1,810 matches
-
tocmai cînd era pe cale să se afirme ideea, opusă, a majoratului. Mi se pare neîndoielnic, așadar, că explicația pentru perpetuarea minoratului nu trebuie căutată în elemente originare, constitutive, ținînd de natura civilizației și culturii românești. Nu e vorba de un dat. Nu împărtășesc părerea tînărului Cioran că România și cultura ei ar fi condamnate la un destin mediocru. Nu cred în tragedia fatală a culturilor mici. Toată problema este ideologică și s-a ivit tîrziu în cîmpul speculației culturale, ca un
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
diabetic). În cele din urmă se produce ceea ce am putea numi o mondializare a metaforei. Des-figurînd și recon-figurînd, violența bardului avangardist se extinde, capătă o dimensiune cosmică. Este o mișcare ambivalentă, reprezentînd în același timp expansiunea contestării, a agresiunii împotriva datului, însă și o recunoaștere implicită a acestuia, întrucît ruptura integrală, absolută, presupune o recunoaștere reflexă a întregului, a absolutului. Renunțarea (to desist) și nonafilierea (disaffilation), termeni utilizați în raport cu beatnicii, se dublează prin asumare și afiliere. Identitatea poetului, chiar multiplicată grație
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
vii). Instrumentul la care cîntă Adrian Alui Gheorghe sînt simțurile puse rînd pe rînd la contribuție, ieșind la scenă deschisă. Deloc orfică, poezia sa e una fiziologică, rezultînd din orientarea organelor senzoriale în dublă direcție, spre exterior pentru a capta datul lumii și spre interior pentru a prelucra datele în chestiune, a le filtra prin alambicul unei percepții imaginative. Văzul, în complicitate cu memoria picturală: "greu de amintire ușor învinețită un tablou de Manet copiat/ stîngaci de un pictor care se
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
de conținutul concret al acestei legi". Discuția despre legea destinului, și întreaga teorie aplicată pe Oedip-rege situează la capătul ei dihotomia între tragic și grotesc, de pildă. Acel trebuia să se întîmple pus pe seama destinului nu este, în fond, un dat implacabil, lucrurile ar fi cu mult prea simple așa, ci este formularea unei exigențe morale, ea însăși o lege din cele mai dure. Dacă ar fi vorba numai despre implacabil, omul, atunci, ar fi absolvit, ar fi total neimplicat în
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
noi, din păcate, tocmai aceste jurnale au succes. Jurnalul de introspecție, în care ceea ce contează e dezvăluirea personală, adică întoarcerea la forma primară a jurnalului, tocmai el e privit cu mefiență sau chiar cu dispreț. În această perioadă, în care datul cu părerea despre toate cele, într-o formă cît mai agresivă, a produs glorii noi și a ruinat reputații mai vechi, jurnalul onest publicat de un autor de primă mînă, cu obsesiile lui și cu problemele lui particulare, e atacat
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
rătăcirii care ar fi destinul astrului pe care călcăm: Rătăcirea ignoră orice adevăr al ființei... Pămîntul apare ca ne-lume a rătăcirii. Din punct de vedere al istoriei ființei, el este astrul rătăcitor" (Heidegger). Dacă Răul poate fi socotit un dat inițial al omenirii, el cunoaște o devenire, o istorie, evoluează în anume ritmuri, se întrupează într-o fenomenologie datorită căreia atinge uneori cote maxime, nu numai prin decantările conștiinței ce-l răsfrînge, ci și prin contextualizarea sa de ordin social
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
chiar de către destui reprezentanți ai partidului de guvernământ. S-a creat, în fine, șansa ieșirii din înțepeneală și din ineficiență. Acum, oamenii care au ceva de spus cu adevărat Europei chiar vor putea s-o facă. S-a terminat cu datul vinei pe cozile de la ambasade, dar și cu disprețul cine știe cărui funcționar obtuz care-și făcuse un ideal din a nu-i lăsa pe români să treacă dincolo de Nădlac sau Borșa. Dar de-acum va conta și ce va face românul
Îmbrățișarea de halterofil a Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15654_a_16979]
-
poezia Desperado. Cu pumnii strânși, desenezi imagini idilice. Cum îmbini intensitatea experienței de viață cu blândețea tonului poetic? Ești o fire domoală sau vrei să-ți eliberezi lectorul de vijeliile poetului, pentru ca el să se bucure de călătorie singur, neîndrumat? Dat fiind ceea ce tocmai ai numit, înțelegi de ce vreau să pun stavilă minții. Mi se pare că mintea e un motor prea stângaci pentru a explora ariile de interes pentru mine. Dar la fel e și eul, care mă poate alimenta
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
milițian găsește mijloace de presiune pentru a racola tinerele talente. Așa a fost sub comuniști, așa e și astăzi. Vechea logică face ravagii în continuare. O trecere pe la emisiunile specializate în bârfe fotbalistice e mai eficientă decât orice campanie electorală. Datul cu părerea, bătutul pe burtă, grohăielile așa-zis ironice, etalarea ciocoiască a unor toalete sfidătoare atât prin preț, cât și pentru felul țipător în care stau pe acești inși cu totul depășiți de rolurile jucate alcătuiesc o alchimie respingătoare. Oameni
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
smerit flori la statuia nu știu cărei personalități liberale, te cam încearcă un sentiment de "procesul etapei"! Chiar e musai ca oameni presupus onești să transfere o parte din prestigiul lor asupra leprelor? Nevoia de succes ieftin și imediat torpilează rațiunea, iar datul poalelor peste cap oricând și în prezența oricui fac din scena publică o tabula rasa. Comentatorul de sport a fost și pe vremea comunismului un model al succesului. Astăzi, el este un model existențial. Insinuanți și cinici, pricepuți la intrigării
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
a mă stabili într-un centru cultural. Pedepsit astfel pentru un anume spirit de independență și consecvență, pentru că nu am acceptat a cînta în struna partidului și a diriguitorilor și protejaților săi de diverse grade și căprării, pentru că am respins datul din coate, adularea și oportunismul, am devenit un iobag ideologic, legat de glia, e drept asfaltată, a Amarului Tîrg unde mă aflu și azi. Niciodată n-am avut o locuință satisfăcătoare spre a-mi adăposti biblioteca ce se distruge. Cum
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
în care fantasticul este un element esențial. Printre motivele ce se repetă obsedant se numără amorul - de regulă, ratat - chiar dacă e posibil ca, din timp în timp, pe o perioadă scurtă, să ofere împlinirea. Fragilitatea relațiilor între oameni e un dat. Aproape permanent sînt amintite violuri și violențe de tot felul. Omul este mereu sfîșiat între singurătatea funciară și o irepresibilă dorință de comunicare, materializată rar, cu greutate. Legende de demult se întrețes cu povestiri dintr-un prezent, care sub ochii
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
criticii caută în opera acestuia un cod, un "secret", care, mă rog, ar explica totul. Și nu găsesc nimic, deși cel mai tenace dintre ei își consacră și, într-un fel, își strică viața din pricina căutării desenului din covorul literar. Datul cu părerea... altora Tot în 22, dar în partea neliterară, Rodica Palade comentează Conferința Națională a Scriitorilor. Mai bine zis, își dă cu părerea despre ce a fost acolo. Datul cu părerea e o specie de gazetărie cunoscută, sub condeie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
fel, își strică viața din pricina căutării desenului din covorul literar. Datul cu părerea... altora Tot în 22, dar în partea neliterară, Rodica Palade comentează Conferința Națională a Scriitorilor. Mai bine zis, își dă cu părerea despre ce a fost acolo. Datul cu părerea e o specie de gazetărie cunoscută, sub condeie mai puțin boante decît al d-nei Palade, ca reportaj ori chiar comentariu politic. Particularitatea (ori păcatul) acestei specii nu e că-și dă cu părerea. Ce altceva ar putea face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
îl scoate vinovat de ascensiunea lui Vadim și alte asemenea enormități. Cît despre pasajul cu Platon și alți utopiști, evocați de dl Ungureanu la urmă, cronicarul nu poate spune decît că e adînc, dar de neînțeles. Confuzia e suverană în datul cu părerea politică în numărul pe martie al Literelor dîmbovițene. A cui ceafă o vedem Am ajuns să vedem ceafa bulgarilor afirmă în ADEVĂRUL Bogdan Chirieac. Nemulțumirea editorialistului e provocată de faptul că cetățenii Bulgariei se pot deplasa fără vize
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
și nu credeți: președinte de ziar!) și ale lui Aristide Buhoiu (un director care e și general), G.C. atacă virulent manualele alternative. De citit, cu siguranță nu le-a citit. Se vede cu ochiul liber că editorialistul este expert în datul cu părerea și în informații deja purtate, ca hainele de la magazinele second hand. Nici în ce condiții au fost ele publicate, nu știe. Fiindcă dacă știa, nu se grăbea să vorbească de lăcomia foștilor guvernanți, care ar fi plătit bani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
întrunește astăzi aderența lunară a peste unsprezece mii de abonați permanenți! în vreme ce echipa locală de fotbal se bazează pe prezența a șapte mii de spectatori permanenți... Sunt circumstanțe ce exclud orice comentarii. Este adevărat, italienii prețuiesc genul operei drept un dat natural ce aparține propriei lor ființe; se cântă operă în Italia exact de patru sute de ani.
Oedipe-ul enescian în premieră italiană by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11937_a_13262]
-
bombat piepturile. În sfîrșit, nu mai trebuie să țină cont de nimic. Pudibonzii ascunși s-au repezit la revistele pornografice. Lichelele au renunțat la ocoluri. Merg direct la țintă. Naivii s-au văzut nevoiți să priceapă că sînt naivi. Profesioniștii datului din coate își fac loc cu și mai multă dezinvoltură, fără să se mai uite, din prudență, în dreapta și în stînga". S-ar părea că, în atari circumstanțe, înseși virtuțile se devalorizează: curajul devine derizoriu, iar sinceritatea riscă a se
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
când nu-nțeleg ceva, mă enervez mai tare decât atunci când înțeleg. Era un post pe care Bogdan îl merita foarte foarte mult și pentru care era foarte conpetent. A fost un concurs foarte foarte greu pe care, chiar dacă Bogdan la dat singur, putea foarte bine să aibe ghinion și să nu îl câștige. Putea să îl câștige altcineva, care nici nu participase, iar Bogdan să iasă pe locul II sau poate chiar III și să piardă postul. Putea să dea concurs
Jurnalul Elenei B. – ediţie specială la nervi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20035_a_21360]
-
rebel - Viața lui Shelley. Editura Lider - Editura Luceafărul, București, 2002. Preț: 95 000 lei. Erotizarea societății Documentatul studiu abordează pe larg spaimele și plăcerile asociate în secolul XX cu sexualitatea. Premisa de la care pornește autorul este că sexualitatea - considerată un dat biologic - este construită social și cultural. Prezentând căile prin care în trecut erau construite și contestate granițele sexuale, studiul aduce un aport substanțial la contextualizarea rundei actuale a dezbaterilor sexuale. Angus McLaren: Sexualitatea secolului XX. O istorie. Editura Trei, București
Agenda2003-2-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280572_a_281901]
-
popular (cum i se zicea primăriei), în timp ce prin crăpătura ușii dinspre baie se infiltra în ațe subțiri aburul care se prefira în sufragerie. Ușa dinspre holul mic, fiind întredeschisă, permitea fâsâitului de la duș să acopere bâzâiala din televizor având sonorul dat foarte mic. Zgomotele monotone măreau starea de surescitare a celor doi locatari - Radu si Florica Pavelescu - care stăteau ca pe ghimpi în fotoliul fiecăruia într-o atitudine de încordare rece. Radu apăsa brațele pe rezemătoarele fotoliului gata să se ridice
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
mamă, vede, aude, vrea să știe. La vârsta ei, toți învață lumea. Mai târziu, se mai adaugă un fel de experiență. În rest, mai nimic. Experiență?! Mda! Nu prea mă pricep eu ca tine la vorbe, dar fie. După mine, datul cu capul de pragul de sus chiar înseamnă ceva. Și asta, după cum calci și după cum umbli. După cum ți-e dat, mamă! Ce-i drept, mai e și după cum și-o face omul. Altfel nici că se poate. Cam asta e
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
pentru kotoșmani și bătrânul du-te-vino în găurikă pentru miaunici. Dievușce adică. Și de bine ce doresc, nu vor avea. Căci nu există zdaceri. Vor fi întotdeauna voine și niciodată mir cum gavarea mereu bătrânul Trotski sau poate Tolstoi. Așa e datul. Celavecii toți sunt foarte agresivi și nu există zdacere. Rusnacii au o slovă pentru asta, sau chiar două dacă mă gândesc mai bine, priroyhdyonnuiy grekh. AB: Stai să consult slovarul meu Anglorus. Adin minuta - aici scrie păcatul originar ALEX: Asta
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
ne e degrabă arătat în pătuț, cu suzeta în gură, pusă atunci pe loc de mama sa, încă fără brâu de lână și chiar fără fire albe că se vopsise, era doamnă. Observi, dar ce mai contează asta? că pruncușorul dat ca sugaci, sau bebeluș, cum i se spune azi, era mai matur, după expresia ochilor mai puțin tâmpă și părul abundent, decât situația pe care trebuia să o întruchipeze, părea, cel real, de vreo 4-5 ani. Aici drama își atinge
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
lui Ayten Mutlu este o privire aruncată cu regret între două oglinzi paralele, la mijlocul căreia se află ea reproiectată, multiplicată de câte nouă ori, de o parte și de alta, este timpul unui regret profund cu iz de flétri, un dat imuabil și împietrit al existenței noastre eterne. Privită din acest punct de vedere, cartea Ochii Istanbulului dă impresia unei trăiri experimentate demult la un mod prezent imaginar, la care nimeni nu asistă în realitate, este evoluția inversă a unei scrieri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]