2,636 matches
-
sale”. Ambele nave profitaseră de ședere pentru a Încărca iguane de pămînt și broaște-țestoase uriașe și el observase, Îngrijorat, că numărul acestora din urmă Începuse să scadă de-a dreptul alarmant. Din sutele de broaște care mișunau pe insulă cînd debarcase el, nu mai rămăseseră, după cel mult cinci ani, decît vreo douăzeci, refugiate prin rîpele cele mai inaccesibile din partea vestică a insulei. Iguanele se reproduceau rapid și nu aveau să se rărească nicicînd, dar nu același lucru se putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
acesta să dispară ca o fantomă printre arbuști, Își urlă blestemul: — Asasin blestemat! răcni el. Garret! Barca la apă! Adu-mi-l pe fiul ăsta de cățea ca să-l atîrn de vela mare! O sută de bărbați ai marinei britanice debarcară cîteva minute mai tîrziu pe coastele și plajele Insulei Hood, zisă și Insula Spaniolă, În Arhipelagul Galápagos sau al Insulelor Vrăjite, și Începură să purice, de sus În jos, suprafața minusculă și accidentată. Dar cînd, o jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
e singura lui crimă... Două cadavre, rămășițe omenești, resturi ale unui naufragiu - se ridică În picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să-l surprindă În felul acesta În zori pe Oberlus În clipa În care avea să iasă, sigur pe sine, din ascunzătoarea lui. Se bizuia pe ajutorul lunii pline ca să găsească insula, dar soarta potrivnică voi ca nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rânduiala lui cronologică, de la prima sa Întâlnire cu Marieta).PRIVATE O zărise Într‑o seară târzie a anului o mie nouă sute nouăsprezece, de cum debarcase de pe Franken, În Hamburg. Era o seară cenușie de noiembrie, iar felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr‑o parolă prestabilită), iar până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în ce punct se ridică fiecare insula și de unde puteau să se aprovizioneze cu apă și cu fructe proaspete, fără teama unor întâlniri nedorite. Cu toate acestea, cănd luna se ivi pe cer, iar el hotărî că sosise momentul să debarce pe o insulă pe care o știa nelocuita, Miti Matái convoca echipajul și le vorbi tuturor cu vocea lui gravă dintotdeauna: — Sper să nu dăm peste nimeni, dar, dacă se va-ntâmpla asta, să nu uitați nici o clipă că, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasul către un golf pitoresc, înconjurat de o superbă plajă de corali ticsita de palmieri, si, după ce se menținu un timp la oarecare distanță, asigurându-se că nu se vede nici un om, apropie vasul de țărm, unde războinicii lui Roonuí-Roonuí debarcară și luară pozițiile adecvate pentru a putea respinge un eventual atac. Două iscoade pătrunseră printre copaci, și nimeni nu se mișcă de pe postul lui până când acestea nu se întoarseră, asigurându-i că insula era pustie. Din acel moment, Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
creadă. Vechile povestiri vorbeau de el, dar niciodată n-am bănuit că ar putea fi adevărate. Ei bine, sunt adevărate, întări Miti Matái, cu un ton care nu mai lasă loc la discuții. Eu l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el. —De ce? Pentru că era o coastă foarte accidentată, cu valuri uriașe și cu un curent care ma purta spre nord, paralel cu țărmul, si care nu-mi permitea să manevrez piroga. În depărtare se puteau zări munți imenși, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
niște oameni foarte puternici. Miti Matái ofta și îi făcu cu ochiul lui Vahíne Auté, care stătea cel mai aproape de el. Nu pot să neg că și eu m-am speriat când am văzut monștrii aceia, dar, cum nu mai debarcasem de luni de zile decât pe insula aceea albă și rece, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și ce s-a întâmplat? întreba imediat Tapú Tetuanúi, care urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și m-am ascuns într-una din insulițele aflate la sud de Rapa-Nui, unde am rămas încă o lună, isprăvindu-mi reparațiile și aprovizionându-mă cu ouă. Apoi am pornit din nou în larg, iar patru luni mai târziu am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul cu care ai fost întâmpinat. Haide, te rog! protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ei și un mare număr de rozătoare oribile, de aproape o jumătate de metru lungime și cu un aer agresiv, care obișnuiau să se folosească de întunericul nopții pentru a se arunca, toate deodată, asupra alimentelor pe care tocmai le debarcaseră. Șobolani - primul cuvânt pe care il învățară de la necunoscuții semizei - și într-adevăr fu un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nuanțe albaștrii, pe brațe și pe picioare, care nu aveau nimic în comun cu desenele stridente, aproape geometrice, ale bestiei. Așteptară răbdători, dar se dovedi evident că războinicii n-aveau de gand să-i lase, pentru nimic în lume, să debarce pe insulă. În cele din urmă, Navigatorul-Căpitan lua o decizie și ordona să fie adusă pielea sălbaticului, pe care o păstrau într-un coș, și să fie întinsă pe două lemne încrucișate. Am nevoie de un voluntar care s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le-am mai respectă. — Dar dacă le vom respecta, se va nărui cu siguranta, observă Vetéa Pitó. Asta rămâne de văzut, răspunse Căpetenia Războinicilor. În orice caz, va trebui să fie Consiliul cel care să decidă. Dacă Anuanúa apucă să debarce în Bora Bora, nimeni, nici macar Consiliul, nu vaîndrăzni să-i conteste autoritatea, argumenta cu seninătate Tapú Tetuanúi, adăugând apoi cu subînțeles: Iar Arioii cu atat mai puțin. Nu-i amestecă pe Arioi în povestea asta, replică Roonuí-Roonuí, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora Bora! Era impresionant să vezi un om așa de integru atât de cuprins de teamă. Eu știu că n-am să sfârșesc aceasta calatorie, continuă. Dar, te rog, nu-i permite nici ei s-o termine, fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să le tragă pe plajă și să pornească la atac, iar eficacitatea acestui atac depindea după aceea de forțele vâslașilor lui, care ar fi fost deja istoviți. Riscă de asemenea că exploratorii, pe care fără îndoială că avea să-i debarce dușmanul, să își dea seama de manevră, ceea ce le-ar da timp suficient ca să fugă, iar navă lor se dovedise extrem de rapidă chiar și numai cu foarte puțin vânt. Deocamdată nu sufla nici un vânt și nici nu părea că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
renunțe la bătălia navală, care nu-i asigura victoria, pentru o ambuscadă pe uscat. Le ordona, așadar, oamenilor lui să se împrăștie în liniște pe plajă și să îi lase să treacă pe exploratorii de pe Marara, în caz că aceștia ar fi debarcat. Așezat lângă o grămadă de frunze și crengi uscate pe insulița rămasă pustie, Chimé din Farepíti ținea sub observație plajă apuseana, atent la cea mai mica mișcare ce i-ar fi indicat că Te-Onó se hotărăsc să-și lanseze navele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în bătaia lăncilor Te-Onó, însă, curând, se convinseră că aceștia preferau să rămână ascunși între palmierii și între Miki-Miki care creșteau lângă plajă, încordați, nerăbdători și stăpânindu-și furia pentru faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
veci de veci, drept cea mai rafinată răzbunare care avusese loc pe suprafața pământului. Curând, doi exploratori coborâră din Peștele Zburător și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
rafinată răzbunare care avusese loc pe suprafața pământului. Curând, doi exploratori coborâră din Peștele Zburător și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă debarca exploratorii, înseamnă că intenționează să debarce cu toții. La prova Mararei, căpitanul ei nu pierdea nimic din ceea ce se petrecea pe uscat, în timp ce vâslașii erau pregătiți pentru cazul în care ar fi trebuit să se depărteze în grabă. De fapt, exploratorii erau cei mai buni doi înotători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
câteva minute, întregul peisaj se cufunda în beznă, iar Octar își convoca locotenenții pentru un nou schimb de impresii. Se află din nou în fața aceleiași dileme: să rămână unde era, sperând că de data aceasta cei din Bora Bora vor debarca, sau să profite de cele două ore de întuneric care rămăseseră până la răsăritul soarelui pentru a scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care rămăseseră până la răsăritul soarelui pentru a scoate navele din ascunzișurile lor și a-și surprinde dușmanii, atacându-i din două părți. Ar fi foarte greu să ne ascundem atât de bine încât să nu ne vadă exploratorii dacă vor debarca ziua, argumenta cel mai bătrân dintre locotenenți. Și, în cazul acesta, o să ia un avans considerabil și-o să-i pierdem din vedere înainte s-apucăm să ne punem navele la punct. Așadar, decizia aproape unanimă fu aceea de a porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în glas. — E posibil... afirmă prietenul lui. Dacă o să i se întâmple ceva lui Miti Matái, lucru pe care sper că zeii nu-l vor permite, eu o să rămân la comanda navei și, în acest caz, sunt hotărât să o debarc pe primul atol nelocuit pe care o să-l întâlnim... Făcu o scurtă pauză și adaugă: Am analizat legile și nu există nici una care să spună că acela care abandonează un rege pe un atol nelocuit trebuie să se transforme neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa deschisă a carlingii, o vezi pe Sheila coborându-și căștile în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
băile erau infecte, colegele de cameră stătuseră la taifas toată noaptea fără ca ea să poată închide un ochi și colac peste pupăză o făcuseră într-o limbă din care nu pricepuse o iotă. Sanda luă trenul și plecă la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]