25,049 matches
-
de unde l-am adus într-un sac, și ne potoleam și noi setea pe încă un an, era bună și cea de la Mițu, cel care o aduna din uiumul pe care-l primea pentru că-și pierdea nopțile lîngă cazanele dintre dealuri, iar cea de la Popa, de vizavi de biserică, ne prisosea și ne țineam cu ea prietenii pe timp de iarnă care roiau ca musculițele în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
în jurul unui cotor de măr uitat în bucătărie mai multe zile la rînd, da, dar nici cea de la Echim sau Muste nu era de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna dealurilor care coborau pe lîngă Iza și Mara direct în Tisa, iar de acolo secau birturile prin cele un milion de pîlnii mereu deschise, trase acolo de creionul de tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
gol într-un cer mic ca un țoi din care nu poți sări în lume vesel, așa cum i-ar fi plăcut trupului să iasă de sub cearceafuri ca ochiul divin de sub vălurile cerului - la întoarcere de la Sighet totul se copie, aceleași dealuri tihnite, aceiași munți, aceleași nări ca niște pîlnii prin valurile de pruni, altă tristețe cînd descălecăm în Moldova direct în mormînturi de unde ne vor trezi femeile să ne pună iarăși la treabă...
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
și, mai ușori, nu ne mai înșurubăm în pământul cu morți. Și știu asta pentru că tu nu poți să mori, iubito, pentru că nu poți să dispari, mamă, pentru că nu poți să mă părăsești, tată. Acest cărucior în flăcări arzând toate dealurile, toate clădirile și toate mările, nu e decât șirul de forme care mă urmează veșnic. Cad din vârful muntelui și mă prăbușesc în gheața adâncului. Mă opun... Gândesc... Deci exist... Mișc mâinile din ce în ce mai lent, până când nu mai plutesc. Iar sufletul
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/5635_a_6960]
-
al tăcerii... dar, deodată, văd în zare două personaje: unul pe cal, altul pe măgar - se tot luptă cu morile de vânt fără să câștige... Nici eu nu sunt destul de nebun încât să mă apuc să le scriu jurnalul. De pe deal, un individ în costum negru, cu o țigară spânzurând în colțul gurii îmi surâde. Era apusul de soare. UMBRA SÂNGELUI TAU PE ZAPADA Nu mai am timp să privesc iepurimea depășind viteza luminii și nici tăcuta așteptare a scrisorii tale
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
zăpadă... Vorba maestrului, lupului meu spiritual: noi nu mâncăm om înghețat! Nu știai că zăpada are amintiri? METODA OARBA A CONTEMPLARII Nu există decât un eveniment major în viața omului: convorbiri pe lângă absența vorbirii. Adio, voi, secretare care ați călărit dealurile de la Hollywood până când din mașinile voastre de descris oase nu a mai rămas niciun cuvânt cu accent franțuzesc, niciun blazon care să-ți amintească de copilărie. Lumina a devorat culoarea frunzelor, dar aproape de loc lacătele din inima ta. Vulgaritatea ne-
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
deoparte ostenitele oase. Niciunul nu menționează dacă trebuie să săpăm sau să scăpăm. AMPRENTELE ZILEI DE IERI Încă nu e timpul sfârșitului de lume și nici vremea cititului viitorului în capace de bere. E doar momentul în care spunem adio dealurilor de la Hollywood. Oricum, peste țigările umede uitate pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar așa, în amintire...? Probabil mi-era dor de femeile din porturi - femei albe ca vopseaua proaspăt dată pe proră și
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
păreai developată de vie - în fața aparatului de fotografiat erai dezvăluită până la os. De la mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
rotile Și ard. Mă gândesc la noi cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
poartă-n lume chipul. Din ce întunecime te-am adus, Să fii doar Tu și pretutindeni focul Cât eu sunt piatra, pulberea, nisipul? Ectenie Mă văd suind În urma boteiului, Doamne-al Ardealului! Doamne-al Vaideiului! Să mai ajung În vârful dealului, Doamne-al Vaideiului! Doamne-al Ardealului!
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe Dealul Vârșețului cât timp serviciile secrete ale primăverii nu-l iau în urmărire generală l-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată Încearcă să învârtească străzile ca pe niște pedale lipind afișe pe rugăciunile către Dumnezeu încetinește trecerea timpului prin fulgere
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
Traian T. Coșovei Am îngenuncheat acolo unde si alții si-au văzut aripile retezate. Peste dealurile împădurite de cruci tresar mormintele celor ce au jucat la horă cu viața si moartea - nimic nu îi desparte de nimica. S-au înfrățit, în sfârsit: cazemate fără respect. Am plâns cu fruntea lipită în pumni acolo unde si alții
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
într-o limbă veche: noi nu vom fi răsplătiți pentru că am dus o viață cumsecade? Asta în timp ce soarele asfințeste si bătrânul Aerostate plânge din vechime cu letopisețe si didahii. În nebuniile semnelor nu mai disting nimic, în nebuniile crucilor de deal poți doar să-l revezi pe fratele mort întors de pe front. În nebuniile arătărilor se sprijină doar plânsul si oamenii locului care par hărăziți muțeniei -mâncând ce a scuipat marea la țărm. Și mulți s-au întrebat într-o limbă
Răsplata by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/6338_a_7663]
-
civil nu mă-ntrebați ce legătură are istoria cu poezia cine a înțeles totul pe dos cine a plâns de ce era nevoie de megafoane când vocile noastre se aud atât de departe? Str. Lermontov, 26 Pe drumul spre casa de pe deal, șoferul Volgăi mi-a vorbit despre limba dragostei și despre limba urii. Mi-a vorbit cu tot trupul cu mușchii-ncordați și cu venele îndârjite, iar volanul din mâinile lui părea un tufiș în flăcări. - Am fost abandonați, a spus
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
carnea peste trupurile roase de vânturile aspre el se așază și-și umezește degetele în ochii lor. de foarte aproape un cal mort îi veghează. în spatele calului o imensă întindere de trandafiri sălbatici. o liniște coboară în pământ, iar de sub dealuri o oarbă își ia zborul. mâinile ei merg spre miazănoapte și arborii o urmează în legănarea ei. în ierburi sunt trupurile roase de vânturile aspre. ei au fost carnea care i-au umplut gura. pe un drum cu mesteceni în
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
Ștefan Ioanid Anamnesis Înalt Prea Sfinția Sa Pimen Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților botezat de bizarul meu bunic Vasile cobora din mașina arhiepiscopală care îl ducea de la Suceava la Râmnicul Sărat și mergea pe jos aproape 9 kilometri peste dealuri la Herești unde se născuse într-o casă albă nu mai era de mult tânăr avea peste șaptezeci de ani dar numai astfel putea redeveni copil nu am înțeles niciodată cine cu cine se întâlnea acolo IPS Pimen cu pruncul
JURNALUL UNUI AMNEZIC by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/7080_a_8405]
-
înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii. Răbufnirea de floare a viilor făcea ravagii pe dealuri și pe terasele lor. Vântul alb împrăștia molatic dinspre ele peste sat o revărsare de mireasmă cum nu mai exista alta de îmbătătoare. Nici parfumul florilor de migdal și de cireș , nici al celor de iasomie, n-o întreceau; poate
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
întunericului. Apoi a urcat pe ulicioare dosnice până în marginea lui. S-a furișat pe cărarea de lângă gropile de pământ galben prin spatele grădinilor de pe coastă și a ieșit, sus, la câmp; iar de-acolo pe drumul de pământ de pe muchia dealului, drept la Gura Jepșii; de unde, târâș-grăpiș, neîntâlnind nici țipenie, cum și-a dorit, după destul umblet, taman când s-au crăpat zorii, s-a văzut sub nuc la vie... Destrămată, noaptea se topea din ce în ce, sub iureșul albastru
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată a pădurii de pe panta dealului de la Stutinăvodă. Își pusese în cap s-o lase la vale pe el, prin mijlocul acesteia, până la Cișmeaua lui Trică, unde să-și astâmpere setea, să-și arunce apă pe față și să se vâre cu picioarele în ulucele de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
arici, pâcloasă și înțepătoare. Cine să mai înțeleagă toanele vremii, că el unul, oricât a încercat, n-a putut să le dea de căpătâi? Băgase de seamă, de câțiva ani buni încoace, că primăvara, când ieșea la muncă, aici pe dealurile din preajma Dunării, timpul se zărghise cum era mai rău. Un ceas din zi nu semăna cu altul, și cu atât mai mult o jumătate a ei cu cealaltă. Pe deasupra coroanelor salcâmilor, frasinilor și stejăreilor stârnite de un freamăt tulbure, coborât
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i s-a întâmplat, nu i-a mai ars de coborât prin pădure și de dus la cișmeaua lui Trică. S-a întors pe drumul de pe spinarea dealului, pe unde venise în zori, și nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina, împreună cu copiii, încă de dimineață, după căutări disperate prin casă și magazie, prin curtea din dos și prin grădină, prin sat, pe malul Dunării
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
venise în zori, și nu s-a mai oprit până acasă... Muiere-sa, Ghina, împreună cu copiii, încă de dimineață, după căutări disperate prin casă și magazie, prin curtea din dos și prin grădină, prin sat, pe malul Dunării și pe deal la gropile de pământ, negăsindu-l în nici un loc, îl dăduseră dispărut. Abătuți, fără pofta de a mai scoate un cuvânt, de parcă s-ar fi dărâmat cerul pe ei, cotrobăiră prin odaia unde el își făcuse veacul, sluțit de suferința
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
de ți se ridica părul măciucă. Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
norilor de praf îngreuind respirația și iritând ochii am deslușit drept în față o formă de relief nemaivăzută, o orografie absurdă, inexistentă cu un ceas-două înainte, derutându-mi orice simț al orientării: un masiv înalt și prăpăstios, un carst, un deal negru, un pisc neregulat care îmi interzicea atât înaintarea, cât și abaterea prin părți. Înapoi oricum n-o mai puteam lua, nici la dreapta, nici la stânga, așa că am început să mă cațăr pe el din greu, nedumerit, icnind, gâfâind, ocolind
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
să le lase să se usuce. Parcă ar fi stat să se însereze și n-ar mai fi avut mult pînă să paralizeze de frig. Ca o halucinație indusă de frig și ceață, o șosea șerpuia în zare printre niște dealuri joase. O luă într-aco-lo și parcă ar fi văzut-o îndepărtîndu-se, estompîndu-se în umbrele unui amurg nefiresc, apocaliptic. Dumnezeule, nu mă pierde! - a luat-o la fugă, cît să fi alergat? O oră sau mai mult și uite că tot
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]