353 matches
-
cultural, de către Franța, dacă tot ne dovedim atât de galofili), alții susțin că a trebuit, obiectiv, să ne sincronizăm prin juxtapuneri, ceea ce ne conferă un caracter eclectic, plin de simultaneități care, în formatele mari culturale, reprezintă succesiuni. Fapt e că decadentismul nu s-a impus, conceptual, nici în ochii dreptei, nici în ochii avatarurilor bolșevismului, ca să nu mai vorbim de critica acerbă dezvoltată de autohtoniști (la noi, spre pildă, iorghiștii) sau de cercurile intelectuale îngrijorate de soarta umanității, cu vârf romanesc
Crize cu rezolvări estetice by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4727_a_6052]
-
cu sfințenie linia estetizantă și cosmopolită a Junimii" (p. 118). Drept consecință, apreciază Emil Boldan, E. Lovinescu "și-a manifestat în bună parte disprețul pentru literatura clasică realistă românească, a denigrat literatura cu orientare realistă contemporană, a promovat în poezie decadentismul, numind creația simboliștilor Ťpoezie nouăť, iar în proză psihologismul". Tot programul estetic lovinescian e răstălmăcit de interpretarea refractară a lui Emil Boldan și a proletcultismului. O altă monstruozitate ideologică, apărută tot ca o "reacțiune împotriva orientării realiste a literaturii", este
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
Dumitriu nu-și amintește aproape nimic despre textele sale de atunci. Ion Vartic găsește "extraordinar de ciudat" faptul acesta, cu atat mai ciudat cu cat povestea vieții lui Totò constituie, "împreună cu Craii de Curtea-Veche și Lunatecii, un remarcabil triptic al decadentismului românesc". Amnezia scriitorului este, într-adevăr, surprinzătoare. Indiferent însă de explicație, ea constituie și dovada unei forțe creatoare cu totul ieșite din comun. Trebuie să fii Petru Dumitriu ca să iți permiți să pierzi - așa cum ai pierde mănușile sau umbrela - o
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
și mișcarea americană "flower-power", nici aceasta din urmă eliberată de implicații ori consecințe social-politice. Dacă vrem să facem din "estetizarea existenței" o caracteristică sigură a postmodernismului, trebuie s-o delimitam cît mai nuanțat cu putință de tendințele similare manifestate în decadentism și în modernism. Ce ne îndreptățește să afirmăm în trecere că liberalismul ar fi un apanaj al postmodernismului? E aici un exclusivism straniu. Nici relația necesară, organică, stabilită între postmodernism și democrație nu e pertinenta (din cauza aceluiași exclusivism). Prin ce
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
mai târziu acte ratate", fenomen care, conform verdictului unanim acceptat, ar fi fost descoperit de Freud." (Dana Pârvan-Jenaru, p. 10, coloana 3). La rândul său, Caius Dobrescu descoperă în opera poetului "rezonanțe nietzscheene", "afinități cu naturalismul ibsenian, cu estetismul și decadentismul" etc., etc. Dar nu s-ar putea, oare, ca toate aceste "anticipări", fără îndoială, adevărate și legitimate de lectura atentă a operei, să cadă sub incidența unei ideologii protocroniste, vestejită vehement în chiar pagina următoare de către Antonio Patraș? (,Din păcate
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur, nu așteptăm de la regizor să facă exegeză, ci să înțeleagă în profunzime textul și mai ales resorturile psihologice ale personajelor în raport cu stilistica gesticulației și reflexele mentalitare ale unei epoci. Ceea ce este înșelător în
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele Anna de Noailles (n. Brâncoveanu), Hélène Caraman- Chimay, Winnaretta Singer-Polignac și fiica unui mare industriaș, Augustine (Toche) Bulteau. În mână
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
le vei revedea într-un cadru mult mai larg și din unghiuri la care nu te gândisei. Analiza tematică și comentariile stilistice, delimitarea migăloasă a ecourilor cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în informații culese cu atenție
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
rezultă că autorii care au refuzat colaboraționismul, prin forța lucrurilor, n-ar fi... talentați. Și încă: prin combaterea de către partid a "teoriei antipopulare" a "artei pentru artă", "scriitorii valoroși (numai ei! - n.n.) au fost ajutați a se elibera de balastul decadentismului". Cum am putea uita realitatea din spatele acestor stîngace sofisme? în vreme ce majoritatea scriitorilor interbelici, erau marginalizați, interziși, dacă nu chiar întemnițați, Uniunea Scriitorilor își deschidea larg porțile unor "cadre noi", cu "origine sănătoasă", nu o dată doar în temeiul unor texte partinice
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
un conținut relativ evident" (poate că, în acest sens, numai poezia lui Mihai Beniuc corespunde idealului). Ion Șiugariu vrea o înnoire de fond, destul de neclar formulată ca opțiune. Refuză orice experimentalism de tip avangardist, dar și inerția simbolismului minor, contestând "decadentismul imagist și formalismul sec" (p. 223). Însă cei mai mulți dintre poeții publicați în revistă (Virgil Carianopol, Ștefan Baciu, Ovid Caledoniu, Aurel Marin și ceilalți antologați de Al. Husar) rămân în perimetrul unei poezii de atmosferă, o poezie sentimentală, nostalgică, elegiacă. În
Depășirea respectuoasă a gândirismului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12111_a_13436]
-
nu doar neatins, ci chiar intangibil instiga încă pe lectorul model, ca și pe cel comun. După ce eforturile, adesea supradimensionate în raport cu propriile mize, ale exegezei au sfarsit prin a aproape toate aperturile înserate, de la simplificatoarea schemă a simbolismului ( , ), trecand prin decadentism, avangardă și ajungând la tentațiile, inca puține și timide, ale unei recuperări postmoderne, poezia bacoviană nu încetează să ne provoace." Răspund provocării, cu lungi studii docte Marin Mincu ( Starea agonala sau despre tranzitivitatea discursului bacovian), Ștefania Mincu (Note la Bacovia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
vedere; este necesarmente politic, nu apolitic, evazionist; 5. tematizează optimist construcția socialismului, noul, elogiază viața și apariția omului nou, cu implicare în prezentul imediat, văzut în mersul lui spre bine, relativizând sau ignorând vechiul, răul, moartea, declinul, ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta pentru artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8. realismul socialist se opune modernismului capitalist, cosmopolitismului. Realismul socialist există
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
cu poză unui foarte înzestrat, unui prodigios histrion. Un clișeu al criticii, nu intru totul neîntemeiat, susține că opera de tinerețe a lui Gîde a adus o gură de aer proaspăt în literatura din jurul lui 1900, sufocata de simbolism și decadentism. E de urmărit cum au fost trivializate către sfîrșitul secolului XX formule provocatoare cîndva, gen "omul e născut pentru fericire", "a fi fericit devine-o datorie". Astăzi, acele titluri juvenile - Paludes, Fructele pămîntului și altele - par că interes la o
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
la dispoziție de soția autorului Jurnalului unui jurnalist fără jurnal), la paginile de poezie ce pare încremenită în matricea stilistică a anilor 70, la eseul lui Mihai Ene speculând acolo unde nu mai e loc de speculație, pe tema postmodernismului & decadentismului, la sumele de improvizații școlărești despre Caragiale și Adrian Pintea și Radu Petrescu și.... Nu ne rămâne, prin urmare, decât să-i așteptăm, bătrânește, pe americani. Iar americanii vin. Andrei Codrescu publică o excelentă pagină din volumul său de nuvele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
înțeles ca un curent literar și cultural, întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se includ: simbolismul, parnasianismul, instrumentalismul, decadentismul, poezia pură, avangardele și porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva din final). Drept consecință trebuie renunțat la dihotomia dintre modernism
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
se vor milui.“ Prima achiziție comportamentală prețioasă. Slăbesc reflexele de agregare. S-a plictisit de meciurile și berile de la cămin, de barurile ceva mai stilate unde cafeaua caldă, țigara și banalizatul Sinatra dădeau iluzia melancoliei citadine, singurătății boeme, a unui decadentism cu ceva stil. (Depășirea etapei estetice a vieții, ar spune Kerkegaard). Prieteniile, sentimentele intense ale tinereții se estompează, se cern, se răcesc. Unii pleacă definitiv în provincie. Valurile vieții. Momentul când nu mai e o traiectorie comunică, scopuri asimilabile. „Nu
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
foarte multe în comun cu abordările Corinei Ciocârlie. Rigoare și ingeniozitate conceptuală, spirit asociativ și reflex imaginar. Îmi pare însă că eseistul Angelo Mitchievici e prea puțin receptat. Cel puțin nu așa cum ar merita. Excelentele lui cărți despre decadență și decadentism nu au avut ecourile meritate, cu excepția mediilor închise, academice. Nădăjduiesc că acest volum inteligent, scris cu vervă și pretutindeni incitant prin inflexiunile hermeneutice, să-și găsească cititorii potriviți și pentru cărțile anterioare.
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la lupta pentru
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
un outsider, potrivit pentru gusturile bizare formate prin cultură și blazate, care singure sînt în stare a-l prețui în chiar sensul voit de dînsul" și, în aceeași măsură, "un stilist crepuscular, de-o tîrzie sănătate și de un prematur decadentism". E o carieră postumă, să recunoaștem, ieșită din comun, în cuprinsul căreia, sub impulsul mereu augmentat al intenției de-a explica un fenomen părelnic "simplu" printr-un cumul de ipoteze ale complexității, are loc tranziția de la o extremă la alta
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
l-am comentat în numărul precedent, se deschidea cu un capitol privind " Vânătoarea de vrăjitoare", mai exact cu asanarea terenului de "fasciști", "legionari", "trădători", "mistici", "reacționari" etc., cel de față, Reeducare și prigoană, înfățișează pe larg ofensiva politrucilor dogmatici împotriva "decadentismului" (modernismului), a poeziei "evazioniste" a "turnului de fildeș", a estetismului și în genere a artei "descompuse" burgheze, "intrate în putrefacție". Cam acesta era limbajul (primitiv) al tinerilor critici ideologi marxist-leniniști, formați la școala stalinistului A. A. Jdanov. Ca să promoveze o
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
susținute a tinerilor critici ideologi, popularizarea modelului cultural realist-socialist. Altădată, ordinea se modifica: 1. demascarea și demolarea literaturii considerate decadente străine și române; 2. impunerea noii literaturi bazată pe realismul socialist. Mai târziu, în 1948, apar "sarcini" noi: 1. combaterea "decadentismului imperialist", în special american, și propaganda pentru modelul cultural sovietic și din celelalte țări-satelite; 2. revizuirea moștenirii culturale literare; 3. promovarea "literaturii de partid"; 4. critica "rămășițelor burgheze". în fine, un accent puternic se pune pe lupta de clasă, ca
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
căutat, preponderentă fiind prigoana. Reeducarea îi vizează mai mult pe tineri, ca Nina Cassian, care se abătuse de la linia partidului, publicând volumul de poezii suprarealiste La scara 1/1, calificat de Traian Șelmaru, unul dintre marii politruci, ca expresie a "decadentismului burghez", sau ca Marin Preda, autor debutant cu volumul întâlnirea din pământuri, căruia i se atrage atenția asupra pericolelor iminente care îl puteau pândi: sămănătorismul și naturalismul, dacă nu se apropie de ideologia partidului. Acțiunea educativă, mă rog, reeducativă, va
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
ar fi fost victoria fascismului (de fapt, a hitlerismului) în 1933! Ce eveniment politic va fi determinat oare poezia morții din Miorița? Denunță și el deopotrivă literatura "turnului de fildeș", suprarealismul, în care descoperă o atitudine antisocială, expresie desigur a decadentismului. Ov. S. Crohmălniceanu "înfierează" personaje ca Ladima (din Patul lui Procust al lui Camil Petrescu), Ion din romanul omonim al lui Rebreanu, o altă serie din romanele lui Cezar Petrescu pentru că "fug de lupta de clasă". }inte ale demascării devin
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
în picioare și adevărul, și bunul-simț. Din același pluton, dar nu de aceeași valoare, mai făceau parte Al. I. Ștefănescu, Mihai Petroveanu, Radu Lupan, Mihail Cosma, într-o mai mică măsură Paul Cornea. Dar principalul acuzator public, denunțător vehement al "decadentismului" și al celui mai mare poet român din prima jumătate a sec. XX, Tudor Arghezi, a fost redactorul-șef al Scânteii, Sorin Toma, critic literar improvizat, care, din câte știm, n-a mai publicat nimic după aceea. De altfel, a
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
vestitelor bordeluri pariziene (...) Arghezi le servește cocktailuri de macabru-libido". Opera lui "întrupând cele mai frumoase sugestii și sentimente lichefiate într-un decoct zemos de mucilagii" se găsește pe "drumul descompunerii morale burgheze". Și repetând parcă obsesiv: "o întrupare tipică a decadentismului culturii burgheze românești." Odată lipită această etichetă infamantă pe versurile lui T. Arghezi, critica proletcultistă își atingea apogeul. Opus igne auctor patibulo dignus. Poetul era eliminat pentru o bună bucată de vreme (6 ani) din literatura română. Ana Selejan trage
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]