190 matches
-
dezvoltării vieții organice, tot astfel Marx a descoperit legea dezvoltării istoriei umane». Un comentariu asemănător poate fi găsit în introducerea lui Engels la ediția Manifestului Comunist din 1890, iar în introducerea sa la Originea familiei el menționează încă o dată « teoria darwinistă a evoluției » și « teoria plusvalorii a lui Marx » una lângă alta. Legea « naturală » a supraviețuirii celor mai apți este la fel de mult o lege istorică, și ar putea fi folosită ca atare de rasism, pe cât legea lui Marx potrivit căreia supraviețuiește
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
1857-1927), botanist danez născut la Copenhaga, specializat în genetica și fiziologia plantelor. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Veterinară și de Agricultură“ și ulterior profesor de botanică și fiziologia plantelor. Unele din rezultatele sale îl opun unor cunoscuți darwiniști contemporani în ceea ce privește distribuția variației genetice supuse selecției naturale. Johannsen introduce termenul de genă, în opoziție cu termenul darwinian de pangenă (din teoria pangenezei). Genetica celulară s-a dezvoltat rapid și datorită intrării în domeniu (între 1908-1930) a celebrei echipe de la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
circulau în epoca, precum știință limbei, glottică, glottologie sau glossologie (și chiar varianta autohtonă limbistica, promovată de Titu Maiorescu). Pentru precizări similare, dar mai succinte, vezi și Hașdeu, 1875/1988, pp. 32-33. 11 Deși, sub o oarecare înrâurire a descoperirilor darwiniste, Hașdeu făcea uneori și afirmații à la Schleicher: "Selecțiunea naturală odată constatată, linguistul observa cu uimire că toate fenomenele ei se regăsesc în viață limbei umane în genere și în fiecare grâi în parte." (apud Poghirc, 1968, p. 86). 12
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
la fel de vag precum cel de "evoluție". Sub influența școlii istorice germane, Veblen distinge destul de arbitrar, patru etape în evoluția societății umane: sălbăticia, barbaria, era muncii manuale și era mașinismului. Proprietatea privată este considerată ca fruct al exploatării. Veblen opune abordarea darwinistă concepției marxiste pre-darwiniene, cu forțele sale antagonice și obiectivul său predeterminat. Deși nu o recunoaște, preia de la Marx caracterul irațional al evoluției generate de forțe antagonice, impulsuri constructive vs. impulsuri destruc tive. Dezvoltînd această schemă destul de primitivă, el transformă cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
manual numit "Alegerea unei cariere" (Choosing a Career), demarează activități de orientare vocațională în New York. Anna Reed (1871-1946) introduce astfel de activități și în școlile din Seattle. Majoritatea acestor programe aveau un puternic caracter moralizator și erau dominate de idei darwiniste de "supraviețuire socială", care promovau competiția și uneori agresivitatea în scopul obținerii unui statut superior în instituție sau societate. Activitățile de orientare vocațională încep să se răspândească pe continentul nord-american, fără un sistem centralizat de acțiune, fără o viziune globală
by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
aducă o contribuție la cunoașterea noastră despre lume îi vor contesta teoriei lui Darwin orice semnificație filozofică. Dintr-o asemenea perspectivă capătă sens o aserțiune (4.1122), la prima vedere extravagantă, din Tractatus Logico Philosophicus a lui Ludwig Wittgenstein: „Teoria darwinistă nu are de a face mai mult cu filozofia decât orice altă ipoteză a științei naturii.“ Nu este aici locul pentru a discuta dacă un asemenea punct de vedere poate fi, în genere, susținut. Este însă incontestabil că teoria lui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
înțeles, altora, dimpotrivă, le apăreau naturale și convingătoare. Puși în situația să judece și să opteze, naturaliștii vremii nu se puteau situa într-o lume a gândirii neutră, exterioară celor pe care le reprezentau modelul creaționist tradițional, cel lamarckist și darwinist de a privi lucrurile. Susținerea de care s-a bucurat din partea noilor generații a depășit, de fapt, așteptările lui Darwin. Căci el era pe deplin conștient că argumentele în favoarea teoriei sale sunt puternice, dar nu sunt câtuși de puțin constrângătoare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu trebuie să ne surprindă dacă ne gândim că o sută de ani mai târziu Karl Popper, un cunoscut filozof al științei, va contesta pe temeiuri asemănătoare calitatea științifică a explicației propuse în Originea speciilor. Darwin și mai târziu evoluționiștii darwiniști au resimțit din plin consecințele evaluării unei teorii care explică fapte ale istoriei naturale în lumina unor reprezentări de excelență științifică inspirate de teoriile științei matematice și experimentale ale naturii. Se știe că astronomul John Herschel, cunoscut și drept un
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu ar putea fi păstrat. Oricum ar sta lucrurile, explicația stabilității speciilor în intervale îndelungate de timp, ca și a apariției de noi specii în perioade scurte de timp, nu a fost o temă a lui Darwin. Punctul de vedere darwinist asupra istoriei vieții pe pământ, consacrat de teoria sintetică a evoluției, a fost acela că diferențierile care au dat naștere tuturor varietăților și speciilor au fost produse încet, gradual și continuu, în perioade foarte lungi de timp. Din diferite cauze
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
și episodice de speciație.“ În această interpretare, pe care autorii au numit-o a „echilibrelor punctuate“, discontinuitățile din rămășițele fosile reflectă modul în care a avut loc efectiv evoluția vieții pe pământ. Ele nu sunt, cum credeau mai înainte paleontologii darwiniști, consecințe ale distrugerii verigilor intermediare. Lungi perioade de stază (stasis) sunt „punctate“ de perioade scurte de prefaceri, care sunt rapide la scară geologică. Unii cercetători ai evoluției speciilor au contestat că noua interpretare ar reprezenta o îndepărtare de darwinismul strict
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
speciilor. Acestea au fost prezentate pe larg și sistematic în ultima sa carte, The Structure of Evolutionary Theory, publicată în 2002. În ce sens punct de plecare? În sensul că „echilibrele punctuate“ implică ideea, cu totul neortodoxă din perspectivă strict darwinistă, a unei distincții între mecanismele microevoluției și mecanismele macroevoluției. În acest punct, pare să fie necesară o scurtă explicație. Punctul de vedere al lui Darwin, căruia creatorii teoriei sintetice a evoluției i-au conferit o sporită autoritate, dacă nu cumva
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
există limite dincolo de care schimbări cu caracter adaptativ vor fi blocate de constrângeri structurale. Noua interpretare a datelor paleontologice a deschis, prin urmare, drumul unor reconsiderări radicale, deoarece ea putea fi cu greu pusă de acord cu acea perspectivă ortodox darwinistă asupra evoluției speciilor pe care Richard Dawkins acceptă să o califice drept „genocentrică“. Potrivit acestei perspective, acumularea de mici avantaje adaptative, oferite de anumite mutații genetice, face ca unele organisme să supraviețuiască și să se reproducă în dauna altora. Acesta
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
genocentriști“, cum sunt John Maynard Smith sau Richard Dawkins, pe care ei îi numesc „darwiniști fundamentaliști“ sau „ultradarwiniști“. Gould a revenit de multe ori asupra observației că există deosebiri semnificative între poziția acestora și cea a autorului Originii speciilor. Fundamentaliștii darwiniști susțin că selecția naturală reglează tot ceea ce este important în evoluție. Atenția lor nu este îndreptată asupra explicării apariției și dezvoltării biodiversității în genere, ci doar asupra caracteristicilor adaptative ale ființelor vii, promovate prin acțiunea selecției naturale. Gould crede că
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
implică și multe „arcuri de boltă“, adică structuri care iau naștere din rațiuni arhitecturale și pot primi doar ulterior funcții adaptative. Evident că luarea în considerare a rolului exaptărilor în cercetarea evoluției vieții va implica distanțarea de acea abordare „strict darwinistă“ care reduce explicația schimbărilor ce au loc în procesul evoluției la schimbările cu funcție adaptativă directă. Gould propune, prin urmare, o abordare care diferă sensibil de cea proprie cercetărilor evoluției inspirați în mod unilateral de genetică, acei cercetători care cred
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care au determinat succesiunea sistemelor ecologice pentru evoluția vieții pe pământ, cauze legate de istoria fizică a planetei. Este una din rațiunile pentru care Eldrege apreciază că o explicație satisfăcătoare a evoluției nu va putea fi dată în cadrul acelei viziuni darwiniste în care „lumea materiei în mișcare și transmiterea informației genetice între generații au rămas concepte separate“. Concluzia generală va fi că modelul competiției pentru transmiterea caracterelor de la o generație la alta, modelul pe care îl absolutizează „ultradawriniștii“, „nu ajunge pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
armonie cu o viziune uniformitarianistă și gradualistă asupra evoluției. Tot așa, introducerea unor concepte cum sunt „exaptarea“ și „arcurile de boltă“ determină reevaluarea multor fapte care au fost privite anterior de către cercetătorii din biologia dezvoltării doar din perspectiva unui adaptaționism darwinist strict. Spre deosebire de multe corelații empirice de care se interesează cercetătorii vieții, ideile directoare ale unui program de cercetare nu pot fi supuse în mod direct controlului faptelor. Asemenea idei pot fi legitimate doar prin capacitatea lor de a orienta în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
în mod clar temerea că abordări de acest gen sunt susceptibile să întrețină și să susțină conservatorismul politic, rasial și sexual, furnizându-i respectabilitate prin argumente „darwiniene“. Reacția dominantă în cercurile cercetătorilor față de contestarea programului adaptaționist drept „ultradarwinism“ sau „fundamentalism darwinist“ ar putea fi caracterizată astfel: acceptarea pledoariei pentru o recunoaștere mai largă a limitelor pe care le impun acțiunii selecției naturale o mare varietate de constrângeri și respingerea, totodată, a tendinței criticilor programului neodarwinist de a exagera radicalitatea revizuirilor necesare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
că explicații pe care Johnson le apreciază drept vulnerabile din punct de vedere științific au fost susținute cu atâta stăruință lasă să se bănuiască, crede el, o altă motivație, o motivație ascunsă de ordin ideologic: „Darwin însuși a stabilit tradiția darwinistă care constă în a soluționa problema fosilelor înecând-o într-un val de explicații, a cita selecția artificială drept verificarea selecției naturale, fără a recunoaște limitele comparației și a estompa distincția dintre variațiile minore și variațiile majore.“ Un cititor imparțial
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fizicii noi le opuneau acestora dogmele bisericii, ca adevăruri revelate. Susținătorii din zilele noastre ai „creaționismului științific“ pretind că teoria darwiniană a evoluției trebuie respinsă deoarece ar fi nesatisfăcătoare din punct de vedere științific. Accentul cade pe delimitarea de explicațiile darwiniste, și nu de concluzii materialiste, antireligioase, pe care unii pretind că le-ar fi derivat din știința darwiniană. Refuzând astfel să distingă această știință de interpretări filozofice, creaționiștii fundamentaliști susțin că o filozofie materialistă sau naturalistă constituie însăși esența teoriei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
caracteristicile adaptative ale organismelor, el va fi condus spre concluzia că odată cu explicația darwiniană ar fi fost înlăturat și principalul suport al acestor reprezentări. Iar încheierea firească a raționamentului va fi aceea că nu poți să fii, în același tip, darwinist și religios. Acesta este unul din motivele care revin mereu în scrierile lui Dawkins. Asupra mizei care este existența lui Dumnezeu decid, înainte de toate, cunoștințele noastre despre fapte, cum sunt cele pe care ni le oferă științele fizice și biologice
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a considerat, totodată, că teoria lui nu oferă o bază pentru a proba inexistența lui Dumnezeu. El a respins cu bună credință și în mod consecvent sugestia că teoria ar conduce la ateism. Tot așa au gândit și gândesc cercetătorii darwiniști care sunt credincioși. Pentru ei, argumente de genul celor ale lui Dawkins nu-și ating ținta. Ele funcționează doar împotriva celor care susțin creația separată a fiecărei specii. Probe convingătoare împotriva creației separate, probe care pot fi produse pe baza
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Căci cu greu se va mai putea discuta cu argumente dacă vom accepta să fie ocultate contururile unor distincții conceptuale atât de fundamentale. Așa ceva nu i se poate reproșa, desigur, unui autor cum este Ayala. Se poate, totuși, observa că darwiniștilor credincioși le este greu să meargă până la capăt în ceea ce privește separarea științei de credința religioasă. Ei simt nevoia de a integra și știința în înțelegerea lor religioasă a lumii, sugerând că Dumnezeu poate fi înțeles prin știința naturii. Ca tot ceea ce
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
nu au murit, caz în care ori selecția mai dă din cînd în cînd rateuri, tolerînd epave spirituale, ori există ceva vital în miezul trăirilor de credință. Apoi, Dawkins e încredințat că orice religie poate fi explicată prin cauze naturale (darwiniste sau psihologice), iar cine susține existența unui element supranatural e un filistin vetust, vrednic de a fi supus caterisirii publice. Greșeala lui Dawkins e că judecă religia dinlăuntrul teoriilor cognitive, de parcă scopul suprem al religiei ar fi cunoașterea universului. În
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
-ul" de la premieră, s-ar zice că e un progres! Își mai schimbă oamenii gusturile și părerile! Da' năravul ba! Pentru că, ce aflăm despre "Reconstituirea" din "ghidul rapid"? Aflăm că: "Singura idee clară care mai străbate filmul e acea definiție "darwinistă" a omului: "maimuță + buletin de identitate"; sintagmă continuată obsesiv în opera pintiliană, prin constatarea "Subomului" din "Prea tîrziu" că "nu din maimuțe ne tragem, ci din porci, dezvoltată ulterior, în "Terminus Paradis" prin aforismul: "Porcul e frate cu omul"...!" Să
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
și reticența lor față de consecințele darwinismului. În realitate, biologia nu poate impieta asupra religiei, fiindcă se mișcă între hotarele testabile ale unei experiențe care, judecată sub unghi moral, nu are nici o relevanță pentru viața omului. A privi universul cu ochelari darwiniști presupune o depășire a granițelor biologiei și o încălcare a rigorii ei pragmatice. Dacă omenirea s-ar călăuzi după regulile darwiniene, planeta ar semăna cu scena unor căsăpiri generale. De aceea, destinul unui om nu se judecă științific și nici
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]