421 matches
-
din Roma. Fiindcă a mărturisit că este creștin, a fost prins și silit de către autoritățile cetății Alexandria să se lepede de Cristos și să jertfească idolilor, dar el nu s-a lăsat convins. De aceea, Epimachus a fost torturat și decapitat. Sfintele moaște ale Sfântului Epimachus au fost aduse la mai întâi la Roma, iar în sec. al VIII-lea au fost mutate de regina Hildegard în mănăstirea benedictină din Kempten. Sfinții mucenici Epimah și Gordian sunt pomeniți în Sinaxar în
EEditura Pimachus () [Corola-website/Science/302621_a_303950]
-
și monumente publice, precum memorialul din Baku. În tabloul lui Isaak Brodsky, sunt prezentați în mod eronat ca fiind prezenți la execuții și ofițerii britanici Pe de altă parte, B. Sennikov afirmă că cei 26 nu au fost împușcați ci decapitați, iar călăul ar fi fost un turkmen . Cei 26 de comisari nu au avut cu toții calitatea de comisari, nici nu erau cu toții bolșevici. Unii dintre ei erau eseri de stânga, alții dașnaki. Nici din punct de vedere etnic grupul nu
Comuna din Baku () [Corola-website/Science/326601_a_327930]
-
șarjei de cavalerie asupra satului. Istoricul David Fromkin susține varianta morții în luptă a lui Enver. El afirmă că, în momentul în care bașchirii au atacat, Enver a atacat călare, cu Coranul strâns în mâna stângă. După încheierea luptelor, trupul decapitat al lui Enver ar fi fost descoperit pe câmp. Coranul i-ar fi fost smuls din mână și predat arhivelor Ceka. În 1996, rămășitele pământești ale lui Enver Pașa au fost deshumate, aduse în Turcia și reînhumate la Istanbul în
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
torturați și executați. Cei mai proeminenți au fost John Fisher, episcop de Rochester și Sir Thomas More, fostul Lord Cancelar al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
au fost astfel înlăturate. Căsătoria a fost dizolvată iar Anne a primit titlul de "Sora Regele" și Castelul Hever, fosta reședință a familiei Boleyn. Cromwell, între timp, a căzut în dizgrația pentru rolul său în aranjarea căsătoriei a fost ulterior decapitat. La 28 iulie 1540 (în aceeași zi Cromwell a fost executat) Henric s-a căsătorit cu tânăra Catherine Howard, verișoara primară și doamna de onoare a Annei Boleyn. Era absolut încântat de noua lui regină. La scurt timp după căsătorie
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
căci undeva în decembrie 1476 sau la mijlocul lunii ianuarie anul următor Laiotă, în fruntea unui contingent otoman, înainteză spre București. Undeva, între Giurgiu și cetatea de scaun, Vlad Țepeș este asasinat, sau după unele relatări conteporane cu evenimentul, prins și decapitat. Laiotă se reîntoarce pe tron însă și această ultimă domnie nu avea să țină decât până în noiembrie 1477 când din nou voievodul Moldovei năvălește în Țara Românească și, în urma unei bătălii, este înfrânt și ucis. Tronul este dat nepotului său
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
Musa Ğelil, în limba tătară: Musa Cälil, Musa Çəlil, cu litere chirilice Муса Җәлил) (n. 15 februarie [S.V. 2 februarie] 1906 - d. 25 august 1944) este unul din cei mai apreciați poeți sovietici tătari, luptător în rezistența tătară anti-nazistă, erou-martir decapitat de Wehrmacht la închisoarea Plötzensee din Berlin. Este singurul poet căruia i s-au acordat atât titlul de "Erou al Uniunii Sovietice" pentru lupta de rezistență antifascistă cât și "Premiul Lenin" pentru literatură pentru colecția "Caiete din Moabit", ambele decernate
Musa Djalil () [Corola-website/Science/317743_a_319072]
-
Secretar de Stat. În 1572 o critică în mod privat pe Elisabeta, pentru "conduita dubioasă cu care se ocupă de regina Scoției" și o ceartă pentru tot ce a greșit în privința Mariei Stuart. Părerea sa este că regina Scoției trebuie decapitată, deoarece prezența ei în viață provoacă probleme cu catolicii, spaniolii și Papa, mai ales după ce acesta o excomunică pe Elisabeta și trimite iezuiți pentru a-i pregătii pe scoțienii catolici. Influența lui Cecil este atât de mare, încât Elisabeta semnează
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
au fost astfel înlăturate. Căsătoria a fost dizolvată iar Anne a primit titlul de "Sora Regelui" și Castelul Hever, fosta reședință a familiei Boleyn. Cromwell, între timp, a căzut în dizgrație pentru rolul său în aranjarea căsătoriei; a fost ulterior decapitat. Cea de-a cincea căsătorie cu catolica Caterina Howard, nepoata lui Thomas Howard, al treilea Duce de Norfolk, care a fost promovată chiar de Norfolk în sepranța că Henric va restaura religia catolică în Anglia. Era absolut încântat de noua
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
ai regilor danezi. La orele prânzului, episcopii antiunioniști de Skara și Strängnäs au fost decapitați în piața mare a orașului. Paisprezece nobili, trei burgomasteri, paisprezece membri ai sfatului orașului și circa douăzeci de cetățeni de rând au fost spânzurați sau decapitați. Execuțiile au continuat și a doua zi (10 noiembrie). Conform călăului-șef Jörgen Homuth, 82 de oameni au fost executați. Se spune că Christian s-a răzbunat și pe cadavrul lui Sten Sture, pe care l-ar fi dezgropat și
Masacrul de la Stockholm () [Corola-website/Science/324119_a_325448]
-
au participat alături de cruciați la masacrarea musulmanilor. În timpul violențelor, cruciații au ucis și creștini localnici (neputându-i deosebi) alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz. Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creștinii sirieni în afara zidurilor cetății, decapitat, iar capul i-a fost oferit lui Bohemund. Potrivit înțelegerii anterioare, conducătorul normand a intrat în deplina posesie a orașului în ianuarie 1099, el rămânând în apropierea Antiohiei pentru a-și asigura poziția, în vreme ce ceilalți cruciați și-au continuat înaintarea
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed - Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Transformarea Timișoarei în capitală de vilayet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator) sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
viitorul monarhiei britanice se află adormit în brațele lui, în persoana prințului sugar. El îi sugerează stăpânului său că ar trebui să fugă în Franța, deoarece, fiind un monarhist cunoscut, este în pericol de a fi arestat de către Roundheads și decapitat. Sir Edmund, care se pare că a uitat că este în pericol, se ridică imediat de la locul său, gata să ia măsuri. Dar este prea târziu; Roundheads sunt deja la ușile casei sale și-i cer să se predea. Sir
Blackadder: The Cavalier Years () [Corola-website/Science/324665_a_325994]
-
doar jumătate din regatul său merită doar jumătate de masă." Stârnit de aceasta, Hermanfrid a încheiat un acord cu regele franci din Metz, Theuderic I, pentru a-l ataca pe Baderic. Acesta din urmă a fost înfrânt de către franci și decapitat, însă Hermanfrid a refuzat să își îndeplinească obligațiile față de Theuderic, fapt care a condus la dușmănia dintre cei doi regi. În 531 sau 532, Theuderic, alături de fiul său Theudebert I și de fratele său, regele Chlothar I din Soissons i-
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
îl exilează în Irlanda, însă nu pentru mult timp; îl recheamă, episcopii îl excomunică pe Gaveston iar regele fuge cu amantul său, părăsindu-și soția însărcinată în trei luni. În cele din urmă Gaveston este capturat de contele Pembroke și decapitat, inainte ca regele să-l poata salva. După moartea lui Gaveston regele crește puterea nepotului său prin alianță, (care deasemenea, era cumnatul lui Gaveston) Hugh le Despenser cel Tânăr. Baronii au fost indignați de privilegiile acordate atât tatălui cât și
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
tânăr, avea tot mai puțini suporteri. În cele din urmă, în noiembrie 1326 a fost prins Hugh cel Tânăr și condamnat la o moarte dezonorantă și dezgustatoare: mai întâi i s-au tăiat organele sexuale, ca eretic și sodomit, apoi decapitat. Regina l-a declarat pe suveran „nebun și probabil răpit de Iele” și l-a închis în Turnul Londrei. În septembrie 1327, Eduard a fost ucis în inchisoare, cu acceptul tacit al reginei. Peste patru ani, regele va fi răzbunat
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
era deja prea târziu și era pregătit să creadă tot ce era mai rău despre necredincioșii turci. Într-o epistolă către papă, din 12 iulie, Aeneas scria că știa de la refugiații sau dezertorii din Serbia că împăratul Constantin Paleologul fusese decapitat și că fiul său scăpase și fusese asediat în Galata. I-a transmis același lucru și lui Nicolae din Cusa, o lună mai târziu. Relatarea lui este greștă în cel puțin o privință: Constantin n-a avut nici un fiu. Dar
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
pe perete o reproducere în gravură a tabloului lui David interpretată de critici ca o admirație romantică pentru figura lui Napoleon. Pictorul contemporan Eduardo Arroyo realizează o denaturare a operei intitulată " Marele pas al Saint-Bernard-ului" (1965) prezentându-l pe Bonaparte decapitat călare pe un câine Saint-Bernard, lucrare văzută ca o denunțare a franchismului. Robert Rauschenberg s-a inspirat din tabloul lui David pentru a realiza "Able Was I Ere I Saw Elba II" în 1985. Andy Warhol, într-o serigrafie realizată
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
de la martorii direcți, este considerată a fi cea mai fiabilă. Din fericire pentru Polonia, mongolii nu au avut intenția de a ocupa țara, deoarece la scurt timp după aceea s-au dus prin Moravia, spre Ungaria. Corpul gol și capul decapitat a lui Henric a putut fi identificat doar de soția sa, datorită unui defect anatomic unic: la piciorul stâng, el a avut șase degete, variantă care a fost confirmată la deschiderea mormântului său din 1832. Henric a fost îngropat în
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
surghiun pentru dușmanii săi, dar și ca reședință de către acesta în timpul luptelor pe care le-a dus cu Vasile Lupu. Numele de Bociulești în tradiția orală ar avea două origini, fie de la bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotași, surghiuniți și decapitați aici, fie de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir și biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriței (ceea ce dealtfel a și determinat ulterior strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului). De numele mănăstirii, se leagă și o legendă
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
gropilor era rectangulară sau ovală. Defunctul era instins pe spate sau chircit lateral. Femeile erau depuse pe stânga, bărbații pe dreapta. S-au găsit morminte ale unor copii sau doar cranii sub podeaua locuitelor. De asemenea, au fost găsite schelete decapitate la Cucuteni ce ar atestă comiterea unor jertfe umane. În alte zone, scheletele erau depuse în gropi menajere sau în șanțul de apărare, fie în spații dezafectate ale așezării. Abia din eneolitic apar necropole situate în afară așezărilor. Inventarele sunt
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Asediului Ascalonului din 1153, Marele Maestru Bernard de Tremelay a condus un grup de 40 de templieri printr-o spărtură în zidurile orașului. Atunci când restul armatei cruciate nu i-a urmat, templierii, inclusiv Marele lor Maestru, au fost încercuiți și decapitați. Marele Maestru Gérard de Ridefort a fost decapitat de către Saladin în 1189, în timpul Asediului Acrei. Marele Maestru supraveghea toate operațiunile Ordinului, atât cele militare din Țara Sfântă și Europa de Est, cât și afacerile financiare din Europa Occidentală. Unii Mari Maeștri au
Ordinul Templierilor () [Corola-website/Science/298894_a_300223]
-
stricător.” Garnet a respins toate acuzațiile împotriva lui, și a explicat poziția catolică pe astfel de probleme, dar a fost totuși găsit vinovat și condamnat la moarte. Deși Catesby și Percy muriseră înainte de execuție, trupurile lor au fost exhumate și decapitate, iar capetele lor expuse pe piroane în fața Camerei Lorzilor. Într-o zi rece de 30 ianuarie, Everard Digby, Robert Wintour, John Grant și Thomas Bates au fost legați de niște panouri din scândură și târâți pe străzile aglomerate ale Londrei
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători în vorbele pașei însă acesta își încalcă jurământul și toți supraviețuitorii, sunt măcelăriți cu cruzime de către ieniceri. Rănit grav, Ștefan de Losoncz, comandantul garnizoanei, este adus în fața lui Ahmed - Pașa și decapitat. Orașul este apoi prădat, devastat, bisericile creștine sunt transformate în geamii musulmane, iar clopotele, aruncate din turnuri. Transformarea Timișoarei în capitală de vilayet otoman, sub conducerea unui vali (guvernator) sau beilerbei (uneori cu rang de pașă sau chiar de vizir
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt armistițiul și i-au ucis pe toți apărătorii. Stefan Losonczy, care era rănit, a fost capturat la 27 iulie 1552 și decapitat, iar capul său, umplut cu pleavă, a fost trimis la Istanbul ca un „dar” oferit sultanului. Cetatea Timișoarei, cucerită de turci și transformată în capitală de vilayet otoman (un "beylerbeylik" între anii 1552-1590 și un "eyâlet" între 1590-1716 cu patru
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]