577 matches
-
posibil în istorie: oștirile otomane ajung aproape de zidurile cetății Timișoarei. Un grup de oșteni de origine tătară împinge o catapultă cât mai aproape de metereze. Unul dintre ei dezleagă extrem de prudent un sac, îi deschide gura schimonosindu-se de greață și deșartă conținutul în lingura catapultei. Brusc, brațul instalației se destinde și zvârle hoitul infectat cu ciumă bubonică dincolo de ziduri. Ciuma Ciuma (pesta) e numită și „moartea neagră“ și face parte din bolile „pestilențiale“, fiind o boală infecțioasă și epidemică foarte gravă
Agenda2005-10-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283446_a_284775]
-
aici și până la unicele documente pe care le deține un timișorean despre dezastrul provocat de bombardamentele anglo-americane din vara anului 1944, au trecut ani de trudă care i-au adus satisfacții, dar și tristeți. Bucuriile le împărtășește, doar necazurile le deșartă cu greu și cu sufletul neîmpăcat. Are 70 de ani bătuți pe muchie și locuiește într-o modestă casă în cartierul timișorean Fabric. Agoniseala lui de o viață o poți cuprinde dintr-o privire. Dar bogăția lui sunt cărțile rare
Agenda2005-11-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283488_a_284817]
-
Și că scapără în stele, Zăpăcind mințile mele, Parcă peste văi răsună Șoapte vii de viorele Și cânturi de zână bună, Când din aripi geana-ți bate Și prin ochi, ca o comoară, Sufletul îți iese afară, Bunătatea să-și deșarte, Căznindu-se să mă doară, Să mă iubească... de moarte. Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat, S-au pus îngerii la sfat, Dacă să-mi dea glod sau soare, Că prea sus m-am
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
că plouă-n Lunăși că scapără în stele,Zăpăcind mințile mele,Parcă peste văi răsunășoapte vii de vioreleși cânturi de zână bună,Când din aripi geana-ți bateși prin ochi, ca o comoară,Sufletul îți iese afară,Bunătatea să-și deșarte,Căznindu-se să mă doară,Să mă iubească... de moarte.Parcă văd că-n nimb de zare, Unde viața nu-i păcat,S-au pus îngerii la sfat,Dacă să-mi dea glod sau soare,Că prea sus m-am
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > VALEA RÂȘNOAVEI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Valea Râșnoavei... Ploua lin, placid... Vechi amintiri îmi îndulcesc privirea, Te văd sosind, abscons, pe-același drum, Molatec îmi deșert închipuirea. Valea Râșnoavei... Verdele viu, mut Îmi răsucește-n minte vise, clipe... Te văd sosind pe muntele cărunt, Înger născând a timpului aripe. Te simt îmbrățișând abis, poteci, Izvoarele, icoanele din mine... Cu plete blonde, dulce abur treci Sorbind iubirea
VALEA RÂŞNOAVEI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384967_a_386296]
-
violetă/orașul tot e violet”(Amurgul violet),”negru profund, noian de negru,/carbonizat amorul fumega/făcând să vibreze scântei de vis în...negru profund, noian de negru”(Negru). „singur,singur,singur/într-un han departe/doarme și hangiul/străzile-s deșarte/plouă,plouă,plouă/vreme de beție...”( Rar). „salonul alb visa cu roze albe/un vals de voaluri albe”(Alb). „amurg de iarnă sumbru de metal/câmpia albă un imens rotund”(Amug de iarnă). „trec singur spre seară pe ape-nghețate
UN GULIVER COTIDIAN de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383047_a_384376]
-
ar fi Înscrisă În eterna peregrinare a astrelor, iar mâna care a determinat-o ar deveni un simplu instrument iresponsabil. Ar fi fost inutilă Redempțiunea, Întrucât ar fi fost absentă Vina. Însăși religia noastră, una a mântuirii, ar fi la fel de deșartă precum idolii păgânilor. Cecco d’Ascoli Îi susținu privirea cu răceală. — Poate că a fost deșartă. — Hulești. Nu asta ne Învăța marele Ptolemeu În Almagest! strigă Dante. Nici Sacrobosco. Nici Guido Bonnati, Însuși magistrul dumitale! — Știința mea nu se datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor aceste, a face aici o pauză. Trage-ți și tu răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi.) Gata, puteți intra. — Ghici, ce v-am adus? — Nu știu. — Ei, hai gîndește-te. Văd că ați venit fără ibric. Aveți iar nevoie de o cerere? — Nu mă lua așa că mă superi. — Iartă-mă, dar — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că aici, pe la noi, și cîinilor li se dă ceea ce rămîne În farfurii, bucăți de carne atinse de dinții și de limba noastră, resturi care oricum erau destinate pubelelor și tomberoanelor - iată stomacul unui animal, o pungă În care Îți deșerți gunoiul cu generozitatea celui care Își permite luxul de a face fapte bune. Și cîinele se gudură, Îți linge mîinile, dă din coadă. Dar există și cîini care primesc mîncarea lor specială, ambalată frumos În conserve argintii cu fotografii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre deșartă pe mine atotvăzătorule această ploaie de zarzavaturi compromite-mă definitiv că-s atît de nerușinată o americă de exhibiționiști pe-o limbă de nisip cînd nu se mai lasă momit hop scoți din manșetă un număr excentric primo di camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Poți să mă jignești cît vrei. Știu că ne consideri niște ratați care fac umbră pămîntului degeaba, știu că ne disprețuiești pentru că nu ne-am realizat, n-avem nici mașină, nici video, nici mixer, nici prăjitor de pîine țscorpia Își deșartă veninul dacă s-ar vedea roșie și nădușită cu ochii ieșiți din cap cu venele umflate criza femeilor la vîrsta critică bravează o virtute fără obiect masochismul autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-o baie turcească și bărbații se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cuvînt fără litere, ceva ce nu se poate rosti, așa ar trebui să fie poezia pe care tu n-ai putea s-o Înțelegi niciodată și nici eu și nimeni decît urechea aceea - o pîlnie a nopții În care se deșartă ca-ntr-o conspirație tot ce e mut și nevăzut, fiindcă nu poartă masca noastră și este atît de adevărat Încît nouă ni se pare anormal. Scriu În neștire, de treizeci de ani scriu În neștire, mă bălăcesc În sîngele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a ordonat acest demers este ca să nu trezească curiozități care ar putea face să eșueze operațiunea, Cu voia dumneavoastră, domnule comisar, îmi permit să nu fiu de acord, spuse primul adjutant, totul indică faptul că tipul e nerăbdător să-și deșerte sacul, cred chiar că, dacă ar ști unde ne aflăm, în momentul ăsta ar bate la ușa aceea, Presupun că da, răspunse șeful stăpânindu-și cu greu iritarea pe care i-o provoca ceea ce prezenta toate indiciile de critică demolatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să Îl mai tragem puțin În frânghii, ca să Își deșarte toată desaga... Dante Îl fulgeră cu privirea, furios pe ceea ce căpetenia gărzilor izbutise să audă. Era sigur că bâjbâia printr-o beznă deplină, mai rea decât aceea În care se zbătea el Însuși. Dar, oricum, era mai bine ca acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alcătuiau tabla de șah a unui joc început în noaptea vremurilor, în care oamenii sunt pioni și există doar cei bogați, cei puternici și războinicii, în timp ce, de departe, căzând unul câte unul, îi privesc slugile și muritorii de foame. Primarul deșertă totul dintr-un foc. Fără să înfrumusețeze situația și fără să-și caute cuvintele. Vorbea, cu ochii la carourile de pe jos și la ghetrele lui Destinat, din piele de vițel, de cea mai bună calitate. Nu ascunse nimic: Marseieza scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trec și gard și ziduri, până dincolo de șetre Unde ziua umflă-n vânturi mătăsoase foi de cort. Da, e rece primăvara și golașe frunzătura, Însă greii bobi ai toamnei nu mai vor să doarmă-nchiși, Stupul sfredelit de soare își deșartă-ncărcătura: Jir și aur cad, în ciur, la buzatul urdiniș. - Împletire somnoroasă de miresme și albine! Prin cămări ascunse parcă s-a vărsat puiac de fragi... Vântul curge... Sub pleoape aburesc vedenii dragi... Latri... luneci... Pe sub fulgii somnului te pierzi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-l Bieberbach) a încetat din viață, la Göttingen, în vârstă de 81 de ani, matematicianul David Hilbert. Această moarte se așează însă, moralmente, cu mult îndărăt. Sub aparențe încă vioaie, Hilbert nu mai reprezenta în timpul din urmă decât o formă deșertată de duh, o teribilă povară pentru cei care îl înconjurau și iubeau, totuși, ca pe un fetiș. După emeritarea sa, din 1930, Hilbert ține încă vreo câteva prelegeri, cu caracter din ce în ce mai popular, până în 1934. De aici încolo se abține cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mână și l-a dus în turnul lui. Cand săracul a văzut că nu găsește nimic decât cămașă ce o purta, s-a minunat de sufletul plin de virtute al bătrânului și și-a dezlegat traista de la gât și a deșertat în mijlocul chiliei tot ce avea zicând: - Ia acestea , calugare! Voi mai găsi eu în altă parte cele ce-mi trebuiesc. Link: http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (2) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN
LIVADA DUHOVNICEASCA (2) de ION UNTARU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364362_a_365691]
-
Născute-n hăuri sumbre, tenebroase, Veni cu probe dintr-un terfelog ... Iar Noe, spre a trece totuși hopul, Ceru să-nceapă mai curând potopul! RETROCEDARE Trezindu-se de dimineață, țapul Cel logodit ajunse prea departe De capra neagră; visele-i deșarte S-au spulberat când înghițise hapul ... Înțelegând c-averea îi desparte Simți că-ncepe să îl doară capul Și - spre-a-și contra, în forță, handicapul - Lăsă instinctul pe alt drum să-l poarte ... Deci, coborând, își sună avocatul, Spunând
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
așa, ca în cazul lui Neemia, care ar dori să stea de vorbă cu tine, cu scopul de a-ți afla planurile și de a avea informații despre viața ta persoală. Însă, nu pierde timpul în discuții fără sens și deșarte cu oameni care nu au un țel măreț în viață! Încearcă doar să îi ajuți, dar în măsura în care să nu aibă ocazia să te tragă în jos și să te oprească din minunata muncă de edificare a credinței tale. Prin aceasta
EDIFICAREA CREDINŢEI ŞI A RELAŢIILOR SOCIALE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363486_a_364815]
-
se sting vâltori de ape ninse își surpă-n noi abisul și zilele de nopți doar fluturii desprind la-ncheietura mâinii brățări de curcubee par zornăite șoapte cu picuri de alean îmbrobodiri alese, cenușă și-orhidee promisiuni de-a valma deșarte an de an mi-ai arăta la urmă semnul umilei cruci și drumurile-n viață pe care să apuci ... Referință Bibliografică: Îmbrobodiri alese / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 233, Anul I, 21 august 2011. Drepturi de
ÎMBROBODIRI ALESE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361231_a_362560]
-
rămâi; De ce privirea ta încă mă-nșală Cum o făcea la ceasul cel dintâi? Mi-e gândul asuprit și-n răvășeală, Rămân spre țărm iar, zorii să-i tămâi... SONET XII Mă redescopăr viu sub promoroacă Prin iarna care umbrele-și deșartă, Sculptând în stânci neîntinata artă Tivesc culori ce timpul le îmbracă. Iar marea de ar vrea să ne despartă- În valuri reci regretele se joacă, Doar salbe de luceferi ne împacă Pecetluind în stele-a noastră soartă. Un vis tardiv
POEMELE VISULUI IMPLINIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368365_a_369694]
-
mine. El îmi luminează calea Ca să văd pe unde-oi merge De-oi trecea prin valea morții Și din Cartea Ta mi-oi șterge. Rușinați să fie-aceea Care umblă a mă pierde Și cu vorbe de ocară Răbufnesc din minți deșerte. Și-nălțați de bucurie Cei ce Te iubesc mereu Și strigă fără-ncetare Mare este Dumnezeu. Eu sânt străin, Doamne sfinte Greu împotmolit în rele Vino către mine-n grabă Doamne-al mântuirii mele. Referință Bibliografică: PSALMUL 70 / Marin Mihalache
PSALMUL 70 de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368410_a_369739]