23,803 matches
-
zile și tuturor li se părea că destinația a devenit o fata Morgana, la care numai visau. -Nu vă pierdeți speranța! Vom ajunge curând, îi încuraja fluierarul. Și, într-o zi, miracolul se îndeplini. Străbătură munți și văi, ape și dealuri și ajunseră într-o depresiune liniștită, împădurită. Apăru imediat și o cetate maiestuoasă. Știau acum, că mâncarea nu le va lipsi, că erau salvați. Ajunseseră la destinație și aici le va fi casa. - Am ajuns la sfârșitul drumului, se auzi
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1470006193.html [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
eminescian pe note de romanță, ne-au convins încă o dată elevii din clasele primare care, după ce s-au întrecut într-un concurs de lucrări artistico-plastice inspirate de codrul, lacul, plopii, teiul și cosmosul eminescian, au ridicat pe note ,,Sara pe deal”, ,,Mai am un singur dor”, ,,Revedere” și ,, De ce nu-mi vii?”. Făcându-se o analiză a temelor care a inspirit poetul, s-a vorbit despre tema predominantă din opera sa, dragostea, elevii descoperind că: ,,Dragostea lui Eminescu e senzuală, o
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1452875869.html [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
oraș, si nu prea departe de Putna lui Ștefan cel Mare și de Călinești, sătul de naștere al părintelui sau, unde se ducea vară. Se întânlise și aici cu codrul drag lui și cu râul. În jurul orașului erau înălțimile păduroase, dealurile înflorite dinspre Mănăstrisca, Clocucica și Caliceanca, iar puțin mai încolo de dumbrava de la Horecea curgea leneș Prutul. Liniștea câmpeneasca a împrejurimilor, verdea și mirositoarea umbră din Volksgarten, marile porți de zid cu grădini îndărăt și ulițele largi că un drum
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
erau înaintași, doi rotași și unul surugiu. Poștalionul, construit de băieții în gazdă la Burlă, tatăl profesorului din Iași, era din scânduri, cu oiște în cruce și hamuri de sfoari petrecute prin gură "căilor". Cursa pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era numai cal rotaș, vru într-o zi să fie vizitiu în locul lui Sahin. Dar caii fiind nărăvași, răsturnară la o întorsătură pe mândrul surugiu, care poate se visa - dupa cartea de istorie - pe o quadriga
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
sat, îi fu frică să meargă de-a dreptul pe acasă, ci dădea târcoale unui par din ograda megieșului Isăcescu, pus tocmai pe o coastă, drept în fața conacului părintesc. Maica Fevronia, care se află la moșie în vizită, privind spre deal, zise mamei: "Îra! Ian te uita, Raluca, cum samănă băietul cela cu Mihai." N-apuca să zică, și iată și o babă, Prodăneasa din sat, cu vestea că e chiar el. Au pus pe un vizitiu, Vasile Rusu, să-l
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
aspră însoțită de numeroase demonstrațiuni contondente, si a încheiat cu necaz: Atâta treaba am, Raluca, si acum trebuie să plec la Cernăuți, să duc pe tâlharul ista la scoala". A doua zi, "tâlharul" încerca iar să fugă, luând-o la deal, pe șoseaua națională ce duce la Botoșani. Prinzând de veste, Eminovici trimise după el oameni calări. Haide îndărăt, cuconașule, - îi ziseră oamenii când îl prinseră - haide la boier acasă, să te dea tot la Cernăuți, că nu-i chip altfel
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
cu vocație europeană, cum speră să devină Clujul în 2020, trebuie ca întregul județ să poarte amprenta unei zone turistice de nivel european. TURISM RURAL MONTAN O importantă arie cu potențial turistic rural se află în satele extinse pe pantele, dealurile și podișurile munților Gilău sau Apuseni, de pildă. Am vizitat comuna Beliș, amplasată în ținutul moților, la o altitudine de 1050 de metri, cu 15 pensiuni agroturistice, oferind peisaje montane inundate de păduri de brad și de ozon, cum rar
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Turism_in_inima_transilvaniei_si_am_elisabeta_iosif_1351604663.html [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
adecvate, autocarul neavând acces pe drumul îngust, forestier. Am mers la întâmplare într-o mașină 4x4. Am rămas impresionată. Se asculta muzică din opera Traviata. L-am întrebat cum îl cheamă și de unde este... Petre Shieriez mi-a răspuns, din Dealul Negru. Dar îl trăda accentul și câte un cuvânt stâlcit. De unde veniți? am insistat eu, ca să aflu că, de fapt era elvețian, dar el se socotea, după 10 ani de ședere în România , dintre care șapte ani la Cluj-Napoca și
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Turism_in_inima_transilvaniei_si_am_elisabeta_iosif_1351604663.html [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Gândindu-se cu alean Aceea minune "Sară de Deal". L-am căutat pe Eminescu Pe străzile întortocheate Ale Vienei sau de la Berlin, Să-i aflu urmele prin toate, Pe lungi, istovitoare drumuri, În biblioteca Humbold Pe ulițele Bucureștiului, La Blaj acolo-n mică Romă În inima Ardealului. Am rătăcit
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dor_de_poet_rodica_elena_lupu_1326556991.html [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
alunecam la toate categoriile muzicii, ale sportului, la ale nelipsitelor bancuri și la orice situație hazlie care putea prinde loc în orizontul nelimitat al privirilor noastre... Dar, despre ce vorbeam? Și acum mă văd domnișoară ținută de mână și hoinărind dealurile Sucevei cu el, preț de câteva splendide ore. La tinerii de atunci, relațiile intime erau ca și inexistente înaintea căsătoriei. Iubirea noastră era sinceră și de neconceput a atinge pragul obscenului. Exista, în generația noastră, „ceva”, ca un clinchet cristalin
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
în mintea mea. Cei 30 de kilometri dintre casele noastre, începuseră să nu mai fie pentru mine chiar „o nimica toată”... Într-o frumoasă zi de vară, abia terminasem de cinat la un binecunoscut han, situat la poalele frumoaselor noastre dealuri bucovinene. Voia bună domnea între noi. Deodată, Gelu, se posomorî puțin, pătruns, probabil, de cauza reținerilor mele, cauză ce el nu mi-a putut-o desluși niciodată. L-am văzu că se schimbă la față și, neștiind cum să înceapă
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
supranumit „Patriarhul de Drăgășani”. Ilustrul teolog, preot, istoric-dacolog, poet, prozator, dramaturg, gazetar, publicist, editor și cărturar s-a născut în vatra ortodoxă, care la rândul ei coboară din vatra milenară a viticultorilor traco-geto-daci, a unor țărani imperiali vâlceni, în satul Dealu Mare-Gușoeni la 1 August 1911. Parcurge Școala primară din satul Spârleni, comuna Gușoeni, după care Seminarul Teologic „Sântul Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, ca bursier al celor 8 ani de studiu. Fiind un pasionat îndârjit al cititului ales, ajunge în clasa
MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI AI SFÂNTULUI NUME DUMITRU-DEMETRUS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1414679415.html [Corola-blog/BlogPost/380971_a_382300]
-
Strunga Doamnei, mai lejeră, Strunga Ciobanului, în care te ajuți de cabluri verticale și Strunga Dracului, în care ne-am aventurat numai cei doi bărbați, ușurați de rucsace. În schimb Moldoveanul privit de pe vârful de alături, Viștea Mare, pare un deal mai năltuț, înverzit și molcom. Dar panorama e unică. Se zice că pe vreme senină se vede Dunărea. Pe platoul de lângă Negoiul am avut cea mai mare surpriză posibilă într-o vacanță. Din cauza vremii -de altfel singura zi cu vreme
CABANIERUL DE LA BÂLEA LAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1408085879.html [Corola-blog/BlogPost/353155_a_354484]
-
pe pleoapele noastre, ea ne alunecă-n suflet, acum raiul e sfâșiat de minotauri, lumea devine o gură deschisă către viață, filozofii lumii se adună la masa ideilor, ei spun că din greșală învață muritorii, și tot greșala este un deal către virtute, satul cu vise de toamnă suie agale către vânt, fântânile tac cu apele-adânci în pământ, orașele forfotesc ca niște sodome în flăcări, gomorele ard și ele, migrând în albastru de voroneț. zeii se revoltă toamna, când iov trece
REVOLTA ZEILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Revolta_zeilor_ion_ionescu_bucovu_1350556065.html [Corola-blog/BlogPost/346430_a_347759]
-
la „Revista ilustrată”. Bolnav, plecă la Karlsbad. Întors, publică, în 1899, „Războiul nostru pentru neatârnare (1877-1878)”, „Povestea unei coroane de oțel”, poeziile „Cicoarea” (în „Convorbiri literare”), „Pierde vară” (Noua revistă română”), „Nunta în codru” („Tribuna Poporului”), „Faptul zilei” și „Pe dealul Plevnei” („Literatura și arta română”), „O scrisoare de la Muselim-Selo” („Gazeta săteanului”), „Dorobanțul” („Albina”), „Pacea” și „După furtună” (Curierul literar”). La 2 decembrie 1901, sub conducerea lui Coșbuc și Vlahuță, apare revista literară săptămânală „Semănătorul”. Revistă în care „văd lumina tiparului
Coşbuc – 150 de ani de la naştere „Cel care a cântat toate vitejiile neamului…” by http://uzp.org.ro/cosbuc-150-de-ani-de-la-nastere-cel-care-a-cantat-toate-vitejiile-neamului/ [Corola-blog/BlogPost/92418_a_93710]
-
doină, Mă prind cu sufletu-n cântat... Îmi cântă focul cald în sobă, O horă veche, de demult, Tresaltă sufletu-mi de jale, Mă încălzește ce ascult... Îmi cântă vântul lin în horn, Un cânt de leagăn, de bunică, Pe deal se-aude trist un corn, Când fumu-n zare se ridică... Îmi cântă frunza-n vârf de nuc, Când vântu-n taină o mângâie, Jelește-o frunză care cade, Rugându-se să mai rămâie... Îmi cântă sufletul în ploaie, Și-mi cântă
CÂNTEC de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1476637886.html [Corola-blog/BlogPost/376980_a_378309]
-
ci suferința tuturor celorlalți. Ne-au povestit ore în șir cum se desfășura o zi de detenție, cum suportau foamea și izolarea, cum reușeau să înfrângă lipsurile, durerile și umilințele prin contemplație și meditație. Pentru deținuți - ne povestește părintele Popa - dealul care se vedea printre zăbrele, cântecul păsărilor sau trecerea anotimpurilor erau tot atâtea motive de mulțumire în fața lui Dumnezeu, care a îngăduit robilor săi să poată iubi, spera și crede pe mai departe. Uriașa nedreptate care li se făcea de către
PĂRINTELE PETRU ALBERT, O.F.M.CONV. de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/In_memoriam_un_preot_franciscan_plecat_cezarina_adamescu_1342344962.html [Corola-blog/BlogPost/348320_a_349649]
-
E prima zi de primăvară, Stau brebeneii să răsară, Pe baltă au sosit cocori, Iar câmpu-i plin de bumbușori. Deși e vremea în schimbare Și ziua e un pic mai mare, Mai vezi și petice de nea Pe câte-un deal ori pe-o vâlcea. Ne dăruim toți mărțișoare, Întâia zi e-o sărbătoare, Azi fiecare poartă-n el Un firicel de ghiocel. Ia uite, colo, în ogradă, Până și omul de zăpadă, La umbră, sub un foișor, Are în piept
1 MARTIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1488374503.html [Corola-blog/BlogPost/382853_a_384182]
-
ca miejii de nucă am fi cu toții de-am avea măcar o parte de voioșie și bunătate pe care le găsim pure doar la țânci ca mieii. De ce ne-am preface cu mâna noastră mereu, mereu, cărarea de trandafiri în deal povârnit?! De ce nu lăsăm clipelor aripile și savoarea și le îngreunăm cu pietre de moară ca să-și chinuie zborul? De ce ne complicăm cu întrebări și ne încâlcim ițele gândului, încremenindu-l în creștetul pitic, în loc să-l lăsăm vultur? De ce, dacă
GIANINA CORONDAN. NU SEAMĂNĂ CU NIMENI, SEAMĂNĂ NUMAI CU EA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1427874216.html [Corola-blog/BlogPost/367545_a_368874]
-
nu era prea mare iar rondurile erau amenajate într-o combinație de desene florale arăbești. Într-un colț spre mare, erau cultivate tot felul de soiuri de cactuși. Balcik-ul mai era denumit pe timpuri și Orașul Alb, datorită faptului că dealurile sale erau albe din cauza pietrei de lcar ce predomina în zonă. De asemenea a mai fost denumit și "Coasta de Argint" a Bulgariei sau "Perla litoralului", înainte de a se dezvolta salba de hoteluri de la Albena sau Nisipurile de Aur. - Am
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496162622.html [Corola-blog/BlogPost/376804_a_378133]
-
bunici. Nu mi-am permis să las porumbeii cu mama vitregă. I-ar fi oferit lui Ursu ca desert. Și eu mă simțeam asemenea porumbeilor din colivie în acea casă, așa că am plecat. Am luat-o pe scurtătură. Am trecut dealul, am străbătut pădurea de la poalele lui și am ajuns în satul vecin. Mă simțeam aseamenea Lizucăi, atâta doar că locul lui Patrocle a fost ocupat de doi porumbei. Bunicii mi-au zâmbit când m-au văzut. Au crezut că am
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1485249159.html [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
deschis ochii în satul de pe valea Gumei,pe marginea căruia curge liniștit pârâul Câinelui făcându-și loc prin văgăuni și mușcând din maluri ori năvălind în grădinile oamenilor când nu mai are loc în matcă.Satul sărac se întinde pe dealuri și se lasă apoi spre vale trecâd pârâul de o parte în alta printr-o mulțime de poduri și punți .Casele de chirpici majoritatea asemănătoare prin arhitectură sunt așezate de-alungul străzilor,înșiruindu-se pe ulițe mici și întortocheate unde noroiul
FLOAREA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1457209960.html [Corola-blog/BlogPost/384189_a_385518]
-
să facă în fiecare an acest drum, după obicei, cu carul cu boi. Revin. În 1991 în prima zi de concediu la Agapia la maica Anișoara Smeu am ieșit, ca întotdeauna, mai întâi prin mănăstire. Livada casei memoriale Vlahuță, pe dealul din spatele casei, nu mai exista: era transformată într-o groapă imensă, în fund plină cu apă. Întrebați, muncitorii au răspuns că acolo se va ridica un seminar cu 3 etaje. La observația că pământul este îmbibat cu apă și nu
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1496735058.html [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
de locuitori și să mă retrag în liniștea rustică de acasă doar de dragul meu”. Nu-și permitea să îndepărteze copiii de mediul în care au crescut, doar pentru că dincolo, coloritul viu al ierbii părea mai verde, cerul mai senin, văile, dealurile și munții care înconjurau regiunea, erau mai prieteni decât prietenii de la oraș. Nu zic, și aici erau câmpii mănoase, dealuri, păduri și izvoare cu ape cristaline, dar parcă nu erau ca cele din satul ei natal. Uneori, în drum spre
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
de mediul în care au crescut, doar pentru că dincolo, coloritul viu al ierbii părea mai verde, cerul mai senin, văile, dealurile și munții care înconjurau regiunea, erau mai prieteni decât prietenii de la oraș. Nu zic, și aici erau câmpii mănoase, dealuri, păduri și izvoare cu ape cristaline, dar parcă nu erau ca cele din satul ei natal. Uneori, în drum spre serviciu, oprea mașina pe malul fluviului de lângă orașul X, trimițând celor de acasă bezele în vârful degetelor. Alteori, zburdalnică intra
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_janik_1461152889.html [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]