228 matches
-
mai încolo i-a contemplat pe ofițerii în ținuta reglementară care încă funcționa ca pe roate cum frecau de zor balizele cu usturoi fără să clipească deși în buricele degetelor fiecăruia UNIVERSUL dansa sarabanda încă samizdat de imediat recunoșteai din darabane aroma celor ce-și digerau barierele balizele valizele cu un simplu fluierat de arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când sufla dinspre
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
și cântecul patimei timpul/ de primit și de dat apă răbdătoare care sapă după apa sa nencepută.// străinule, tu plâns fântânar * până la un punct e poate ca pe drumul damascului crezi și înveți într-o clipă de grație să bați darabana cu viața în care intraseși ca-ntr-o mănușă orb văzând cum veșnicia în care crezuseși începe târziu și se termină repede * ca o cămilă în urechile acului mă simt în această lume înaltă și largă lume, zidire-n zidire
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
prin gaura cheii de la ușă / intră prin coșul casei lins de lună / intră prin butonul veiozei intră / prin țesătura draperiei // vulturul evadat din dulap / bea ultima ta picătură de apă / un cal nechează întruna sub fereastră / în pod șobolanii bat darabana // te-au trădat amanta poemele pictorii flamanzi / te-a trădat până și aroma portocalei / nimeni nu îți întinde colac de salvare / în această noapte în această fiestă onirică // lungă nesfârșită insomnie // și deodată bătaia clopotului de dimineață / zguduie geamurile patul
Multum in multa by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/10879_a_12204]
-
i-o scris pe cei care beau la el pe datorie”. „Aaa! Avea și mușterii care plăteau mai rar, da’ bine!” „Întâi și întâi trebușoara asta n-o făcea cu oricine, că s-ar fi putut alege cu praful de pe darabană... O făcea cu oameni de cuvânt, care îi plăteau până la ultimul șfanț... Costică Prispă o luat terfeloaga și o învârtit-o pe toate fețele. Și o băgat de seamă că toți cei trecuți acolo - până la Vasile Căpitanu - aveau șirul socotelilor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lovitură neloială, murdară și ieftină. Printre ei era și Diego Alatriste. Totuși, căpitanul făcea parte din varietatea tăcută, și nimeni, niciodată, nu l-a auzit lăudându-se cu bătălii și răni, spre deosebire de atâția alții; mai mult, când duruise din nou darabana fostului său regiment tercio, Alatriste, ca și tatăl meu, ca mulți alți viteji, se grăbise să se Înroleze iar sub comanda vechiului său general, don Ambrosio Spínola, și să participe la ceea ce azi cunoaștem ca fiind Începutul Războiului de Treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
daga vizcaína, Îl conduse pe căpitan la locul unde englezii se pregăteau să plece Învăluiți În capele lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Alatriste. Ceva am auzit și eu despre prima conspirație... Cât despre a doua... Se uită la căpitan și sprânceana stângă i se arcui sinistru, ca un iatagan ridicat. Nu știu ce v-a putut, hm, povesti omul acesta. Atotputernicul ministru bătu nerăbdător darabana cu degetele pe masă. — Omul acesta n-a povestit nimic. Așteaptă aici pentru cu totul altă chestiune. Luis de Alquézar Îl privi lung pe ministru, Încercând să digere cele auzite. După care se uită la Alatriste și din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la“ spart, răgușit, ca de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era mai bătrână și decât bunică-sa reușea încă să-l pună în încurcătură mai dihai ca întrebările existențiale despre viață și om. Bătu darabana a pagubă. Își imagină cum, de partea cealaltă, legată cu fire invizibile, liniștea încăperii era violată ritmic de țârâitul telefonului. O dată, de două ori, de trei ori. Nimeni. Curajul nu îi fusese răsplătit. Zeii nu iubeau azi îndrăzneții. Gigi Pătrunjel
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sunt triști, mai mult poeți și moraliști decât spirite sarcastice. Ioanide însă nu mai era atent. Încă mai demult contemplase pe Ioana, întîi cu coada ochiului, apoi privind-o franc cu pupilele lui de un albastru turburător. Cu mâinile bătea darabana pe masă, ceea ce la el însemna, fiind la mijloc o femeie, interes acut și prevestire de furtună. Madam Farfara, femeie foarte experimentată și intuitivă, spuse, examinîndu-i ceașca: - La dumneata nu pot să citesc, ești om sucit, uite cum s-astrîns toată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
statura și nici nu i-o înclina din mijloc, ridică mâna Ioanei și o sărută, adăugând un compliment oral. Numai cine nu cunoștea bine pe Ioanide putea interpreta fuga lui ca indiferență. Cât stătuse pe scaun, arhitectul bătuse cu degetele darabana pe genunchi, semn grav. Ioana începuse a-l interesa din ce în ce mai mult. Luând masa la Erminia, a doua zi, deoarece acasă nu era încă nimeni, arhitectul deschise discuția asupra însușirilor pe care trebuie să le aibă femeia. La această aprinsă dezbatere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am dat zece, cât a fost tocmeala, ce mai vrei? . - Ia-ți plapuma și să fii sănătos! Se vede că m-a blestematvreun dușman să vând marfa în pierdere. Încă un client ca dumneata și mă scoate la mezat cu darabana. . Când clientul ieșea pe ușă, plăpumarul îi striga: . - Să nu spui și altuia, te rog din suflet măcar atât, cu cîtți-am dat-o, că mă dai de rîpă! Interesant era că mușteriul, departe de a fi plictisit de asemenea procedură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aproape imposibil) pe un continent mai însorit, cum ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd parcurile publice? — îmi voi vizita prima pacientă și pe nimeni altcineva, zise Lanark pe un ton scăzut, pînă cînd ea nu mă va mai dori. Ozenfant bătu darabana pe fața de masă. Fața îi era inexpresivă. — Doctore Lanark, ce-o să te faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe nărăsuflate și spuse: Credeam că funcționezi ca lift, Gloopy. — Nu face să te ocupi prea mult de același lucru. Ce dorești? Sex, asta e? — Nu, nu numai sex, ceva mai delicat și mai obișnuit. Gloopy se încruntă și bătu darabana pe masă. — Trebuie să-mi explici mai clar. Gîndește-te bine. Bărbat sau femeie? Cîți ani? Ce postură? — Doresc o femeie care m-a cunoscut și m-a plăcut odată și încă mă place. Vreau să mă ia în brațe încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
umărul meu la secretarul său anemic, care tocmai voia să Închidă ușa. Jeschonnek Îi zise: — Helmut! Un ibric cu cea mai bună cafea tare pe care o poți face, te rog. Două cești, fără Întârziere. Vorbi repede și precis, bătând darabana ca un profesor de elocință care bate măsura. Mă conduse la birou și la rubin, despre care mi-am Închipuit că era pus acolo ca să mă impresioneze pe mine, Întocmai cum numerele din Der Stürmer erau acolo ca să impresioneze clientela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nimic mai tare decât multivitaminele. Chiar și pe-astea le uitase acasă, așa că nu luase nimic în ultimele trei zile. Dar o schimbare atât de mică n-avea cum să fie de vină pentru criza de acum. Degetele sale băteau darabana pe gresia cenușie a mesei. Le privea cum tastează, de la șaizeci de centimetri distanță. Un hotot de râs gâlgâi din stomacul lui încordat, învăluindu-l. Își luă mâinile care tastau și le cuprinse una într-alta. Diagnosticul îi sărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rezist la așa ceva. Rămaseră în tăcere. El se uită la ceas, apoi porni motorul. Nu mai avea mult timp ca să-l întrebe. —Robert? Crezi că pe atunci chiar mi-era nesuferit? Știi tu. Un fel de chestie ascunsă... Robert bătea darabana în volan. —Sincer? Nu era nimic ascuns. Ea izbucni, apoi lăsă capul în jos. —Păi, vezi? Asta face parte... Acum nu mai pot să spun că mi-e nesuferit, așa cum e. Chiar... nu mă mai deranjează. Ființa asta care... —Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
părerea, își ia asupra ei sarcina de a ne înștiința că Rabbi Warshaw este unul dintre cei mai venerați oameni din tot Newark-ul. Ve-ne-ra-tî. Patru silabe, întocmai cum ar rosti rabinul însuși în stilul lui vârtos, anglo-oracular. Încep să bat darabana încetișor în buzunarul mănușii mele de baseball, e semnalul că sunt gata de plecare, numai să mi se dea odată voie. E mort după baseball, ar fi în stare să joace baseball douăsprezece luni pe an, îi spune maică-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Este singură, într-o poiană ce își făcuse puțin loc într-o imensă pădure de mesteceni bătrâni, subțiri și scheletici. Stă așezată pe un trunchi căzut, îngândurată, cu bărbia în podul palmei și cotul rezemat de genunchi. Degetele subțiri bat darabana pe buza superioară. Un gest arhicunoscut, semn că are o greutate pe inimă și dorește să-i vorbească, dar cuvintele ei nu ajung la el. Se pierd într-o asurzitoare cacofonie de voci stridente, dușmănoase. Încearcă să se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Încolo, bună pace!” Așa-i el. Curios nevoie mare! Până la malul iazului am mers în tăcere. Odată ajunși, călugărul a așezat oala cu zmeură la umbră, să nu se acrească. „Dacă o lași la soare te alegi cu praful de pe darabană sau cum s-ar spune: câtă bucurie atâta scârbă” spuneau ochii călugărului pe când ascundea oala la rădăcina unei sălcii. A luat apoi traista cu cărțile privind istoria Iașilor și a așezat-o la îndemână... Astăzi mă bate gândul s-o
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că iubesc ca o soră o fată care nu mi-e rudă. Pascalopol fu așa de izbit de această observație a lui Felix, încît tânărul se căi și-și dădu seama abia după ce vorbise de brutalitatea insinuării lui. Moșierul bătu darabana cu degetele, oftă, întoarse capul spre Otilia și zise, în sfârșit, în chip de închiere: - Domnișoara Otilia e singură în măsură să judece înaceastă materie. Suntem toți nimic altceva decât niște bieți oameni. Felix fu așa de mâhnit de ieșirea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
solicitare. După paraziții radio de rigoare, se auzi: — Înțeles, 4A31. — Ultima adresă cunoscută. Bărbat alb, nume de botez Ralph, nume de familie Kinnard. Cred că se scrie K-I-N-N-A-R-D. Dați-i bice, bine? Omul Îi răspunse afirmativ. Bud Începu să bată darabana, nerăbdător: tap, tap, tap. Apoi radioul păcăni: — 4A31, cerere recepționată. — 4A31, recepție. — Identificare pozitivă a lui Kinnard, Ralph Thomas, bărbat alb, născut pe... — Ți-am zis să-mi dai doar nenorocita aia de adresă! Dispecerul pufni nemulțumit. — Pentru ciorapul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașină cu ajutorul căreia s-a comis o infracțiune. Nu crezi că...? — N-am făcut nici o infracțiune! Pe dracu’ n-ai făcut! Unde e mașina? Nu spun! Unde-s puștile? N-am... nu știu! — Unde-i mașina? Nu spun! Ed bătu darabana În masă. — De ce, Ray? Nu cumva ai prin portbagaj niște pușcoace și niște mănuși de cauciuc? Ai portmoneuri și poșete și sînge Împrăștiat pe scaune? Ascultă-mă bine, jigodie tîmpită! Eu Încerc să te scap de camera de gazare, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pleacă diseară cu ea la Acapulco, În timp ce eu mi-o pun cu Manuela Cinci Degețele. White, ce te aduce aici? Nu te-am văzut de cînd Dick Stens lucra pentru mine. — Îl caut pe Dublu Perkins. Johnny Începu să bată darabana pe masă. — Păi, vorbește cu Spade Cooley. — Spade nu știe unde e. — Atunci de ce mă Întrebi pe mine? Mickey ți-a zis că eu și Dublu am fi apropiați? Fără Întrebări rituale: de ce-l cauți? Iar Kikey Gură Bogată suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
inel pe degetul mic țăcănea Într-o sticlă de Schlitz. — Nimic de care-ai putea fi interesat. Ne-am restrîns afacerile, așa că nu-ți face griji. Dar ce faci tu? — Lucrez la redeschiderea cazului Nite Owl. Johnny Începu să bată darabana prea tare - sticla lui mai că se răsturnă. Kikey, devenind brusc palid: — Doar nu crezi că Dublu Perkins... Stompanato: — Haide, Abe! Dublu Perkins vinovat pentru Nite Owl... Ăsta da banc. Bud spuse: — Mă duc să mă piș. Se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
poate, dar dacă n-a fost vorba de alți cioroi, atunci mașina aia de lîngă Nite Owl a fost plasată acolo special. Aveți grijă, băieți. Dacă Îl vedeți pe Dublu, spuneți-i să mă sune la Birou. Johnny bătea calm darabana. Kikey tușea calm, năclăit de sudoare. Bud, calm, dar nu foarte. Afară, În mașină, la primul telefon public, după colț. Numărul special pentru poliție de la P.C. Bell și o așteptare al dracului de lungă. — Da, cine cere? — Sergent White, LAPD
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]