229 matches
-
talibanii și Al-Qaida. AFRICA IMPROBABILUL COMUNISM AFRICAN Dacă înainte de 1945, Africa era, pentru mișcarea comunistă, o veritabilă terra incognito, după cel de-al doilea război mondial, ea îi oferă acestuia niște excelente oportunități în lupta sa antiimperialistă, datorită proceselor de decolonizare. Dar implantarea comunismului în Africa nu mai are niciun viitor după 1991. Până în 1945, Africa, integral colonizată de Franța, Marea Britanie, Portugalia și Italia, trăiește încă, aproape netulburată în ritmul ei ancestral, în ciuda structurilor administrative impuse de colonizatori. înainte de 1939 succesele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
succese comuniste în Africa După 1945, totul se schimbă. După ce a încercat, fără succes, să înlocuiască Italia ca puterea tutelară a Libiei, URSS* joacă în mod abil - și în competiție cu Statele Unite - cartea susținerii liderilor naționaliști angajați în lupta pentru decolonizare sau aflați deja la putere. PCF și Mișcarea pentru Pace constituie în această privință niște pârghii eficace. Astfel, militanții comuniști, din metropolă sau proveniți din Antile se străduiesc să formeze cadre autohtone în Franța - ca, de exemplu, Sîkou Tourî, din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
impietează asupra imaginii unui comunism solidar cu popoarele în lupta lor de eliberare. Asta nu înseamnă că ele dăunează prea mult prestigiului de care se bucură URSS în țările lumii a treia. într-adevăr, pentru elitele popoarelor aflate pe calea decolonizării, comunismul poate reprezenta un model de organizare, de eficacitate și modernizare autoritară. Ele sunt atrase nu atât de doctrina comunistă cât de justificarea recursului la violență și la lupta armată*, de tehnicile conspirației*, de un model de organizare* adaptat radicalismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care ar duce la distrugerea ambelor sisteme. Totuși, competiția pentru hegemonie trebuie să continue sub pragul nuclear până la victoria finală a socialismului. Astfel, Hrușciov poate justifica simultan destinderea cu Occidentul și politica ofensivă în lumea a treia aflată pe calea decolonizării. Dar această contradicție intrinsecă concepției sale despre coexistența pașnică nu întârzie să provoace puternice tensiuni internaționale care au fost pe punctul de a-i repune în cauză credibilitatea, îndeosebi în cursul crizei rachetelor din Cuba*. Recurgerea la amenințarea cu arma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
acestui punct decât unii lideri care, ca Thorez sau Togliatti, au petrecut anii războiului în URSS. Dar primul val de ruptură între comunism și intelectuali datează din 1956. Să amintim, în sfârșit, că în colonii, din anii 1930 și în timpul decolonizării din anii 1950-1960, rolul autohtonilor „instruiți” în metropole s-a dovedit a fi decisivi pentru emergența unei mișcări comuniste. Cazul cel mai tragic va fi, în anii 1970, cel al Cambodgiei, unde șefii khmerilor roșii* formați în universitățile și în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
drum, Sartre estimează că „nu trebuie să aducem [muncitorimea din] Billancourt la disperare” și impută aceste „dezvăluiri” revoluției ungare din noiembrie 1956, chiar dacă și el condamnă înăbușirea acesteia de către Armata Roșie*. Totuși expediția franco-britanică în Canalul de Sucz și luptele decolonizării permit multora din acești intelectuali să treacă direct de la stalinism la tiermondism, fără a-și mai avea a pune întrebări asupra cauzelor orbirii din trecut. „A fost nu atât o schimbare a stării de spirit cât un transfer de jurământ
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Vietnamului*. Comuniștii se bucură de contradicțiile generate de crearea CEE în sânul Alianței atlantice: Marea Britanie, legată de SUA, pare dispusă să „torpileze Piața Comună”, favorizând astfel dislocarea frontului imperialist, bănuit mereu de „planuri de agresiune” antisovietice. De asemenea, atâta vreme cât decolonizarea nu este încă înfăptuită, scenariul integrării teritoriilor de peste mări în spațiul economic european este, din punct de vedere al PCF, bogat în antagonisme, între o Franță slăbită și o RFG manifestând un dinamism indiscutabil în politica față de lumea a treia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în China, războiul civil reîncepe în ianuarie 1941 și se generalizează după capitularea japoneză. Americanii se dezinteresează de teatrul chinez și lasă câmp liber sovieticilor; după patru ani de război contra naționaliștilor, Mao Tzedun* câștigă partida în 1949. Cu mișcările decolonizării din anii 1950-1970, luptele pentru eliberare națională sunt adesea strâns imbricate în războaie civile dintre comuniștii susținuți de URSS și/sau de China, și naționaliști sau aliații Statelor Unite. Comuniștii se impun în războaiele din Vietnam*, Cuba*, Cambodgia sau în Angola
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politica de coexistență pașnică se poticnește în chestiunea germană, iar criza dintre anii 1958 și 1961 ia sfârșit în noaptea de 12 spre 13 august când începe ridicarea Zidului Berlinului*. Față de țările din lumea a treia intrate atunci pe calea decolonizării, Hrușciov angajează o vastă ofensivă de seducție și stabilește, în 1956, un cap de pod în lumea arabă apropiindu-se de Egiptul lui Nasser. Reușește să se infiltreze și pe continentul american susținând puterea lui Castro în Cuba*. Dar activismul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politico-militară urmașă a Mișcării căpitanilor, formată câteva luni mai devreme de niște tineri ofițeri ce se opuneau prelungirii interminabilului război colonial început în 1961 în Angola, Mozambic și Guineea Bisau. Comandantul Antunes i-a redactat programul „celor trei D”: democratizare, decolonizare, dezvoltare. Iar mișcarea este susținută de șeful statului-major și adjunctul său, generalii Spinola și Gomes, pe care guvernul i-a demis din funcții după publicarea unei cărți în care Spinola respingea orice rezolvare militară a problemei coloniale. MFA adăpostește social-democrați
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sub conducerea lui Hrușciov*, apoi a lui Brejnev, URSS își extinde sfera de influență la zone geografice în care nu fusese prezentă niciodată până atunci: revoluția castristă din Cuba* îi permite să se înstăpânească pe continentul american, în timp ce profită de decolonizările din Africa*, pentru a-și așterne și aici influența asupra a diverse state, între care, în primul rând, se numără Angola și Mozambicul. La sfârșitul anilor 1970, URSS se află la apogeul puterii sale, în inima unui sistem comunist mondial
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războaie împotriva a trei mari puteri - Franța, Statele Unite și China* - membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU, Vietnamul a cristalizat dinamicile și mizele Războiului Rece* și, dincolo de acestea, pe ale celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Conflicte de decolonizare inserate în Războiul Rece, războaiele din Vietnam au fost și războaie totale - cel puțin pentru vietnamezi -, și războaie civile*, câmpuri de experimentare a violenței totalitare și a războiului asimetric, matrici ale unui comunism local care a conjugat stalinism*, maoism* și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chino-sovietic*. Războaiele din Vietnam au fost o etapă a transformării scenei internaționale, marcată de o revenire a Asiei* și de mobilizările transnaționale ale studențimii (v. tineret*). Războiul din Indochina Primul război - cel din Indochina - este, mai întâi, un conflict de decolonizare, născut din tulburările celui de-al doilea război mondial. Lovitura de forță a Japoniei împotriva administrației franceze, în martie 1945, deschide calea spre independența Vietnamului, proclamată în septembrie de către Ho și Min*. în ciuda tentativelor de compromis, conflictul dintre mișcarea independentistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Indochina; dezintegrarea imperiilor belgian, britanic, francez și portughez din Asia și formarea statelor independente. Privind în retrospectivă, această revoluție colonială desfășurată în urma celui de-al doilea război mondial a reprezentat atât capitolul final, cât și punctul culminant al procesului de decolonizare care a debutat cu Revoluția americană împotriva Marii Britanii în secolul al XVIII-lea, a continuat cu revoluțiile din America Latină împotriva Spaniei și Portugaliei, cu cele ale posesiunilor europene împotriva Turciei și a înregistrat un mare progres după primul război mondial
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și contemporan faptul că, dincolo de această tragedie religioasă și istorică, se joacă drama alterității: asimilarea Într-un joc al dominării sau primirea celuilalt, perceput din perspectiva unicității sale. Chiar dacă o asemenea dramaturgie trece dincolo de antropologie, aceasta, la rândul său, prin intermediul decolonizării și al luptelor pentru eliberare și independență, a făcut și ea experiența Întâlnirii cu celălalt (Lévi-Strauss, 1955). Faptul că independența și libertatea nu Înseamnă doar accesul la o lume omogenă și la standarde de viață uniformizate arată, poate, astăzi că
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Înșiși În momentul când a fost vorba să-și impună dominația asupra populațiilor „indiene” care ocupau Înainte de ei teritoriul țării. În acest sens, exemplul lor a fost urmat pe scară largă, În special În America Latină. Împotriva colonialismului portughez și spaniol Decolonizarea Americii Latine se explică prin Întrunirea, În mare măsură fortuită, a unui ansamblu complex de condiții externe și interne În raport cu coloniile. În ceea ce privește condițiile externe, autorii semnalează În general influența Iluminismului, exemplul Revoluțiilor americană și franceză, rivalitățile dintre puterile europene și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În 1966 și la Lusaka În 1970. Mișcarea a slăbit Însă și s-a divizat, din cauza tensiunilor interne Între partizanii unei linii realmente neutre (India, Egipt, Algeria) și cei care Înclinau spre adoptarea unui model comunist (China, Cuba). Procesul de decolonizare, de acum ireversibil, s-a extins din Asia În lumea arabă și În Africa neagră și s-a desfășurat sub un relativ arbitraj al ONU, pe căi mai mult sau mai puțin sinuoase, amestecând negocieri și confruntări violente Între părțile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scape, nu de Marea Britanie, ci de puterea coloniștilor albi, devenind În 1980 Zimbabwe, sub președinția lui Robert Mugabe. Ultima țară eliberată a fost Namibia, o fostă colonie germană, aflată sub mandatul Republicii Sud-Africane: aceasta a devenit independentă abia În 1989. Decolonizarea precipitată, sub acțiunea atâtor protagoniști cu interese divergente, n-a reușit să rezolve problema esențială, cea a dezvoltării „noilor națiuni”. Au fost prea multe compromisuri fragile care le-au Îngreunat viitorul și care au rămas surse de conflict; lista acestora
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
epocii și consacrând, cu aceeași ocazie, dominația englezilor și francezilor. După aproape trei secole de rezistență Împotriva noilor puteri În ascensiune și de lupte Împotriva rebeliunilor din propriile colonii, Spania și Portugalia au fost obligate să cedeze locul. Mișcările de decolonizare, având În frunte conducători creoli și ajutate de europeni, au sfârșit prin a triumfa, astfel că, la Începutul secolului al XIX-lea (Între anii 1810 și 1830), s-au constituit statele latino-americane, care s-au bucurat, cel puțin formal, de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
necesita distrugerea sistemului colonial creat de Bătrânul Continent. Scopul Statelor Unite și al URSS a fost așadar să favorizeze independența țărilor colonizate, așa cum dorise, după primul război mondial, Societatea Națiunilor și cum confirmase, după cel de-al doilea, ONU. Venise vremea decolonizării și mulți conducători din lumea a treia au știut să profite de această ocazie istorică (vezi articolul „Anticolonialism”). Începând cu sfârșitul anilor ’40, Indonezia, India și China au lansat procesul de eliberare națională, urmate, În anii ’50, de mai multe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
uman” (Ogien, 1987, p. 138). Trecem astfel, așa cum remarca Dominique Schnapper, „de la o concepție asupra etnicității ca element al structurii sociale la etnicitatea ca dimensiune a organizării” (Schnapper, 1998, p. 159), ceea ce, adaugă ea, este o mișcare corelată cu experiența decolonizării, vechiul vocabular (trib, primitivi etc.) fiind compromis o dată cu colonialismul. De la descrierea caracteristicilor etnice, s-a trecut la studiul relațiilor dintre grupuri. Această lovitură dată perspectivei substanțialiste ne permite să spunem că trebuie să facem distincție, În studierea relațiilor interetnice, Între
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
etnic utopic era Într-un fel atât pretext, cât și scop pentru o voință politică modernă de putere fără limite. Acest obiectiv imperial nu fusese epuizat prin rasism (Delannoi, 1999). Distincția dintre moștenire și inovație este și mai neclară după decolonizare. Frontierele coloniale sunt frontiere politice, artificiale În termeni etnici și culturali. Desigur, dar simpla referire la etnie și la cultură, departe de a sparge vechile tipare, nu face decât să provoace războaie civile... Politică sau cultură, tradiție sau inovație nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cazul legii de emancipare progresivă promulgate În Brazilia În 1871, a fost multă vreme argumentul economic, o asemenea măsură considerându-se că va provoca o catastrofă căreia sclavii Înșiși i-ar cădea victime. Acest argument, reformulat În secolul XX Împotriva decolonizării, a permis o oarecare Întârziere a evoluției devenite ireversibilă. În aceeași ordine de idei, abolirea sclaviei a dus, În anumite situații, la Înlocuirea unei forme de exploatare cu alta. Să ne gândim la atitudinea regelui Leopold al II-lea, care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
altora posibilitatea de a trăi În felul lor specific raporturi inegalitare, ierarhizate, și impunerea față de alte etnii a unei situații de dominație poate oferi aparențele unei stări „pașnice” și „drepte”. Repunerea În discuție a acestui echilibru precar (de exemplu, În timpul decolonizării sau al crizelor economice) servește drept catalizator pentru o serie de divergențe de opinii rămase până atunci ascunse. În sfârșit, se pare că este necesar să facem distincție Între atitudinile „xenofobe” și celelalte atitudini rasiste prin sentimentul pe care Îl
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pericol de a-și pierde identitatea și au crezut că trebuie să-și apere teritoriul „propriu” Împotriva amenințării reprezentate de emanciparea indigenilor. Până la sfârșitul anilor ’40 ai secolului XX, majoritatea europenilor nu avuseseră contacte directe cu populațiile țărilor colonizate. În urma decolonizării, un mare număr de indigeni au emigrat către fostele metropole pentru a munci sau a studia acolo. Aceste populații au suscitat rapid comportamente xenofobe, la care s-au adăugat ulterior comportamente identice față de două componente noi ale societăților: lucrătorii imigranți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]