294 matches
-
rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate în uitări sigilate cu sărutări prăfuite zâmbetul fericit de iubire al soarelui s-a ascuns speriat în bezna temnițelor furtunii destinelor damnate vântul turbat ieșit la balul ielelor cu tunetul în pereche pe cărările furiilor dantești dansul lor dezmățat a rupt zăgazurile firii norii- turme înnebunite de trăznet și furia biciului păstorului ceresc au revărsat fluviul de lacrimi peste torțile cerului caii iubirilor noastre aleargă bezmetic pe câmpiile alizee ale trecutului fantomatic. Referință Bibliografică: Iubire în
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
să merg la el, acolo, în loja de unde urmărește cu ochi de erete scena și să-i spun că pe stradă totul e-n regulă. Că cei doi dezgustători amanți au dispărut, iată, prin magia lui de-acum, în bolgiile dantești. Iar în noi rămîn etern-frumoșii Romeo și Julietta. 21 decembrie Îmi curăț pensoanele și ies. A fost o zi stearpă. Am șters tot: greșit, greșit, greșit! Vreau ceva întremător. Un spectacol. A, iată, la Național, balet englez. Da, o posibilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scularea. Hai! Bruftuluiește-ți trupul. Dă-te jos din pat, obligă-l să lase căldura adunată... Scoate-ți cămașa... Încălzește-te cu lovituri de pumni și palme. Tratând cu dispreț milițianul care, adesea, își ține ochiul lipit de vizetă...” Infern dantesc, străfulgerat de lumini țâșnite din totuși preaplinul unei trăiri interioare profund umane. Este o carte a cărei densitate invită la refacerea scării de valori a literaturii de sertar de după decembrie 1989, meritând a fi luată ca reper. Fără a avea
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
În ciuda frumuseții textelor, nici Orlando furioso, nici Gerusaleme liberata nu par să aibă azi cititori atât de numeroși și de fideli ca Divina Comedie: ele sunt ceea ce un critic numea recent „cărți facultative” și a le plasa alături de monumentalul poem dantesc e o confuzie de planuri. Dar nu trebuie să-i facem pentru asta un proces lui Voltaire. Goethe, care avusese totuși în fața catedralei din Strasbourg, revelația artei medievale și sub influența iui Herder, se lepădase de fadul gust pseudoantichizant al
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
țigări, a scris și Al. O. Teodoreanu nenumărate catrene. (E adevărat, de asemenea, că în expoziția recentă au fost în număr prea mare, în raport cu restul, caricaturile de acest fel.) Dar caricatura însemna pentru Ion Sava o metaforă absolută, o viziune dantescă asupra lumii, cu aceeași semnificație etică și existențială ca și la Hieronymus Bosch. Metafora teratologică ce divulgă și stigmatizează virtuala noastră monstruozitate cotidiană este, în concepția caricaturală a lui Ion Sava, o funcție purificatoare. De aceea, caricatura este pentru el
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
stilului său, el declara: „În numele vasului cu aburi, al avionului și al automobilului, cerem dreptul la sănătate, logică, Îndrăzneală, armonie și perfecțiune”. Spre deosebire de Parisul existent, care, după părerea lui, semăna cu un „porc spinos” și era „o imagine a infernului dantesc”, orașul său ar fi fost o „entitate organizată, senină, puternică, aerisită și ordonată”. Figura 17. Vedere aeriană asupra Alsaciei. Imagine datând aproximativ din anul 1930 și publicată În lucrarea lui Le Corbusier, La ville radieuse. Geometrie și standardizare Este imposibil
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
G. socotea a fi lucrarea lui de căpetenie, tălmăcirea Infernului lui Dante. Efortul său a fost de a nu trăda înțelesurile poemului, de aceea versificația originală suportă, în versiunea pe care o încearcă, o tratare mai lejeră, în care terținele dantești nu sunt păstrate. Vocația lui G. este însă aceea de povestitor. Natură sentimentală, el se înfățișează în primele sale nuvele ca un romanțios, stăpânit de reflexe livrești. Amoruri răvășitoare, nefericite se petrec într-o ambianță nefirească, în care (precum în
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
MAIORESCU Țara pe care o înfățișează această poezie are un vădit aer hermetic. E un Purgatoriu în care se petrec evenimente procesionale, în care lumea jelește misterios împinsă de o putere nerelevabilă, cu sentimentul unei catastrofe universale. Mișcarea poeziei este dantescă și jalea a rămas pură, desfăcută de conținutul politic [...] După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul sau Lupta solarienilor cu electropirații (din volumul Taina Sfinxului de pe Marte) descrie tulburător drama unei lumi căzute sub dominația unei rase care o înrobește dezumanizând-o, golind creierele, în imagini de infern dantesc. Salvarea nu poate veni însă numai dinafară, avertizează autoarea, ci doar din organizarea unei rezistențe interne, în rândurile tinerilor, cu ajutorul memoriei celor nemutilați sufletește. Povestirea e astfel o parabolă vizionară asupra universului concentraționar, căpătând valoare perenă. SCRIERI: Schițe, pref. Cicerone
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
Principii de literatură comparată, București, 1997; Javier Marías, Inima atât de albă, București, 1998, Românul Oxfordului, București, 1999; Juan Marsé, Ultimele seri cu Teresa, București, 1998; Julio Cortázar, Șotron - Rayuela, postfața trad., București, 1998; Jorge Luis Borges, [Discuții], [Nouă eseuri dantești], în Jorge Luis Borges, Opere, III, îngr. Andrei Ionescu, București, 2000; Carolina Ilica, 13 poemas (dobles) de amor, București, 2001, 99-133; Ángeles Mastretta, Răpește-mi viața, Iași, 2002; Luis Cernuda, [Eseuri], în Luis Cernuda, Poezii și eseuri, pref. Ioana Zlotescu
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
căruia stau începuturile lui S. - sau, la un alt nivel, ca la Tudor Arghezi, zbaterile sufletului, lupta omului cu destinul se încarcă, prin ele însele, de o noblețe inalterabilă. Și atunci când - precum într-o baladă cvasionirică și de apăsată atmosferă dantescă, Balada lui Silviar și Globu - poetul, prins în „vorbirea despre otrăvi și moarte”, nu va reuși să răpună un „dulău” funest, devorator, prin vremi, al inimilor („ce-s pentru rugi păstrate” - inima, locul transmutației umanului în divin), efortul conjugat al
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
maturitate, scrierea este inspirată de viețile sfinților, în care - cum spune S. - „se găsesc atâtea posibilități de poezie cât de pietate”. Aparținând artei, ca și religiei, autorul a voit-o „un răspuns bizantin la Divina comedie”. Preia ceva din epopeea dantescă - împărțirea în cânturi (în număr de 31), utilizarea terținei (fiecare cânt are douăsprezece triple terține), cizelarea cu grijă maximă a versurilor (perfectă stăpânire a meșteșugului arătând în special rimele) -, dar îi opune un „itinerar spiritual” ce „nu s-așază-ntre erezuri”, anume
STERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
nu crepusculară, căci "suntem în zori" - cu acuitatea în percepție a unui Emile Zola sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului; în iadul dantesc, ne scufundăm în "bolgii" tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Djalal ud-Din Rumi (secolul al XIII-lea), din al carui Poem spiritual, supranumit „Coranul persan” sau „Coranul lăuntric”, chintesența a reflecției sufite și sinteză a ideilor filosofice de la neoplatonism la gândirea orientala (chineză, indiană, persana, arabă), comparabil cu Divină Commedia dantesca, a transpus întinse pasaje în distihuri. SCRIERI: Iedera, București, 1968. Traduceri: Omar Khayyam, Saadi, Hafez, Catrene persane (Robaiat), pref. trad., București, 1974; ed. pref. trad., cuvânt înainte Ahmad Fard Hosseini, [București], 2002; Trei poeți persani. Omar Khayyam, Saadi, Hafez, îngr
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
un preambul în care S. descifrează titlul ales: pentru autor, cuvântul compus din solus și loquor semnifică mai degrabă dialogul interior de tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
timpului se observă că poetul glisează dinspre modelul Ahile către cel al lui Ulise, asumându-și pe parcurs paradigma orfică: „Ce mult îi semănam, de-acum / O, și cât mi se părea de străin”. Volumul Rouă medievală (1996) se deschide, dantesc, cu precizarea metaforică a vârstei spirituale a autorului, aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
clocotul globalizării economice și informaționale care ștersese toate granițele naționale. Cele câteva răbufniri naționaliste, precum cea iugoslavă, ar fi putut fi luate în derâdere dacă nu ar fi fost scăldate în sânge. Dar iluzia globalistă a fost maculată cu orori dantești, chiar la debutul noului mileniu de mișcarea teroristă anticapitalistă, inspirată de religia islamică. Teroarea, care amintește de cruzimile hasasinilor ismailiți din secolul al XII-lea, s-a extins la nivel mondial și nu pare să dea semne de liniștire în
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nici când și nici cum să-l fi școlit pe aventurierul ei soț, care a lipsit de acasă cel puțin două decenii. Nausicaa este, în poem, o ființă grațioasă semănând cu Beatrice; dar n-a stârnit în inima laertianului furtuni dantești, fiind o simplă „piesă de decor” în feeria destinului. Nici un exeget homeric nu i-a putut decripta semnificații formative blândei Nausicaa. Circe, vrăjitoarea cu farmece neliniștitoare, cu care Ulise este silit să împartă patul, a avut asupra lui o influență
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
stiluri, registre, tonalități diferite, succesiune ilogică de întâmplări, sub care se ascund diverși topoi literari, tratate ad absurdum. Nuvela Ferdinand e un SF burlesc, Dialectica tăcerii tratează tema identității valorificând motivul dublului într-o narațiune metaficțională, pusă sub semnul infernului dantesc și kafkian, dar în registru ironic, cu aluzii politice („E un tablou tipic burghez în descompunere”). Există, de asemenea, ecouri din Samuel Beckett sau din Eugen Ionescu în câteva proze alegorice, concentrate, cu un limbaj foarte precis, totuși aluziv, neutre
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
nuvele al lui Mihail Sebastian. În 1933 „Cronica literară” devine o rubrică aproape permanentă, Lucian Ruga, semnatarul ei, comentând cu aplicație romane precum Camere mobilate de Damian Stănoiu, Europolis de Jean Bart, Maidanul cu dragoste de George Mihail Zamfirescu („această dantescă a mahalalei bucureștene consemnată într-un roman de necruțătoare și pătimașă forță”), Locul unde nu s-a întâmplat nimic („Trebuia un Mihail Sadoveanu, [...] variat scriitor, care să cuteze să pătrundă în stepa aceasta a banalului și să reușească, prin minuțioase
PREZENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289015_a_290344]
-
Greu de spus. Autorul lor amestecă genurile, stilurile, timpurile, trece de la una la alta, deschide paranteze, vorbește despre ce a pățit azi, apoi se întoarce în anii ‘30 și face portrete memorabile, în fine, la mijlocul paginii este cuprins de accedia dantescă, o boală subtilă a spiritului care la el se cheamă „afaniseală”. Atins de afaniseală, spiritul își recapătă plăcerea de a da sfaturi. Memoriile și jurnalele intime arată, astfel, ca o corabie a lui Noe: are de toate înăuntru, de la meditații
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
poetul închipuie ca refugiu împotriva angoasei existențiale un tărâm fabulos, Baaadul, locul „transcendenței desăvârșite a morții”, în care devenirea este abolită. În cetatea imaginată, poetul nu este de găsit nici printre vii, nici printre morți, pentru că Baaadul este, asemenea limbului dantesc, un spațiu nespațial: „!La Baaad să nu mă cauți/ printre acei care mănâncă,/ urinează și înșeală,/ printre cei vii să nu mă cauți/ [...] nici printre cei ce-n taină/ se răsucesc în groapă/ spre a-și întoarce bucile/ spre crucea
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
diversă sub raportul formulelor i-l oferă o călătorie în Japonia, unde urmele catastrofei nucleare de la 6 august 1945 erau încă vii la Hiroshima. Poemul Surâsul Hiroșimei (1958) realizează o panoramă apocaliptică, uzând deopotrivă de reportajul modern și de viziunea dantescă, îmbinând visul, reveria și realitatea de infern din „a XX-a vale” a plângerii, „ascultând” corul vocilor celor neantizați într-o fracțiune de secundă și alăturând vocea poetului, solidar cu ei în fața morții: „Pot să prefac orice munte/ într-un
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Așa mi l-am închipuit, în visele mele, pe maiestuosul Satan întinzîndu-și din marea de flăcări a iadului colosala gheară chinuită. Dar cînd privești asemenea scene, totul depinde de starea sufletească în care te afli: dacă ești într-o dispoziție dantescă, vei vedea diavoli; dacă ești în starea sufletească a unui Isaia, vei vedea arhangheli. Cocoțat în vîrful catargului corabiei mele, în zorii unei zile, cînd răsăritul împurpura cerul și oceanul, am zărit deodată la orizont un cîrd mare de balene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
greu de demonstrat că Chandler a ales discursul realist - unul al plauzibilității, nu al reproducerii mecanice a realității - tocmai pentru că urmărea, în primul și în primul rând, un efect artistic. E o exagerare să-i plasăm cărțile în descendența coșmarurilor dantești (așa cum au făcut-o unii apologeți), dar e inevitabil să constatăm încordarea din scrierile sale, efortul de a oferi un context plin de semnificație asasinatelor misterioase și evoluției detectivilor misterioși: lipsa de sens în ordine existențială, absurditatea oricărui act criminal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]