KorAP: Find »[drukola/base=dativ & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...21 >

524 matches

Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804

miros ("Florile nu au miros"). Primește două compliniri, un subiect Locativ și o complinire circumstanțială obligatorie, realizată printr-un grup prepozițional organizat în jurul prepoziției cu sens comparativ a: (262) Toată casa miroase a fum. Lexicalizarea Experimentatorului prin clitic în cazul Dativ este posibilă doar în tiparul semnlat mai sus la (260b): (263) Îmi miroase a parfum. 7. Pasivizarea verbelor de percepție. Efecte ale pasivizării Verbele de percepție care au posibilitatea construcției cu un obiect direct - cele de percepție nonintențională și cele

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
bască. 27 Conceptul modern de caz semantic are legătură cu observarea existenței unui nivel profund de organizare a limbii, dincolo de expresia grafică. 28 Vezi Stan (2005: 173). Lista inițială propusă de Fillmore include șase roluri semantice: Agent(iv)ul, Instrumentalul, Dativul, Factitivul, Locativul și Obiectivul. Ulterior s-au produs anumite modificări ale inventarului general, dintre care relevante pentru discuția de față sunt redefinirea Obiectivului ca Pacient sau Temă și reinterpretarea Dativului ca Experimentator. 29 Pentru o sinteză asupra problemei și a

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
de Fillmore include șase roluri semantice: Agent(iv)ul, Instrumentalul, Dativul, Factitivul, Locativul și Obiectivul. Ulterior s-au produs anumite modificări ale inventarului general, dintre care relevante pentru discuția de față sunt redefinirea Obiectivului ca Pacient sau Temă și reinterpretarea Dativului ca Experimentator. 29 Pentru o sinteză asupra problemei și a variațiilor/criticilor cu privire la listele de roluri tematice, vezi Stan (2003: 169-234) și Levin, Rappaport Hovav (2005: 35-50). 30 Vezi Stan (2005: 175). 31 Vezi Cornilescu (1995: 133). 32 Unii autori

[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341

a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor este cu forma numelui sau numelor, forme pe care nu le recunosc

Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

acest motiv, unele fenomene frecvente sau curente de procesare și de limbă vorbită au fost discutate în cuprinsul celor opt capitole, nu doar în cel final, dedicat acestui tip de fenomene. De exemplu, în sintagma superlativă cei mai mulți, cazul genitiv sau dativ trebuie să fie marcat o singură dată, la cei (primul element cu trăsături phi din GD), conform regulilor gramaticale. Însă în limba vorbită, cazul este frecvent marcat și la mulți (numele celor mai multor vinuri - Radio București, 2009; a captat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de pe internet cu ajutorul motorului de căutare Google; (ii) chestionare lingvistice cu subiecți vorbitori nativi. Scopul acestor observații cantitative a fost acela de a clarifica unele aspecte legate de frecvența unui anumit tip de acord. ABREVIERI ABS - absolutiv Ac - acuzativ D - dativ DEF - articol definit / definit ERG - ergativ f. - feminin G - genitiv GAcord GAcordO - grupul acordului verbului cu obiectul GAcordPart - grupul acordului verbului cu participiul GAcordS - grupul acordului verbului cu subiectul GAdj - grup adjectival GAdv - grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ə) sə speel-t că-(pl.) 3sg.fem. joacă-3sg. "... că ea se joacă" (Zwart, 2006, (34)). În islandeză, verbul care înseamnă "a plăcea" se acordă cu complementul, aflat în cazul nominativ, și nu cu subiectul având rolul Experimentator, care are cazul dativ. Este o construcție asemănătoare cu rom. Lui Ion îi plac romanele polițiste, cu deosebirea că în islandeză toate testele sintactice arată că nominalul în dativ este subiectul propoziției, iar cel în nominativ este un complement: (3) Jóni líkuðu țessir sokkar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
complementul, aflat în cazul nominativ, și nu cu subiectul având rolul Experimentator, care are cazul dativ. Este o construcție asemănătoare cu rom. Lui Ion îi plac romanele polițiste, cu deosebirea că în islandeză toate testele sintactice arată că nominalul în dativ este subiectul propoziției, iar cel în nominativ este un complement: (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón. D plac.pl

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul la distanță, când verbul se

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a. prietenului acestuia / aceluia / celuilalt b. prietenului acesta / acela / celălalt Pierderea acordului în caz poate avea două cauze: tendința generală de pierdere a acordului în caz în grupul nominal și evitarea confuziei dintre adjectivul pronominal acordat și pronumele demonstrativ la dativ sau genitiv: (2) prietenului acestuia = "acestui prieten" sau "prietenului lui, al acestuia" Demonstrativul postpus substantivului poate fi analizat în două feluri, iar în funcție de aceste analize variază și interpretarea pe care o dăm acordului: (i) Dacă analizăm demonstrativul postpus ca un

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2. Demonstrativul de diferențiere celălalt Pronumele și adjectivul demonstrativ de diferențiere celălalt este format prin sudarea a două pronume: cel(a) + alalt (= ăllalt, variantă a lui ălălalt). Genul și numărul sunt marcate întotdeauna la ambele elemente componente. Cazul genitiv sau dativ este marcat doar o dată, la primul element component, cu excepția femininului singular, unde cazul e marcat și la al doilea component. (3) celuilalt, celeilalte (vs. cealaltă, N/AC), celorlalți, celorlalte În limbajul colocvial sau în limba vorbită, cazul poate fi marcat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și)care), numeralele cardinale și multiplicative, posesivele (scurte): meu, tău etc. În absența unui determinant tare, funcția sa poate fi preluată de un determinant slab. Într-un grup în care este prezent mai mult de un determinant, cazul genitiv sau dativ poate fi marcat la toți determinanții sau doar la primul. Dubla marcare a cazului este în multe contexte mai acceptabilă la plural decât la singular. Sunt mai frecvente contextele cu o singură marcare a cazului, dar nici cele cu dublă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
doua, valoare adjectivală (-lalte). 2.2.1.5. Sintagmele cu valoare intensivă cât mai mulți, cei mai mulți Sintagma cu valoare intensivă cât mai mulți este formată cu adverbul cât, care nu trebuie să se acorde. Asta face ca la genitiv și dativ, cazul să fie marcat pe mult: (16) a. cât mai mulți prieteni (N/Ac) b. cât mai multor prieteni (G/ D) În limba vorbită, forma neacordată cât (adverb) este înlocuită uneori cu forma acordată câți (adjectivul): (17) a. Sperăm să

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
forma acordată câți (adjectivul): (17) a. Sperăm să fie câți mai mulți români la vot (E. Udrea, www.realitatea.net) b. Prinde câți mai mulți purceluși (http://jocuri.okay.ro) Așa se explică unele contexte în care cazul genitiv sau dativ este marcat de două ori, și la câți, și la mulți, ca în exemplul de mai jos: (18) câtor mai multor soiuri (Radio București, 2009) Este posibil ca numai primul termen să fie marcat pentru caz, ca în (19), conform

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acordă niciodată în persoană și viceversa 25. Formele pronominale de întărire se acordă în caz și în persoană cu nominalul-centru, deci reprezintă o "provocare" pentru generalizarea lui Lehmann: (24) mie însemi - forma însemi marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ) în prima parte a cuvântului (înse-) și persoana (I) și numărul (singular) în a doua parte (-mi); pronumele personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
personal mie este de persoana I, numărul singular Pronumele posesiv se acordă în caz cu nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nominalul-centru, dar are și trăsătura persoanei, pe care nu o primește prin acord: (25) fiicei mele - pronumele posesiv mele marchează genul (feminin), numărul (singular), cazul (dativ sau genitiv) și persoana (I), iar nominalul-centru marchează genul (feminin), numărul (singular) și cazul (dativ sau genitiv); acordul se face în gen, număr și caz, iar persoana este inerentă, referențială. 2.3.1. Pronumele posesiv Posesivul are trăsături de gen, număr, persoană și caz (ex. mea - feminin, singular, persoana I, N/Ac; mele - feminin, singular

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în două locuri diferite în interiorul acestui pronume. Cazul, numărul și genul sunt marcate în prima parte a cuvântului, iar persoana este marcată în a doua parte. Pronumele de întărire este format prin fuzionarea pronumelui personal îns27 cu formele clitice de dativ ale pronumelui reflexiv (-mi, -ți, -și, -ne, -vă, -și, -le). Cele două elemente componente au fuzionat într-un singur cuvânt, cu accentul pe prima silabă, dar și-au păstrat tipul de marcare morfologică pe care îl aveau înainte de fuzionare: primul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
b. cei mai prost plătiți bugetari În contextele de mai sus, acordul lui cel este considerat neliterar, incorect (din punctul de vedere al normei gramaticale), structura corectă fiind cea fără acord. În schimb, dacă utilizăm aceleași sintagme la genitiv sau dativ și adverbul este antepus, singura construcție posibilă este cu acord: (72) a. bugetarilor celor mai prost plătiți b. ?bugetarilor cei mai prost plătiți (73) a. celor mai prost plătiți bugetari b. *cel mai prost plătiți bugetari c. *cel mai prost

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului centru (al Mariei tată, al meu prieten). Într-un context similar, cu antepunere, cel este forțat să marcheze cazul genitiv sau dativ, datorită faptului că este primul element cu trăsături phi din GD. La G/ D, formele de plural ale lui al se întâlnesc în limba standard, iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au un caracter

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
limba standard, iar formele de singular alui (masculin) și alei (feminin) sunt rare și au un caracter colocvial: (83) a. ?alui meu (prieten vechi) b. ?alei mele (prietene) c. alor mei (prieteni) d. alor mele (prietene) Forma de feminin, singular, dativ sau genitiv alei este marcată cu terminația -ei, care apare în flexiunea nominală cu articol definit (fata - fetei) și în flexiunea pronominală. În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În urma unei căutări pe internet alui meu are cca 800 de rezultate, iar alei mele, cca 300. Prin comparație, alor mei are cca 15000 de rezultate, iar alor mele, cca 4800 de rezultate. Așadar, al are forme de genitiv sau dativ singular, alui și alei, dar ele sunt rare și conotate stilistic (familiare sau colocviale). Exemplele standard sunt cu postpunerea posesivului și nemarcarea cazului la al. Conform lui Avram (2001: 100), formele alei și alui au caracter regional: "deprinderi regionale fac

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
meu b. *unui prieten alui meu (86) a. unor prieteni ai mei, unor prietene ale mele b. *unor prieteni alor mei, *unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]