258 matches
-
Jonathan Marks, aprecia că afirmațiile lui Diamond ar trebui să fie tratate ca deșeurile radioactive: arse cu grijă și uitate vreme de milioane de ani (?!). Făcând abstracție de asemenea poziții extreme, se cuvine menționat că principii de bază ale științei darwiniene continuă să fie puse în discuție și contestate de pe poziții creaționiste de către autori cu totul onorabili din mediul academic occidental. Bunăoară, reputatul filozof american Alvin Plantinga recomandă o discuție calmă, pe un ton moderat, respingând atât criticile acelor fundamentaliști religioși
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
revelată. Altfel spus, din punct de vedere teologic, concluziile științei moderne a naturii, ca și acele generalizări filozofice care se sprijină pe ele sunt apreciate drept total irelevante. Este respinsă ab initio supoziția de la care pornesc în egală măsură știința darwiniană și replicile creaționiste, supoziția autonomiei lumii naturale în raport cu Creatorul ei. Or, încă de la Augustin reflecția asupra relației dintre credință și rațiune s-a dezvoltat în gândirea occidentală pornind tocmai de la această supoziție. Într-o intervenție recentă, ocazionată de aniversarea a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
surprinde. Dacă ținem seama de faptul că teoria lui Darwin a fost revendicată atât de gânditori liberali, de adepți ai naturalismului și materialismului, cât și pentru a susține eugenia sau supremația rasei ariene, poate fi important să se distingă știința darwiniană de ceea ce s-a numit adesea„darwinism“. Se poate, cred, arăta că cel puțin unele din aceste reacții, adesea vehemente și pasionale, se explică prin perceperea teoriei drept o sfidare la adresa unor idei și reprezentări dintre cele mai profund înrădăcinate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Thomas Carlyle. Penru Sedwick, creația implică armonia universului, deoarece, așa cum se exprima el, Dumnezeu „acționează pentru binele tuturor creaturilor sale după legi pe care le putem studia și înțelege“. Sedwick, care accepta de altfel evoluția în natură, a denunțat ideea darwiniană a selecției naturale drept „un fel de mâncare produs cu materialism rânced, preparat în mod iscusit și servit îndeosebi pentru a ne face independenți de un Creator“. Pentru el era de cea mai mare însemnătate să se distingă acceptarea evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
prin acțiunea selecției naturale de apariția și dispariția unor specii „în cazul migrării animalelor și a plantelor în regiuni noi, unde noile condiții climatice, de sol etc. provoacă modificări“. Altfel spus, el prefera, în acest caz, o explicația lamarckiană celei darwiniene, din motive extraștiințifice. Engels nu pare să fi înțeles că și în cazul migrării modificarea are loc prin promovarea sistematică a celor mai bine adaptați, prin selecție naturală. El afirmă că în acest caz, ca și în cel al „variației
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
selecției în lupta pentru existență. Nu este vorba prin urmare de „două lucruri complet diferite“. Mecanismul este același. Cei mai puternici sunt cei mai bine adaptați. Este clar că Engels nu a sesizat deosebirea fundamentală dintre explicația lamarckiană și cea darwiniană; el era înclinat spre cea dintâi, și anume din motive de ordin ideologic. Autorul Dialecticii naturii, un spirit nu lipsit de simțul realității și al umorului, ar fi fost poate de acord că însemnărilor sale de amator pe marginea științei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
-o. Într-o ambianță de terorism politic și ideologic fără precedent în istorie, acea ambianță care a luat naștere în Uniunea Sovietică stalinistă, aprecierile și rezervele lui critice au putut fi utilizate pentru a justifica condamnarea și reprimarea reprezentanților științei darwiniene autentice. Anii ’30-’40 ai secolului trecut sunt cei în care s-a produs sinteza dintre genetică, știința ale cărei baze au fost puse de Gregor Mendel, Augustus Weismann și Thomas Morgan, și principiul darwinian al selecției naturale. În aceeași
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
condamnarea și reprimarea reprezentanților științei darwiniene autentice. Anii ’30-’40 ai secolului trecut sunt cei în care s-a produs sinteza dintre genetică, știința ale cărei baze au fost puse de Gregor Mendel, Augustus Weismann și Thomas Morgan, și principiul darwinian al selecției naturale. În aceeași perioadă, în Uniunea Sovietică, un grup condus de agronomul Trofin Denisovici Lîsenko contesta geneticii dreptul la existență ca știință în numele a ceea ce s-a numit „darwinismul creator sovietic“. „Cazul Lîsenko“ ilustrează, probabil mai bine decât
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fost elaborate vizând obiective străine de preocupările pentru cercetarea naturii, reprezintă o negare violentă a spiritului gândirii științifice. Puține episoade din istoria modernă a științei ilustrează atât de bine nesocotirea și neînțelegerea acestui spirit ca rezistența ideologică brutală față de știința darwiniană. 3. Rezistența naturaliștilor și a geneticienilor până la elaborarea teoriei sintetice a evoluției Obiecțiile și rezervele cercetătorilor naturii față de teoria lui Darwin s-au concentrat îndeosebi asupra ideii selecției naturale, asupra unora din presupozițiile și consecințele acestei idei. Faptul nu este
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
membru al ei, dar la secția de botanică, nu de zoologie, pentru observații și experimente care au îmbogățit cunoașterea naturii, și nu pentru explicația lui originală a evoluției, față de care Academia și-a exprimat o rezervă totală. Neolamarckiștii opuneau explicațiilor darwiniene prin selecția naturală ideea rolului modelator al mediului, ca sursă principală a variațiilor. Funcția - expresia cerințelor impuse organismelor de ambianță - creează organul; modificările adaptative se acumulează datorită transmiterii caracterelor dobândite de fiecare individ urmașilor. Se încerca să se minimalizeze, prin
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un lamarckist convins. Nu știu cum a reacționat el la probele aduse de genetica moleculară împotriva neolamarckismului, presupunând că le-a mai receptat. Dezvoltarea geneticii după anul 1900, când au fost redescoperite legile lui Mendel, nu a favorizat, la început, acceptarea explicațiilor darwiniene ale evoluției prin selecție naturală. Geneticieni ca William Bateson, Hugo de Vries sau Wilhelm Johannsen au susținut un punct de vedere saltaționist, opus gradualismului lui Darwin. Ei au respins afirmația că selecția naturală este mecanismul principal al evoluției. Deja în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Darwin și-a propus să o relativizeze. Apreciind că selecția naturală intervine doar în eliminarea mutațiilor monstruoase, saltaționiștii susțineau că ea nu este necesară pentru explicarea apariției unor specii noi. Odată cu contestarea rolului central al selecției în evoluție, și gradualismul darwinian a fost considerat infirmat. Chiar și cercetători înclinați să-l apere erau de acord că transformări de o asemenea amploare cum este tranziția de la reptile la păsări sau de la maimuțe antropoide la om nu ar putea fi explicate prin acumularea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
influență, îndeosebi în primul deceniu al secolului trecut. Opera lui Mendel și noua știință a geneticii în genere au fost asociate de mulți biologi cu această orientare. S-a considerat că există cel puțin o tensiune între genetică și explicația darwiniană a originii speciilor prin acumularea treptată a unor variații mici, datorită acțiunii selecției naturale. Deoarece Lamarck fusese și el un gradualist, geneticienii care adoptaseră saltaționismul s-au delimitat net de neolamarckism. În această perioadă, s-a vorbit în mediile științifice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se fixeze într-o populație și să devină dominante sunt mari. Numeroase experiențe făcute cu drosofila de geneticianul Theodosius Dobzhansky, atât în laborator, cât și pe teren, au confirmat ipotezele geneticii populațiilor. A devenit astfel tot mai clar că evoluția darwiniană prin selecție naturală nu este doar compatibilă cu datele geneticii, ci este susținută puternic de aceste date. Evoluția a fost definită acum drept o schimbare a frecvenței genelor într-o anumită populație datorită acțiunii selecției naturale asupra unor variații mici
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cu privire la schimbări graduale prin selecție se prăbușesc ca urmare a înseși aprofundării cercetărilor mutaționiștilor.“ A devenit tot mai clar că genetica mendeliană și teoria selecției naturale, departe de a se exclude, se completează reciproc. Un eveniment epocal în dezvoltarea științei darwiniene l-a constituit elaborarea teoriei sintetice a evoluției, numită de creatorii ei și „marea sinteză“. Mulți cercetători și istorici ai biologiei acceptă și astăzi aprecierea că elaborarea acestei teorii a reprezentat recunoașterea pe scară largă a selecției naturale drept factorul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
evoluția înseamnă mai mult decât o schimbare a frecvențelor genelor; ea înseamnă dobândirea și menținerea adaptării și originea noii biodiversități.“ Teoria sintetică a evoluției, susținută de dezvoltarea biologiei moleculare, a fost apreciată de majoritatea biologilor drept versiunea matură a științei darwiniene a evoluției. Ceea ce înseamnă că principiile formulate de Darwin au încetat să fie contestate de către cercetători avizați și de bună credință. Observația și mai importantă este aceea că, în ultimele decenii, biologi cu totul respectabili au formulat serioase rezerve față de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
mijloace mai perfecționate nu au dus la rezultatele așteptate de susținătorii teoriei selecției naturale. Acceptarea pe scară largă a ideii ascendenței comune a tuturor viețuitoarelor a făcut însă ca o perioadă destul de lungă de timp îndoielile paleontologilor privitoare la gradualismul darwinian să nu primească o expresie clară și netă. Cei care resimțeau mai puternic asemenea îndoieli au ezitat mult timp să intre în discuție cu darwiniștii ortodocși. Lucrurile s-au schimbat însă odată cu disputa, care a avut loc în anii ’50
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a evoluției. Scrierile lui Simpson sunt reprezentative pentru poziția acelor paleontologi care sunt deosebit de încrezători în puterea selecției naturale, tinzând să privească procesele macroevoluției ca o extrapolare a proceselor microevoluției, studiate de către geneticieni. Un punct de vedere saltaționist, opus celui darwinian, a fost susținut și de geneticianul american, de origine germană, Richard Goldschmidt. Acesta a contestat fățiș gradualismul lui Darwin și al promotorilor teoriei sintetice a evoluției. El a alcătuit o listă de structuri complexe ale organismelor, de la blana mamiferelor la
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care ar fi luat naștere prin macromutații nu ar fi putut supraviețui în lupta pentru existență. Rezultă că numai micromutațiile pot fi promovate prin selecția naturală; macromutațiile sunt, de regulă, eliminate. 4. Poate fi socotită teoria sintetică a evoluției știința darwiniană a zilelor noastre? Întrebarea centrală, acea întrebare la care un răspuns pozitiv ar conduce la o concluzie afirmativă, este dacă toate faptele istoriei naturii care evidențiază ascendența comună a viețuitoarelor, precum și evoluția speciilor de-a lungul erelor geologice pot să
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o teorie științifică deoarece ea reunește satisfacerea cerinței testării de către experiență a explicațiilor pe care le oferă cu cea a simplității și economiei principiilor pe care se bazează ele. Dawkins evocă cu entuziasm ceea ce crede el că relevă excelența teoriei darwiniene a evoluției: „Niciodată atât de multe fapte nu au fost explicate prin așa de puține presupuneri. Nu numai că teoria darwiniană are o mare putere de a explica. Economia ei în realizarea acestui lucru are o eleganță riguroasă, o frumusețe
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și economiei principiilor pe care se bazează ele. Dawkins evocă cu entuziasm ceea ce crede el că relevă excelența teoriei darwiniene a evoluției: „Niciodată atât de multe fapte nu au fost explicate prin așa de puține presupuneri. Nu numai că teoria darwiniană are o mare putere de a explica. Economia ei în realizarea acestui lucru are o eleganță riguroasă, o frumusețe poetică ce depășește chiar și cele mai obsedante mituri despre originea lumii.“ Sunt teme care revin și în cartea lui Dennett
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
al evoluției capabil să genereze complexitate adaptativă. Cât de diverse ar putea fi mecanismele evoluției, dacă nu există vreo altă generalizare care poate fi formulată cu privire la viața în întreg universul, pariez că ea va putea fi recunoscută întotdeauna drept viață darwiniană. Legea darwiniană poate fi tot atât de universală ca și marile legi ale fizicii.“ Acea înțelegere a moștenirii lui Darwin, care transpare clar în asemenea formulări, are unele implicații și consecințe care se cer a fi evidențiate. Una dintre ele este centrarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
capabil să genereze complexitate adaptativă. Cât de diverse ar putea fi mecanismele evoluției, dacă nu există vreo altă generalizare care poate fi formulată cu privire la viața în întreg universul, pariez că ea va putea fi recunoscută întotdeauna drept viață darwiniană. Legea darwiniană poate fi tot atât de universală ca și marile legi ale fizicii.“ Acea înțelegere a moștenirii lui Darwin, care transpare clar în asemenea formulări, are unele implicații și consecințe care se cer a fi evidențiate. Una dintre ele este centrarea pe gene
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acelor specii de organisme la care indivizii par să trăiască doar pentru a lăsa urmași. O altă implicație, legată de aceasta, este tendința de a extinde cât mai mult explicația prin competiție și selecție și de a anexa astfel științei darwiniene noi domenii de cercetare. Încă filozoful Herbert Spencer a încercat să aplice principiul selecției naturale în psihologie, sociologie și etică. Un alt contemporan al lui Darwin, episcopul Trench, o autoritate în studiul limbii engleze, a susținut, după ce a citit Originea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
târziu, înțelegerea principiului selecției naturale în termenii competiției dintre gene pentru transmitere și răspândire a făcut posibilă dezvoltarea sociobiologiei. Odată cu aceasta s-au deschis larg porțile pentru interpretări evoluționiste ale culturii și ale eticii. Asemenea tentative de extindere a științei darwiniene sunt comentate aprobativ de Dennett. El le consideră drept consecințe dintre cele mai firești ale însușirii unei „definiții maximal abstracte a evoluției prin selecția naturală“. Principiile acesteia sunt variația, reproducerea sistemelor modificate și dependența modificărilor de relația dintre caracteristicile sistemelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]