nu el? Citesc, a nu știu cîta oară, Crimă și pedeapsă. E un roman popular, cu
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Nici rădăcina copacilor nu mai era în siguranță/ Și nici eu nu mai eram din carne vie/ Peste conturul trupului cădea de pretutindeni o pulbere galbenă" (Cloșca cu puii vii). Aci avem a face cu un caz particular al poetului damnat, exponent al unei damnări colective. Comunitatea satului se macină ireversibil, inspirîndu-i rapsodului său o nostalgică demonie. Aflat pe un teritoriu ce se surpă fără oprire, Valeriu Bârgău manifestă, instinctiv, tendințe de evadare. Codul ancestral de comportament liric se complică, se
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
locuință bucureșteană de boem, căreia împreună cu prietenii i-a dat numele cu pricina. într-o poezie, sugestiv intitulată Generație singaporeană, Tudor George își lămurește, de altfel, cititorul: „în hruba noastră zisă „Singapore”-/ O navă eșuată-n bulevard-/ Ne-am petrecut damnați, atâtea ore/ Cu pâlnia lui Bachus pe stindard!” în perioada la care ne referim, dar mai ales după 1980 poetul boem retrăiește, în amintire, frumoasele zile ale tinereții. Acum se simte un însingurat fiindcă mulți dintre prietenii de odinioară au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
anxietate a influenței” de la o generație la alta, așa cum s-a spus. Mai ales că scenariul e uzat până la abuz în poemele lui Dan Coman. Mai reușite sunt fragmentele (auto)ironice, în măsura în care reușesc să relativizeze cât de cât figura de damnat a lui Coman. În piese precum poem, poem de dragoste, doi, cel mult trei sau irezistibil, personajul se dezvăluie drept ceea ce e cu adevărat - un dandy al expresionismului, mai preocupat de aspectul exterior al traumei decât de anatomia sa interioară
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
ori a vreunei fabule despre comunism (Opinia). Dincolo de evenimentele mici se ghicește rama totalitară. Adevărata presiune vine dinspre țara-sat. Un satlume, în care șvabii și istoriile lor sunt națiunea. În nuvela ce dă și titlul volumului descoperim un sat al damnaților, ce trăiesc în afara timpului, purtând, însă, stigmatele istoriei. Oamenii din Ținuturile joase sunt captivii unui trecut idealizat; ei se hrănesc din nostalgiile finalizate în euforii bahice, din rituri aride, ticuri paranoide și proiectează, anxioși, fărâme neconcludente de viitor. Herta Müller
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
să intru în legătură extremă cu lumea și să comunic periculos și mai uman cu oamenii. Iar prețul e adevărul și cortegiul lui. Fac teatru cât adevăr sunt în stare să discern și să explic... Artistul doar servește lumii, harnic, damnat, stârnind imensa furie sau râsul, e legat prin jurământ să spună adevărul, că iadul e aici, pe glob. Regizorul e la răscruce, ori nu-i deloc! Nici teatrul... Să nu-i lăsăm răscrucile pustii!" - Dan Micu (fragment din cartea Doinei
Un destin spulberat. Lacrimi pe scena Teatrului Nottara by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/40376_a_41701]
-
ai murit; tu ești în viață și trăiești mereu, Căci în tine trăim și ne mișcăm și suntem. Prin urmare, în orice poezie, scrisă cu credință, talent și sinceritate, modernă sau postmodernă, putem afla iluminări divine. Chiar și printre poeții damnați. E cazul lui Baudelaire și Rimbaud. Din Florile Răului: Blagoslovit fii, Doamne, că este cu putință Un leac de curățire adânc, prin suferință, și că această dulce, curată doctorie Ne dă învrednicirea la sfânta bucurie. Din Un anotimp în infern
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
cetatea Aceluiași scenariu obosit. Adorm discret cu chipul tău în gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un văl de alagea. Infimă e distanța dintre
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
simțeam rătăcitori în peisaje lunare Ne înspăimântau himere, umbre fără contururi Ce căutau să-ne înlănțuie sufletele între două lumi, Să ne smulgă din certitudini, să ne facă sclavi umbrelor. Se zbătea inima mea- porumbiță cu aripa rănită În cursa damnatelor întunecimi și monștri treziți Din epoca miturilor, intrați în timpul nostru iubite Trecuți prin poarta visurilor pierdute. Căutam un loc de răgaz, departe-n unghere Printre umbre țesute-n uitări Cu ochi larg deschiși sondam hămesiți infinitul În căutarea stelei noastră
POVESTE DE IUBIRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384941_a_386270]
-
partidă de poker Plătești pentru toți prietenii câte-un rând. Mulți te admiră dar mulți Nu te-nghit fiindcă ești insolent Și nu te lași de false lingușiri amăgit. În sinea ta știi că ești cosiderat deopotrivă înger și demon damnat! Pentru Mitică sărmanul Ce zilnic veghează cu ochii Hămesiți trecătorii La intrare-n metrou -Ești Speranță! Te venerază și-ți sărută pașii; Pentru micuța Dora orfană -Ești îngeul veghetor! Grație donațiilor tale Ea și alți orfani Au asigurate zilnic hrană
OMUL CU MULTE FEȚE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385172_a_386501]
-
din ce in ce mai vizibilă, ca poetul trezea interesul nu numai al cititorilor gemani, ci și al englezilor, americanilor dar și al italienilor. Desigur, imaginea lui Eminescu, apreciat deja drept un scriitor de mare talent, într-o vreme când mitul sau de poet damnat nu se răspândise încă, este aceea care îndeamnă un jurnalist britanic, W.K. Kingston, să traducă în 1876 din opera lirica a acestuia, iar apoi să tipărească aceste poezii în Anglia și Statele Unite ale Americii. Acum, avem dovadă că și
1883 – Eminescu în presa italiană [Corola-blog/BlogPost/93514_a_94806]