534 matches
-
auzite” - ca existent din „Palmierul Talipot”; acolo, văzul era pus sub semnul îndoielii și dovedit ca nedemn de încredere. Aici, Eul liric constată, preventiv, că nimeni din ascultătorii săi („voi, călătorilor”) nu a trecut prin acel ținut. Cât despre grandiosul dangăt ce marchează orele, faptul că el s-ar auzi pretutindeni este minimalizat: „zic unii”. Magistrul ia în seamă eventualitatea contrară, sub două aspecte, cu o netă înclinație spre acceptarea inexistenței: „dar mai curând” bătaia fabulosului orologiu nu se face nicăieri
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
deși-s sângerat, /căci scris e că astăzi din morți m-am sculat! (Cine mă strigă...?, Aprilie 1951, Pitești, camera 4 spital). Îngenuncheat cu sufletul în sfială, pe cerul teafăr licăre o stea și-și prinde anii de pripas în dangăte de clopot și beteală. Telegarii visului îl poartă pretutindeni ca o logodnă de taină, ca leagănul în zbor al cocorilor. rostogolindu-l pe tot ce-a fost marele dor. S-a prins de Cerdacul (cerul dacului) cerului cu ochii înfloriți
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
nări și gură, dar acestea se sting de cum se apropie de ei. Cu cât cucernicul părinte citește mai tare sfintele slujbe, cu atât necurații simt o văpaie ce-i pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica din deal. Dangătul clopotelor continuă să răsune misterios, iar toaca îi face să se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
pârjolește. Deodată se produce un miracol. De la biserica din deal răsună dangătul clopotelor. Instantaneu, cineva nevăzut bate toaca. Pentru moment, părintele se oprește din rugăciune și întreaga suflare omenească din curtea lui Valdescu întoarce uimită capul spre biserica din deal. Dangătul clopotelor continuă să răsune misterios, iar toaca îi face să se cutremure. Un glob luminos se revarsă peste sfânta biserică învăluind-o într-o aură argintiu-aurie. Din ungherele întunecate ale ulițelor, de la răscruci, din copaci și șure, din umbrele înfricoșătoare
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
la calm. Roș-albastrul se ridică furibund, reluându-și atacul, hotărât să termine odată cu acest adversar cu prea mult tupeu. Numai că mijlociul ridică repede garda, își reia jocul de eschive, rezistă, înghesuit în corzi și, într-un final, se aude dangătul gongului izbăvitor. S-a terminat. Victorie la puncte. Challanger-ul, epuizat dar fericit, ridică cu brațele desfăcute centura de campion după care își îmbrățișează antrenorul venit și el, trecând printre corzi, în mijlocul ringului. S-a sfârșit. Poli învinge Steaua, fosta deținătoare
Agenda2005-38-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284216_a_285545]
-
de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce vindecă sufletul rănit De prea multă indiferență. "Stai!Stai!" Strigă orologii la unison... Dangătul lor sacadat, încă odată încearcă Să-mi spună că efemeritatea e la ea acasă, Că eu, sunt doar un invitat la masa timpului Și că, vreau sau nu să intru în joc, Îmi voi dansa ultimul vals În fața Împăratului... Cenușăreasă
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă.../ Curând mă-nvăluie uitarea/ Și ceasul bate tot mai rar,/ M-am împăcat și cu iertarea,/ Ura meschină e-n zadar./ Răsună dangătul de clopot,/ Printre decepții și ruine,/ Sub al aplauzelor ropot,/ Cade cortina peste mine.” ( Clopotele ) În memoria marelui poet Adrian Păunescu, Dumitru Marian Tomoiagă a zugrăvit în versuri un tablou al durerii în care lumina se luptă cu întunericul sub
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
istoric unic în felul său, înălțător și crucial în viața Bisericii noastre!... Drept urmare, în acele zile, am constatat cu bucurie și cu mult optimism că poporul nostru dreptcredincios, dimpreună cu slujitorii sfintelor altare din toată țara și din străinătate, în dangătul clopotelor și în rostirea pioasă a sfintelor slujbe de pomenire, au știut în urmă cu nouă ani, să-și conducă și să-și cinstească Păstorul lor spiritual, care le-a purtat grija celor sufletești, în toate ținuturile țării (și în
Pro memoria: Nouă ani de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Părinte Teoctist Arăpaşu – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (1915 – 2007)… [Corola-blog/BlogPost/92425_a_93717]
-
al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din întunericul nopții. Acel „Mânați, măi! Hăi! Hăi!, cu tot acompaniamentul de clopoței, tălăngi și buhai, pe fond de lătrături înfuriate, se auzea de dincolo de fereastra
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
al fiecăreia.Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș Ion
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
agitat niște table. Sau ar fi vânturat niște spade. Mâna Îi alergă la daga pe care o purta mereu asupra sa, Într-un buzunar ascuns În interiorul hainei. Oameni Înarmați, În spatele ușii lui, la acea oră. Cât timp se scursese de la dangătul clopotului care dăduse stingerea? Se simțea dezorientat. Căută cu privirea un semn care să Îi redea sentimentul timpului, Însă, dincolo de fereastra Îngustă, cerul negru nu arăta Încă nici o urmă a zorilor. Se ridică În tăcere și stinse lumânarea, pitulându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav într-o altă încăpere. Doamna Potoțki așteptă circa un minut, apoi mai smuci o dată. Bătaia de clopot se repetă. în sfârșit, somnoros și puțin cam surd, intră silențios, în papuci de casă, bătrânul majordom Piotr. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un vis nesfârșit: spiritul trecutului veghind asupra noii generații, tineretul ales din lumea haotică, nedisciplinată, hrănindu-se Încă din greșelile și visele pe jumătate uitate ale politicienilor și poeților morți. Acum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
GHEORGHE, decorat cu Ordinul „Coroana României” de către Regele Mihai Mai, 1945... Sub rafala de gloanțe a războiului inept, pacea își anunța, cel puțin la nivel simbolic, existența. Cu toate acestea însă, peste zgomotul de sirenă al vieții bătea cu un dangăt sec și nepăsător moartea... În Munții Tatra și Matra se lupta cu înverșunare, ca și cum nimic nu avusese loc la masa tratativelor de moment ale istoriei, împotriva unei agresiuni militare începute cu aproape șase ani în urmă pe teritoriul european, la
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
când jucătorii fiind de aceeași talie să aibă loc și o remiză. Cheful de la Otel Moldova începe de cu seară până la unu trecute după miezul nopții, când, mai mulți conspiratori, printre care se numără și Stan Popescu, aud mult așteptatele dangăte de clopot prin care cauza sfântă a poporului îi cheamă pe câmpul de onoare. Era ceasul acțiunii. Ca la comandă, această adunătură de lumpeni, se ridică cu figurile lor îndârjite și pornesc grămadă prin gangul otelului spre obor. „La 2
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare au înfipt o cruce-n acel vârf de munte, ca să arate tuturor că cinstea n-are preț în viață... Povestea a fost
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
Poemul eltropic, Poem sărutând mâna poetului. ”Răzvan Ducan face parte dintre acei scriitori care au venit și care vor rămâne... Răzvan Ducan va rămâne pentru că el e un scriitor autentic, pentru că verbul său a făcut să se audă mai bine dangătele de clopot ale sentimentului românesc al ființei” (N. Băciuț). Îmi permit să citez câteva versuri: ” Târnava mea de lapte dulce, mulsă din ugerul unui munte dus la păscut, pe pășuni dumnezeiești de transilvane, te ador din cana malului de lut
PANEGIRIC EMOŢIONAL- ÎMPLINIRE, ARTICOL DE PROF. PETRECURTICĂPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363968_a_365297]
-
Acasa > Poezie > Amprente > TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. Autor: Dan Borbei Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Te scoală, române, te strigă iar glia .. Tu n-auzi, române, un dangăt de clopot Un vuiet amarnic foșnind din Carpați Durerea străbună ce plânge în clocot Când frații de-o samă își cheam-a lor frați, Tu n-auzi cum fierbe de jale pădurea Tăcerea de secoli își varsă potopul Te strigă din
TE SCOALĂ, ROMÂNE, TE STRIGĂ IAR GLIA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362316_a_363645]
-
Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: să fim buni .// E-o liniște care-aduce frumosul în suflet, dorința-n priviri,/ Doar un dangăt de clopot se-aude departe pe deal,/ Din coșuri ies pale de fum, la geamuri răsar amintiri/ Așa e toamna târzie acolo, acasă la mine-n Ardeal” (Acasă, Săcuieu, 26 noiembrie 2009). De aceea, ardelenii se recunosc între ei, chiar dacă
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA " DANGĂTUL DE DOR" AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Cu sfială, un portret dedicat poetului Ionel Căpiță Întâmplarea de a-l cunoaște pe universitarul Vasile Șoimaru de la
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
căci n-am ajuns bine acasă din vizita la Chișinău și am și primit, prin poștă (și intermedierea generosului scriitor și jurnalist Vlad Pohilă, care a adăugat în colet și ultimul număr din "BiblioPolis") cea mai recentă cartea a sa, "Dangăt de dor" (2012), cu autograf și dedicație măgulitoare pentru anonimul dascăl de la malul Moldovei. Am răsfoit-o în fugă, ca să-i simt "substanța", urmând să o aprofundez pe îndelete în oazele mele de răgaz. Am alăturat-o, cu un fel
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
după conceptul lui Dan Puric) reprezentat (în înțelesul meu) de poetul Ionel Căpiță. Da, Ionel Căpiță e un Om Frumos, un Român Frumos - și pe dinăuntru, și pe dinafară. Că-i Român sadea se vede încă de la începutul cărții sale "Dangăt de dor": "Și-ntr-o floare de câmpie,/ Te văd, dulce Românie". Dar, ca sa nu avem cumva dubii, Ionel Căpiță ne lasă, în același volum, o declarație poetică în acest sens: "Sunt român, român îmi zice,/ Și străbuni-mi sunt
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
nu se știu români, deși îs (sau ascund asta iepurește, de frica veneticului dominator), poetul declamă curajos, prin vocea condeiului său, fără niciun complex, numele ce-l poartă Țara-Mamă a Neamului căruia Ionel Căpiță îi aparține. Cu durere și cu "dangăt de dor" însă, căci Țara nu-i este și leagănul Timpului Său. Iar dacă n-am fost destul de convingător cu privire la Omul Frumos în persoana distinsului Ionel Căpiță, îmi iau în ajutor seva unui aforism însușit cu aproximație, fără a mă
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
eu acolo i-am întâlnit chipul, în două zile la rând. Iar dacă nu vă edificați prin acest tip de "lectură", citiți-i repede "Icoana ciuruită" (în care chiar are un sumum aforistic despre frumusețe), ori "Lăsați-mi dragostea", sau "Dangăt de dor" și-apoi căutați-l din nou pe oriunde își leagănă inima - și-l veți vedea numaidecât pe Ionel Căpiță învăluit în nimbul de lumină, cum mi s-a arătat și mie. Citindu-i cărțile numite, m-am edificat
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]