280 matches
-
cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul dintre colegii mei de clasă. Mergeam pe coridoarele întunecoase ale școlii, după un antrenament de halterofilie, singura materie în care excela el. Trecând pe lângă portretul lui Lenin, colegul meu a fluierat foarte nerespectuos și a afirmat: - Ha-ha, ce Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
infecție latentă în organism. Fiolele acelea ar fi fost cel mai bun material genetic cu putință. Dar dacă ar fi fost donați pornin-du-se de la mostrele acelea de sânge, era greu de explicat de ce ultima amintire precisă era aceea a tânărului deșirat care le îndepărtase părul de pe diferite zone ale capului pentru a le fixa mai bine dispozitivele de comunicații. Băiețandrul acela, Augustin, după cum își aducea aminte Johansson, nu avea cum să fi pus la cale un plan atât de gigantic. Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se pun În legătură cu o carte pentru care nu au decât să se felicite, pentru că le-a adus o avere și pentru care au meritat să fie invitați la televiziune. Cel mai tânăr dintre cei doi autori, Jean-Rémi Dochin, un personaj deșirat, În mod vădit, nu se simte deloc În largul lui În această emisiune: Dochin părea doborât de somn din ce În ce mai tare, ca În urma unui knock-out. Părea că nu mai suportă să continue. În bătaia camerelor de filmare, era ezitant, deloc În
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Vino să vezi designul! Carla, vino-ncoa’. Îi face semn să se apropie - și nu mai am aer. — Poftim? răsună În Încăpere glasul meu Îngrozit. Designul este reprezentat de un tricou cu cusături gofrate și semnătura lui Danny Kovitz, mînecile deșirate și plisate. Fondul e bleu, iar pe piept e un desen stilizat gen anii ’60, cu o păpușă cu păr roșu. Dedesubtul lui, se află printată următoarea frază: E OAFĂ ROȘCATA ȘI-O URĂSC Mă uit la Danny, apoi din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cuviosul păstra cu tărie vechile credințe, arătându-se meșter mare în sfat. Poveștile lui erau pline de fărmăcători și necurați încât greu îți venea să crezi că sunt spuse de o sfințită gură. Cu comănacul pe ceafă și mânecile suflecate, deșirat și cu barba tihăraie peste ilic, părintele iconom te-ar fi înfricoșat și-n miezul zilei de ți-ar fi ieșit la o răspântie pustie. Povestea cu har, mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au alintat și m-au răsfățat străini impunători. Mă Încânta peste măsură afecțiunea caldă, levantină. Când eram mică, stătusem pe genunchii doctorului Philobosian și degetele lui Îmi urcaseră pe șira spinării, numărându-mi vertebrele. Acum eram mai Înaltă decât el, deșirată, cu părul sârmos, o fată gen Tiny Tim, și stăteam În halat, sutien și chiloți pe marginea unei mese de consultație de modă veche, cu sertare cauciucate, dispuse În formă de trepte. Îmi ascultă inima și plămânii, iar capul chel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Îl lăsă ca să-și primească următorul client. Urmă o scurtă pauză. Apoi Ed spuse: ― Ce-ai pățit? Ai pierdut un pariu? Oprit În cadrul ușii, dar arătând de parcă ar fi fost gata să plece În orice clipă, stătea un adolescent Înalt, deșirat și cu o grămadă de Însușiri ciudate, cum Ed nu mai văzuse. Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a indiferenței. Îl urmară Mara Severiuc, o fată isteață care vroia o carieră în medicină și a crezut că un început timpuriu nu-i va strica, Sarah Medico, care călca promițător pe urmele Marei, Pascariu Mihail, un băiat de excepție, deșirat, cu un păr șaten lung, care era prins intenționat neglijent într-o coadă. Cu puțin timp înainte de a începe să vorbesc, în cancelarie intră și Aneriu Dutrumof. Corpul gras și capul rotund ca o minge de fotbal îl făceau ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
erau intenționat simple, neatrăgătoare, ca să țină departe zeitățile care ar fi vrut să fure copiii. Dar În Birmania puteai primi o nouă poreclă dacă-ți schimbai statutul sau reputația. Cei doi tovarăși ai lui Pată Neagră, Os-de-pește, care era foarte deșirat, și Limbă, cunoscut pentru limba lui ascuțită și bârfitoare, pilotau celelalte două bărci. Pată Neagră stătea În spate, cu o mână pe cârmă, Încruntat, gândindu-se la copila bolnavă pe care-o lăsase acasă. Avea numai trei ani și deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și apucă un clopoțel, pe care-l agită scurt. La sunetul său, plantonul se arătă imediat în prag. — Adu-l înăuntru pe Divicone! îi ordonă Magister. O clipă mai târziu, târându-și pașii, intră în încăpere un bărbat slab și deșirat, în straie de țăran. Sebastianus observă că avea lanțuri la mâini. îl privi întrebător pe Magister, care, aruncând o privire furioasă la legăturile prizonierului, îl mustră aspru pe planton: — Idioților ce sunteți! Divicone e un prieten! De ce mi l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alții și cu mulțimea de femei care, până în momentul acela, se amuzaseră asistând la manevre, iar acum veniseră lângă ei, în mijlocul luminișului. Metronius se repezi în mijlocul lor și îl înșfăcă energic pe primul care îi ieși în cale, un tip deșirat, ce se sprijinea cu ambele mâini îi sulița lui, și îl azvârli îndărăt aproape de Almiro. Veni imediat rândul unui băiat robust, cu un aer arogant, care încercă zadarnic să-i reziste. — V-am spus să rămâneți în rând! strigă, obligându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și aceeași expresie a feții când râdea sau plângea. Haine orășenești ponosite, prea scurte și prea strâmte, îi înfășurau trupul deșirat și slab, cu medalii confecționate din chei vechi, nasturi de tinichea, capace, catarame, blacheuri sau pitaci găuriți. Le culegea din curțile oamenilor sau din colbul drumului, slujindu-se de un magnet legat cu sfoară, ca să nu fugă. Zicea că e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acum după război. Urmele secetei de peste an și ale războiului se resimțeau încă, dar domnul Pavel, care avea experiența primului război, nu se alarma, spunea că e firesc, „că un război nu e o jucărie, dar trece”. Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum la primărie. Era conservator din convingere și inerție, un amestec de tradiție și comoditate, dar nu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ar băga în sperieți. Nu și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era de obicei despre Partidul Democrat. Kevin a insistat să-mi ducă geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am fost sigură dacă îmi propune un salut normal sau unul ciudat, sofisticat, ca între tineri, dar s-a dovedit a fi o strângere de mână fără fasoane. Ceilalți ar trebui să ajungă în curând. Acest Nicholas era slab și deșirat - blugii stăteau să cadă de pe el - și avea păr negru cu țepi, teniși roșii deasupra gleznei și un tricou pe care scria „Nu te teme. Nu te teme deloc“. Purta mai multe brățări împletite, încolăcite la încheietură, și avea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
faptul că, dacă Tulpina nu era demnă de încredere îl putea arunca oriunde, poate chiar într-o situație mai proastă decât cea în care era acum. Nu mai putea face nimic: trebuia să urce. — Ei drăcie! Repetă Deggle. Silueta lui deșirată și fragilă nu era făcută pentru astfel de efort fizic. Numai gândul la el îi făcea limba s-o apuce pe calea blasfemiei. Se mai înveseli la ideea reacției lui Grimus - și a lui Jones - când vor descoperi că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
locului. Altele Îl surprindeau abordând o figură marțială. La cimitirul Sfântul Vasile, Noimann purta mustăți În formă de furculiță, fapt care-l făcea să semene cu Salvador Dali. Mai erau și statui În care medicul semăna cu Bonaparte (un Bonaparte deșirat, cocoțat parcă pe catalige), altele cu Mussolini. O singură statuie Îl prezenta Într-o ținută sobră. Atât Noimann-Dali, cât și Noimann-Bonaparte, chiar și Noimann-Mussolini aveau o figură bonomă, vie, extrem de expresivă; privindu-i, erai pătruns de senzația că statuile ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Dunărea la Porțile de Fier.. Dana (särind în sus): Da? Hai la oglindă! Poftim: spune unde vezi tu la mine... Porțile de Fier? Victorița (trăgându-se de urechi): Și tu unde vezi la mine varză murată? Dana: Ștergi.. . “ciolănoasă și deșirată”? Victorița: Și tu ștergi ,,față lătăreața”? Dana (rugător): Șterge tu mai întâi. Victorita: Ba tu. Dana: Bine. Nu vrei? Las’că te aranjez eu... Din punct de vedere sufletesc...” (apucă tocul) Victorița: Ce vrei să mai scrii? Dana: O să scriu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o masă de pe colț cu cafelele - a Elisei era degresată, decofeinizată și neagră - am Început să aud cu adevărat ce-mi spunea. —O, Doamne! Uită-te dracului la asta! șuieră ea. I-am urmărit privirea Îndreptată spre o femeie Înaltă, deșirată, care purta o pereche de jeanși foarte banali și un pulover negru obișnuit. Avea un păr castaniu cam slinos și un corp destul de mediocru și totul la ea părea să spună: „banală din cap până-n picioare“. Entuziasmul Elisei părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În apartamentul lui Caleb de la ultimul etaj. Un gest rapid și subtil cu dosul mâinii pe față șterse o mare parte din salivă și cu asta am fost cât de pregătită se putea. —Philip, dragule, vino aici! strigă un tip deșirat, cu părul lung, de pe canapea, unde stătea ghemuit deasupra unei oglinzi, cu o bancnotă făcută sul În mână. O fată care părea să fie goală era Încolăcită pe genunchii săi. Îl fixa cu o privire care depășea admirația și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să se înțeleagă că temperamentul lor era lipsa de temperament. Nu știau că partenerele trebuiau să aibă manechinul redus; pe busturi înguste, sâni a căror încercare neizbutită să puncteze mai scabros ca orice forme voluptoase, tenuri sarbede, ochi exagerați, mâini deșirate. Modele create pentru dansurile noi sau din fermentul ultimelor idei ale civilizației extreme. Era modelul european, cel a cărui factură era rezultată din fenomenul prefacerei lente, în conflict cu accidentele brusce. Modelul care în Apus rezultase din decadentismul secular al
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca la un marțian. Ce mâncare, tată, aici ești la cârciumă! Bun atunci, o bere și-o sută de rom. Băiatul dispare, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune el, trebuie să ne obișnuim cu ideea, nu vorbește despre puloverul deșirat, care ar putea fi tricotat din nou, relația noastră a intrat pe un drum înfundat, iar noi nu am reușit să reparăm acest lucru, nu te învinovățesc pe tine pentru asta, amândoi suntem vinovați în egală măsură, dar tu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]