234 matches
-
a Planului, dar peste puțin avea să-și dea seama că eu eram spionul, dușmanul, firul de praf În angrenajul acela al cărui motor și a cărei Întruchipare era, el și-ar fi dilatat fără veste un colț din acea dantelărie a lui de plumb și m-ar fi Înghițit, aș fi dispărut Într-o cută a minciunii lui, transferat În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unui local turistic. Eu, desigur, știam acest lucru de la Început. De aceea Îl și alesesem. Clădirea era Înghesuită, dar pitorească, o fostă locuință a cărei curte fusese transformată În locuri pentru servit masa, cu fața spre micul canal, parte din dantelăria de canale care traversa Lijiangul. Dacă te așezai chiar la margine, puteai să-ți Înmoi degetele de la picioare În cursul liniștit de apă. Mesele și scaunele erau vechi, pline de personalitate la modul acela foarte apreciat de amatorii de antichități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imensa construcție fusese ridicată de Amir Temur, emir al Samarkandului cu cincizeci de ani În urmă, după o campanie victorioasă În India. Potrivirea de nume cu prietenul său Amir Îl făcuse să rețină acest detaliu. Zidurile Înalte ale moscheii, cu dantelăria nemaivăzută de ornamente arabe și cu nenumăratele incrustații aurite cu texte din Coran, străluceau de departe, Încă din câmpiile Buharei, pe care le străbătuseră alături de caravane de cămile Încărcate cu covoare groase, multicolore, și de convoaie de căruțe pornite tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
înăuntru, cu unicul gând de a fura un cuțit de pe tejghea. Dar nu erau nici un fel de cuțite acolo, ci doar lingurițe, cu gâturi acoperite de zahăr. O bucată de plasă albă de țânțari spânzura ruptă, ca un fel de dantelărie minusculă, delicată, creată fără nici un scop anume. Ieșind din cafenea, am văzut mașina ei parcată în fața unui soi de magazin de obiecte de fier din New Orleans, din care lipseau piese. Fără să mă mai gândesc la cuțite, am alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
agățam cu disperare. Și-a prins mâinile după gâtul meu, îi simții respirația aproape deznădăjduită, - „Te iubesc” șoptii. - „Știu” răspunse, apoi îmi acoperi obrajii sărutându-mă. În sfârșit, îndrăznii, cu teama pe care o ai de a nu rupe o dantelărie subțire ca pânza de păianjen și o întrebai abia șoptit, o mai întrebasem cândva: „Unde ai dispărut atunci, în iunie 1941? De fapt unde ești? Mi-e groază să gândesc”. Ea mă privi fix: - „Va veni o zi când ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noblețe a stirpei ei. Îi sărutai mâna, rostii banalele cuvinte de rigoare, la fel celorlalte femei; soțul ei, albit, mă luă de braț, intrai în sufragerie, acum cameră funerară; sicriul cu trupul fără viață al învățătorului stătea pe masă cu dantelării și flori în juru-i. Mă închinai; ochii lui, sub pleoapele închise, priveau acum spre o lume necunoscută și fața-i palidă asemeni. Era cum îl știam, nimic schimbat în înfățișarea lui, între mândrie și umilință, de om al câmpiei; visase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu! Nu! Iată o lumină mare, foarte mare. În clipa aceea se deschise departe, în fundal, ca în adâncimea timpului, un apus de soare imens, ca o lumină de o culoare nemaiântâlnită și niște porți înalte în linii zvelte cu dantelării în fier de-o suplă, rară frumusețe. Priveam uimit. Doamna Pavel nu vedea nimic și în clipa aceea, Keti se ivi lângă mine; purta o rochie albă, lungă, zâmbea, era strălucitoare - în fața noastră, un pod lung, foarte lung, până-n depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inima ta741.. Arcul reflex al atmei Dragostea este cea mai bună muzică în partitura vieții. Fără ea ai fi un etern dezarmonizat în imensul cor al umanității 742. Un sentiment poate fi pregnant, poate chiar ostentativ sau doar sugerat în dantelăria ideatică ori semantică a versurilor 743. Dar oare există un poem care să nu reflecte sentimentele care să-l fi generat? Iubirea este un sentiment care nici nu începe nici nu se termină. E o sămânță asemănătoare sufletului. Unde începe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
majoritatea cărților anterioare, e un prilej de întoarcere în trecut ca punct de plecare pentru dezbateri interioare, în tensiunea unei analize neliniștite, bazată pe conexiuni și emanând straniul. În romanele lui S. exacerbarea tehnicilor de investigație și analiză constituie o dantelărie creată cu bună știință, de-a lungul unei evoluții de la realism spre alegorie și oniric, pentru a sugera ideea că viața rămâne permanent o enigmă, un secret prețios. SCRIERI: Căderea, București, 1980; Umbra, București, 1982; Jocul, București, 1984; Nostalgia, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
de acum înainte, devine, odată cu goticul flamboiant, obiectul unui număr infinit de variații care transformă inspirația de odinioară într-un fel de joc formal în care naosurile catedralelor sînt din ce în ce mai înalte, deschizăturile în zid din ce în ce mai mari, coloanele din ce în ce mai firave și dantelăria de piatră din ce în ce mai străvezie, ca pînza de păianjen. Deschiderea de noi drumuri Profitînd de criza care cuprinde Europa secolelor XIV și XV, acum iau naștere forme noi de expresie care se vor dezvolta la sfirșitul secolului al XV-lea și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
trei trăsuri vechi, fiecare cu câte doi cai mari și negri, armăsari de-a dreptul. Cu asta se ocupau țiganii lui Știrbu de lângă Vergului, luau trăsuri nefolosite, înlocuite tot mai des de bogătași cu mașini scumpe, le dădeau jos toate dantelăriile și pernele, toate ornamentele și mai ales fierul, dacă era, le despuiau și le pregăteau pentru amatorii de curse, dornici de adrenalină, care se luau la întrecere pe un traseu destul de mare. De pe Cățelului, de unde se dădea startul, ieșeau într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
în sinceritate și poză (conștientă de ea). O confesiune elaborată, fără însă nimic artificios și uscat. Erotica - a doua temă majoră a lui C. - se păstrează o vreme ca mască a unui sentimental și timid disimulat ludic, exprimându-se în dantelării ceremonioase și fastuoase, îngânând stilul elaborat, rafinat cu cel frust (dar tot „stil” și acesta). Starea definitorie a erosului este însă cea de „aiurare” (o vocabulă tematică). Petrarchist și shakespearean (sonetele), poetul își cântă „arderea cărnii”, trăiește asceza sentimentului, ipostaziat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
reminiscența autobiografica), trăiește complexul izolării și al confruntării cu răutatea celor din jur. Copilul deține totuși puterea de a se ridica deasupra suferinței, având revelația frumuseții naturii și a vieții prin activitate creatoare. Valoarea epica a romanelor e diminuată de dantelăria lirica, abuzivă pe alocuri. În paralel cu elaborarea prozei, R. s-a dedicat febril și consecvent militantismului umanist și pacifist, cum se întâmplă cu pledoaria din Principiile umanitariste sau din Umanitarismul și Internațională intelectualilor, ambele apărute în 1922, unde sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]
-
este absența statuarului care contrastează puternic cu tradiția romană și care are, probabil, drept cauză interdicția Bisericii în legătură cu tot ceea ce putea reaminti civilizațiile păgîne, elenistică sau romană. Sculptura însă nu dispare, ea se rezumă numai la basoreliefurile de pe sarcofage, la dantelăriile care împodobesc balustradele corului și amvoanelor și apoi la cizelarea metalului și a fildeșului, caracterizînd artele "minore". Tot pentru motive religioase, legate de influența monofizită și nu, așa cum s-a crezut un timp, de neîndemînarea artiștilor -, figura lui Hristos, în
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
păstrat structura exterioară datorită căreia biserica este unică În cadrul arhitecturii ecleziastice românești. Ornamentele exterioare, care acoperă edificiul În Întregime și care au fost inițial aurite, combină elemente turcești, arabe, georgiene, armene și persane cu motive arhitecturale românești Într-o superbă dantelărie În piatră. Pot fi numărate peste 30 de registre de motive decorative, care nu se repetă. În interiorul bisericii sunt Înhumate mai multe personalități de rang domnesc: Tudosca, prima soție a lui Vasile Lupu și Ștefan-vodă, fiul lor; Dimitrie Cantemir, principele
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Cantemir Elena, Ignea Marieana () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93557]
-
sufletul ți se tulbura la vederea acelei îngrămădiri de obiecte care, altădată, în alt cadru, participaseră la făurirea iluziei că viața poate fi o sărbătoare necurmată: piese desperecheate de mobilier scump, fragmente de goblenuri, porțelanuri, statuete, lampioane îmbrăcate în mătăsuri, dantelării îngălbenite, un bric-à-brac în mijlocul căruia scriitoarea, ascultând necontenit muzică la un radio el însuși o relicvă, așternea zilnic, febril, zeci de pagini. Se adunau teancuri în dreapta ei: povestiri, memorii, romane. Ce se vor fi făcut, ce va fi cu ele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a părut de prost-gust faptul că numeroase colegii universitare, în special din orașele de provincie - nu vorbesc de marile universități - , construite în primele decenii ale secolului douăzeci sau la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea aveau o arhitectură de gotic flamboaiant, o dantelărie de tip gotic, care imita perfect colegiile din Oxford și Cambridge, cópii ale arhitecturii oxfordiene a lui Sir Christopher Wren. În aceeași situație se află Catedrala Saint Patrick din Manhattan, care își sumețește turnurile gotice între doi zgârie-nori din sticlă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
începutul de deal al Copoului, răsare Sfântul Nicolae Domnesc, cu multe modificări interioare ale ctitoriei ștefaniene, cea despre care se spune că are sensul pur al conceptului și subtilitatea viziunii arhitecturale. Nu departe de ea, spre Catedrala mitropolitană, strălucește cu dantelăria în piatră Sfinții Trei Ierarhi, magnifica ctitorie a lui Vasile Lupu, zidită între 1637-1642 și restaurată de Lecomte de Nouy pe la 1882, cu tipografia unde s-a scos Cazania lui Varlaam. Evlia Celebi consemna emoționat: "nu este chip s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de pe picioare urmele unui drum îngreunat spre a intra într-o stare de curățenie în sfânta Cetate; drumul acesta, de la Neamț la Iași și de la Iași la Neamț rămâne mereu o încercare și o răsplată, pentru cine o merită; de la dantelăria Trei-Ierarhilor la lavra cea mare ridicată lângă apa Nemțișorului, spre a se întâlni întru binecuvântată împărtășire de spirit, mai întâi ieșeni cu nemțeni și apoi români cu români, nu e decât un singur sens, acela al orașului-cetate Iași, semn scris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin oameni și dincolo de ei, ieșit la o răscruce a străzilor cu învechitul șevalet portativ și pictând, îndeosebi toamnă, sub privirile curioase ale copiilor și ale trecătorilor. De-ar trăi încă Viorel Huși, trecătorul care s-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un adoas mai bun și mai estetic decât ele (decât cele colorate cel puțin): sporturile. Observ de câtăva vreme mișcându-se în soare tineret cu siluete grațioase și glesne fine. Iar complicațiilor acelora lungi, bogate, încâlcite de stofe, adaose cu dantelării, cordele și garnituri sub care într-un corset de fier abia respira o cucoană totdeauna mai bine făcută decât trebuie, prefer un costum simplu și sprinten. Numai să n-ajungă la o moralitate care s-ar confunda cu dispariția totală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bijuterie a civilizației islamice, creștine și iudaice. Alhambra, "fortăreața roșie", și fastuosul palat al sultanului Muhamed V, numit de poeți "o perlă încrustată în smaralde", ne-au depășit toate așteptările, nemaiștiind încotro să ne îndreptăm privirile spre havuzul cu lei, dantelăria de marmoră a ușilor și ferestrelor, pardoselile splendide, salonul ambasadorilor, grădinile și fântânile arteziene într-o armonie perfectă, totul creând o imagine de frumusețe, lux rafinat și artă adusă pe cele mai înalte culmi. Ne-am continuat drumul spre seara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
catedrală se află hanul municipal „Los Cubos”. Ajung cu două ore înainte de a-l deschide pentru noii pelerini, la ora 12. Prin bunăvoința unei domnișoare de acolo îmi las rucsacul la intrare și plec la catedrală. Este impresionantă, medievală, iar dantelăria acoperișului și a turnurilor îți taie răsuflarea. Cât de impunătoare pot fi catedralele medievale! La ora 12 sunt primul la han și-mi duc rucsacul la locul alocat de responsabil. Rămân impresionat de acest han, până acum cel mai modern
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se Întunecau la față și nu mai râdeau, nici nu mai zâmbeau. Până și Doamna Oichi devenea solemnă și tăcută, frumoasă și rece. — Vă rog, intrați, stăpâne, spunea ea, invitându-l să se așeze lângă micul arzător de argint cu dantelărie metalică. Chiar și după căsătorie, continuau să folosească Între ei cu formalismele vasalului care se adresează cuiva din familia stăpânului. — Singurătatea dumitale trebuie să fie cu atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
racordare atent accentuate prin unele detalii. Aceste trasee adună în interior elipsele unei farfurii- scrumieră, în care o țigară de foi rezonând cu orizontala evantaiului este transformată într-un veritabil centru al compoziției care iradiază în suita de arce ale dantelăriei și a cărui eliminare ar face ca întreaga ordine și echilibru să se disperseze. Evantaiul este elementul prin a că- rui fermitate orizontală se determină dinamica întregului joc prin care celelalte forme, ex- presie plastică a unor obiecte de mărimi
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]