603 matches
-
Turcescu îl dă în judecată pe Mircea Badea. Cum a răspuns acesta Iată postarea integrală de pe blogul lui Victor Ciutacu: "ONG-urile de media, site-urile dedicate și deontologii de pripas fluierau stângaci și se întorceau cu spatele când colonelul-cântăreț declama pe post, cu intonație, încălcând legea protecției datelor cu caracter personal, adrese private, unde puteau da năvală toți scelerații băsiști. La fel și când ospătarul fraților Păunescu cerea premierului Boc, în direct, arestarea mea. Dar fac pe mironosițele că Badea
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]
-
Nu mai rămîne decît să lăudăm detașarea cu care bibliotecarul francez a cercetat lumea, detașare pe care nu a avut-o defel. În rest, Bataille nu numai că nu e insuportabil, dar e chiar dezamăgitor prin stupizeniile pe care le declamă. Într-un singur loc are Bogdan Ghiu dreptate, cînd spune că Bataille e de evitat. Într-adevăr, a două oară nu-l mai citești. Sau, dacă totuși o faci, ori îți place să te amuzi pe seama gogorițelor însăilate pe marginea
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
de ea? ...de această muzică, căreia i-ai dăruit o viață; ...către care te-a condus un destin. Cătălin Ilea - E o întrebare care se pune de la Homer încoace. în acea epocă, atât de îndepărtată, poemele nu erau scrise. Homer declama Iliada. Când scrisul a început să se răspândească, mulți au considerat că arta poeziei, inspirația poetică, riscă să dispară. De atunci și până de curând - mă refer spre exemplu la genul relativ recent al operei, gen căruia de peste o sută
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
s-ar putea numi sensibilitate artistică. Evocările sale sunt produse de artizanat care ating deopotrivă spiritul și inima. Probabil puțini sunt netimișorenii care să fi auzit de unul dintre marii poeți boemi ai deceniului nouă, Gheorghe Pruncuț, cel care își declama versurile prin cele mai sordide bodegi de cartier. Își amintește Vighi, cu admirația nostalgică a lui François Villon: "Și cipezării creștini care cărau cărbuni și lemne babelor din cartier îl urmăreau cu gura căscată de uimire și se scobeau în
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
mereu dacă ceea ce citește nu reprezintă cumva un vis ori delirul naratorului. Un lucru este cert: claritatea nu este "la qualité maîtresse" a acestui roman. Tot la capitolul reproșuri trebuie pusă retorica prea avântată a personajelor. De multe ori acestea declamă ca într-o piesă de teatru de Camil Petrescu, "văd idei", în loc să se exprime simplu, firesc la obiect. De multe ori dialogurile mi s-au părut lipsite de naturalețe, tonul este prea înalt pentru a da iluzia unei conversații obișnuite
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
nediferențiat, universal. Fără teama de-a se trăda pe sine (e o mișcare complementară purismului), poetul se străduiește a se conecta la totalitate, mărturisindu-și „o oarecare suferință a inimii care pompează sînge / pentru un întreg univers” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Dramatismului aristocratic al restricției i se răspunde printrun dramatism democratic, al cuprinderii ce nu-și pune limite. Ecartul poemelor devine amețitor prin miza vastității programatice. O eterogenitate a materiilor invocate ca hrană a poeziei e dinadins sfidătoare: „Apoi
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
în arenă / Și mă supun experimentului total: / Bagă în burta mea cartofi, eu scot poezie / Bagă pe gîtul meu bere, eu scot poezie / Bagă salată, bagă melci băloși, / Bagă fructe pline de promisiunile raiului, eu scot poezie” (Poetul bătrîn își declamă faima, 1). Dacă lirismul își umple contururile cu obiecte pe care simțul comun le socotește prozaice, are loc o manevră salutară, cea a înzestrării unor asemenea obiecte cu o sensibilitate omenească. E un gest gingaș, precum cel al unui uriaș
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
fie și cu ajutorul umorului. Iată o ironie metafizică, adică o expresie demonică a preaplinului vital: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura; / mai mult, fac trafic cu imagini furate din grădinile raiului” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Avem bănuiala că referindu-se la lună, poetul nostru se referă la sine astfel: „Luna se cățăra pe munți sveltă - / un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata / în căpriorul rătăcit” (Poetul bătrîn își declamă faima, 5
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
bătrîn își declamă faima, 2). Avem bănuiala că referindu-se la lună, poetul nostru se referă la sine astfel: „Luna se cățăra pe munți sveltă - / un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata / în căpriorul rătăcit” (Poetul bătrîn își declamă faima, 5). Adrian Alui Gheorghe, Paznicul ploii, Ed. Limes, 2010, 150 pag.
O vitalitate debordantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5891_a_7216]
-
ideilor, un manifest în loc de postfață), păstrată în ediția de astăzi: „Se înțelege din tot ce am spus până acum că dicțiunea care ne interesează nu înseamnă pronunție neapărat festivă, ci răspicare firească, adecvare continuă. Nimic declamativ așadar, întrucât ceea ce se declamă e întotdeauna anterior declamației propriu-zise. Or, aici vorbim de concrescența ideii cu expresie. Nimic care să țină de o cosmetică fonologică sau de vreo gesticulație fotogenică. Am spus anume dicțiunea ideilor (nu a cuvintelor) spre a sublinia că actul expresiei
Semnal de alarmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6164_a_7489]
-
tiran rapace, ipocrit și dornic de parvenire politică. Și nu uită s-o bage p-aia cu arabul. După ce Băsescu s-a ars atacându-l cu mojicie, a devenit aproape sacru. E ca usturoiul în lupta cu vampirii. Laudele-s declamate în gura mare, criticile-s băgate ca șopârle. Dai în Raed, dai în fabrici și uzine. Eu am obosit de o lume în alb și negru. Și, conștient de potopul de flegme pe care-l voi atrage pe mine, scriu
Ce îl scoate din minți pe Ciutacu la Raed Arafat () [Corola-journal/Journalistic/48522_a_49847]
-
o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor prozodică, pentru care melodia cuvintelor este mai importantă decît sensul lor, urechea sa
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
în cadrul acestora din urmă, să mai existe o categorie, ilustrată cu un scris de mână destul de asemănător celui al lui Mircea Cărtărescu însuși. E vorba despre versurile, ale lui sau ale altora, pe care, în tabăra de la Budila, adolescentul le declamă în momentele de singurătate. Pe de altă parte, planșele ca atare par să ascundă și ele o simptomatologie stilistică proprie. Majoritatea sunt, coloristic, întunecate. Zonele înnegrite predomină asupra celor unde contururile sunt lăsate libere. Există și ierarhii. Visele lui Victor
Un documentar critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5113_a_6438]
-
greșit cerul” (Îngerul căzut). Dar autorul local îi acordă venerabilului personaj o costumație adusă la zi, plebeiană. Bardul își altoiește rădăcina luciferică cu o mlădiță a revoltei sociale: „E adevărat, am spus eu, poezia e luxul săracilor” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Nu fără a adăuga un sarcasm specific: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura” (ibidem). Spre a notifica în alt loc că se formează cozi la Apocalipsă, pîinea ca și poezia revenindu-le
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
fracturat care încearcă să surprindă fragmentul labirintic al unei stări sufletești. Sensibilitatea noastră poetică este primordial formată pe modelul gesticulației romantice și a tipului de ornament liric care-i corespunde. Gândul comun despre poezie este că ea «se recită», se declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul ei. Or, nu acesta este cazul poeziei lui Ivănescu. Ea te înhață din clipa în care gândul începe să simtă tonurile și semitonurile unei teme ce clipocește
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
se știe, protagonistul descinde într-o sală plină de statui. Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga. Toți intonând versuri proprii. (E un fel de a spune, desigur, căci totul e sub imperiul pastișei.) Ultimul colos, al cărui chip va rămâne nevăzut va declama nici mai mult, nici mai puțin decât începutul Levantului: „Floare-a lumilor, val verde cu lucori de petre rare, Mări pe care vase d-aur port piper și scorțișoare, Părând piepțeni trecuți molcom printr-un păr împarfumat, Strop de rouă
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
la fel ca mandatele lui Traian Băsescu Victor Ciutacu mai spune că ultimele luni ale lui Traian Băsescu, în funcția de președinte, sunt la fel ca mandatele sale. " Sfârșitul carierei publice la vârf a lui Băsescu, om politic care e declamat continuu necesitatea reformării instituțiilor statului, e în același ton cu ascensiunea lui și mandatele sale: urât, sulfuros, lipsit de limite. Degeaba pișă ochii cu steagurile-n spate, degeaba pune mascații pe frate-său, degeaba încearcă să se derobeze. Nici propaganda
SCANDAL MIRCEA BĂSESCU. Ciutacu: E aproape IMPOSIBIL așa ceva by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29238_a_30563]
-
galerie de personaje - optsprezece, cu totul - compun această comedie umană a postmodernității, în care cu siguranță mulți dintre cititori se vor recunoaște (și asta explică, parțial, succesul uriaș de public al cărții). Fiecare personaj e o voce diferită, vie stilistic, declamându-și propria poveste, nimic mai mult decât o piesă în acest puzzle de vieți. Puzzle-ul acestor destine lipsite de spectaculos creează o imagine coerentă abia spre final, în episodul înmormântării lui Ernest Blot (narat de ginerele lui, Robert Toscano
Monoloagele nefericirii by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2944_a_4269]
-
câmpul muncii. În rest, alde Klaus Iohannis, MRU și Criști Diaconescu (dacă nu s-o retrage strategic și slugarnic în favoarea fostei avocate de revendicări, actuala antreprenoare agricolă, Elenă Udrea) habar n-au cum e să nu fii bugetar, dar își declama patetic și neconvingător apartenența la grupul ălora care produc taxe, desi ei le cheltuie. Singura lor legătură cu dreapta e situația materială nefiresc de umflată pentru niște pereni salariați la stat. După criteriile politologice, al mai de dreapta din tot
Ciutacu: O arde politic doctrinar de mama focului pe la televizor by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/29530_a_30855]
-
ale lui Papahagi și Funeriu fiind amputate după primele 2-3 minute. Sigur, ni se va spune că a fost decizia postului de televiziune, dar nu suntem naivi. Poate părea un detaliu minor, dar astfel de amănunte spun multe. Nu poți declama la tot pasul că ești "altfel" în timp ce procedezi exact la fel ca și ceilalți colegi de pe scena politică. Este genul de șmecherie meschină care nu a făcut decît să confirme impresiile negative încă vii rămase după campania de la Europarlamentare. Dar
Postul B1 TV, acuzat de partizanat la Congresul PMP by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29609_a_30934]
-
aranjării reflectoarelor”, regizor neîntrecut al episoadelor dramatizate din creația sa, Dostoievski asigură, și în acest caz, un preambul realizat în cele mai grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei intitulându-se chiar Răzvrătirea. În fața cortinei încă neridicate, Ivan Karamazov își declamă celebra filipică într-un torent de fapte și relatări menite, toate, să recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și zăvorât totodată în înghețata logică a
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
Peter Sragher Peter Sragher: Cum de-ai ales tocmai avangarda? Sergej Birjukov: M-a entuziasmat din copilărie Maiakovski. Îi sunt îndatorat mamei mele pentru acest lucru, căci era profesoară de rusă. Declama poeziile foarte bine. Și-n casă aveam cărți de Maiakovski și despre el. Prin Maiakovski am ajuns destul de repede la avangarda rusă și la cea din străinătate: Louis Aragon, Apollinaire, Paul Éluard, Blaise Cendrars, Bertolt Brecht, Witezslav Nezva. În revista
Interviu cu poetul suprarealist rus Sergej Birjukov „Avangarda este o încordare superioară a formei“ by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3040_a_4365]
-
Pirat". Undeva, vizavi de Palatul Culturii, de fostul Tribunal, într-o curte minusculă, cu frații de năzdrăvănii duioase, la o masă de lemn, în scaune cu paișpe picioare - patronul le construise așa din cauză că tuturor clienților li se rupea în paișpe, declamau mereu sintagma asta bizară. Odată, exasperat, ne-a întrebat: în fond de ce nu vi se rupe-n treișpe, în cinșpe etc. Am tăcut mîlc. Nu știam! Deci adăstaserăm acolo, ne băteau, ne tăiau venele, mințile, afecțiunile secrete, totul, ne hăcuiau
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
că un bibelou de Sevre, alta frumoasă că o pictură de Aman, adică Beba și domnișoara Puchiu. Cand le vedeai pe amândouă, vedeai întruchiparea candoarei și a frumuseții sublime. Dacă și astăzi eu că și ceilalți colegi ai mei putem declama fragmente întregi din Divină Comedie a lui Dante sau versuri din Petrarca, este numai meritul lui Zinelli care a știut să ne insufle dragostea și pasiunea pentru această limbă muzicală. Păcat că nu am avut același noroc și la franceză
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu-l îndreptățește însă să includă detalii ridicole de genul poetesa în cauză (Gwyneth Paltrow) recitându-le din Chaucer unor vaci pentru a le testa inteligența pe care le-o bănuiește Hughes (Daniel Craig, viitorul James Bond). Iar când își declamă unul altuia din Romeo și Julieta am avut aceeași strângere de stomac ca la orice alt film american - cel de față fiind britanic - care postulează întotdeauna că relația dintre doi scriitori se caracterizează printr-un pingpong de citate. Asta ca să
O scuză și două noutăți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10952_a_12277]