514 matches
-
l-au înlocuit cu un dressing mascat în perete, iar podeaua întregii locuințe a fost acoperită cu parchet din bambus negru, lăcuit oglindă. De camera Bătrânului tinerii nu s-au atins atunci, a rămas cu pereții coșcoviți, acoperiți cu humă decolorată de trecerea vremii. Totuși, tinerii însurăței au intervenit și aici: au mai înghesuit în camera lui încă două corpuri de bibliotecă, fiindcă în birou cărțile sale nu prea mai aveau loc. Nu-i prea convenise Bătrânului că de abia-i
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
poartă amintiri în pleoape năluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
rămas poteca pe valuri de nori, Personaje din povești mi-au ieșit din gând În teatru de marionete jucând uneori. Apoi m-am întors cu dorul de iubită Uitând desaga cu întrebări pe-un ciot de idée, Îmi păstra imaginea decolorată de-o zi însorită Între coperțile zilei lângă o strivită orhidee. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Cărarea mea de pe nori / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 276, Anul I, 03 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
CĂRAREA MEA DE PE NORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356944_a_358273]
-
poartă amintiri în pleoape năluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii
RUGĂCIUNE ÎN CEAŢĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356611_a_357940]
-
Costumul bărbătesc este format din pălărie cu pană de fazan, cămașă pe pânză de casă de bumbac, albă, la gât cu ciupag (guler sub forma unei bentițe înalte) pe care se află flori negeometrizate, cusute cu mătase care nu se decolorează, cu nuanțe de maro și frunzele cu nuanță de verde și mov. Cămașa despicată un pic la gât are pe piept batuceală (cusătură identică sau asemănătoare cu cea de pe guler), la guler, pe piept, pe mâneci și pe poale este
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
apus. Între ele norișori flocoși colorați de la cenușiu închis la portocaliu strălucitor își schimbau culorile vii. La apariția astrului cerul a devenit albastru limitat de lacul încă negru care limita orizontul vizibil. Treptat s-a făcut lumină, norișorii s-au decolorat iar linia dintre lac și cer s-a estompat de abia era vizibilă. Grupul nostru făcuse ochișori și de pe punte admira răsăritul. Când razele de soare au devenit sensibile s-au aruncat toți în apa foarte răcoroasă în loc de duș al
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
pe măsura ta, dimineața la ora exactă,nu există ceva comparabil,poate doar această mare de dragoste și recunostință.... VIII. ÎNSEMNĂRI DE APRILIE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1581 din 30 aprilie 2015. Amintirile, în memorie, se decolorează uneori exact ca acelea pe care le păstrăm în sertare, deși, poate le vedem mai bine cu ochii altuia în lumea dimprejur. Pe străzile mele poveștile încep cu A fost odată o vreme cînd duminicile desenau flori de cireș iar
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
scamatori fără pereche scoteau din joben cai verzi și-ntîmplări breze strînse laolaltă ca florile miresei din buchet. Noi ne-ncălzeam mîinile pînă-n măduva oaselor, la capăt ne aștepta bunul și vechiul final fericit! Citește mai mult Amintirile, în memorie, se decolorează uneoriexact ca acelea pe care le păstrăm în sertare,deși, poate le vedem mai bine cu ochii altuiaîn lumea dimprejur.Pe străzile mele poveștile încep cuA fost odată o vreme cînd duminicile desenauflori de cireș iar noi ne citeam destinul
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
tine, amintindu-mi-te ca un Kafka al sfîrșitului de secol într-un moment de amărăciune extremă și totuși cînd mă gîndesc la fiece clipă care a trecut, în parte, la fuente muda înainte de toate, s-ar zice că amintirile decolorează mintea noastră tot atît de halucinant și straniu ca și cea a somnului, atît de autentic cum si moartea încă mă așteaptă printre plăpînde flori de prun am harul să mă desprind de cuvinte într-un soi de născocire a
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
deslușesc din ce în ce mai greuși poate mă voi întoarcela tine, amintindu-mi-teca un Kafka al sfîrșitului de secolîntr-un moment de amărăciune extremăși totuși cînd mă gîndesc la fiece clipăcare a trecut, în parte,la fuente muda înainte de toate,s-ar zice că amintirile decolorează mintea noastră tot atît de halucinant și straniuca și cea a somnului,atît de autentic cum si moartea încă mă așteaptăprintre plăpînde flori de prunam harul să mă desprind de cuvinteîntr-un soi de născocire a privirii întoarse înapoipe cele mai
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
campanie desfășurată sub semnul „iorguleților”, al covrigilor cu susan și bere, „că pe aici asta se cere”. Aluzia la falsificarea alegerilor, la trecerea dintr-o barcă politică în alta („La urcare, Vasilisa avea pantaloni roșii, la plecare, aceștia s-au decolorat, adică au căpătat culoarea oului de rață.”) la mijloacele necinstite de a obține voturi este întărită și de faptul că aceeași Vasilisa va ajunge ministresă a Defăimării și a Voiajorismului. Școala este o altă instituție postdecembristă care nu scapă sarcasmului
UN CICERONE INEDIT de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369452_a_370781]
-
Cu mierea gurii tale Și să ne pierdem amândoi În lungi amoruri siderale. Primește-mă te rog la tine În aceste vremuri grele, Când ale noastre mici destine Sunt prinse într-un joc de iele. Să fugim prin mentalul alb-negru Decolorat de raze moi de soare, Noi doi, un singur plan integru, Într-a vieții cumplită închisoare. Să adormim apoi în dor visare Cu sufletele mozolite-n praf, Să ne trezim într-o neagră mare Și să cântăm al vieții dulce
BOC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353376_a_354705]
-
drumurile spre o iubire nicicând dobândite. Benone e marele artist al fântânilor care acoperă dragostea. Cînd sunt trist, mă minunez că există.” (Fănuș Neagu, discul „Romanțe și cântece de petrecere”, Benone Sinulescu, Electrecord, 1977). După aceste cuvinte, altele, parcă-s decolorate! Au vorbit geniile României despre Benone Sinulescu, și vor mai vorbi, când vor mai fi genii. Fănuș Neagu, Nichita Stănescu, Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Ion Băieșu, Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș, Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu, Irina Loghin, Margareta Pâslaru, Lucreția Ciobanu
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
și mai multă încăpățânare în trecutul meu, al nostru, tot ce îmi aminteam despre ea. „Da”, mi-am spus, și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
și mai multă încăpățânare în trecutul meu, al nostru, tot ce îmi aminteam despre ea.„ Da”, mi-am spus, și fericită am sărit din pat și am fugit la cutia în care dormea ea în câteva fotografii alb-negru, unele mai decolorate de vreme sau altele prea întunecate. Am ales numai una, era ca și cum o căutăm anume. Era ea, în rochiță albă cu dantelă la poale, care atingea cu mare grijă juponul scrobit prea tare de mamă. Avea în creștet pamponul mare
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pildă: “În fiecare dimineață, ochii tăi căprui,/ ascunși în picuri verzi,/ înmuguresc deasupra cerului/ Și când nimeni nu te privește,/ aerul își rănește talpa/ prin culorile pletelor tale ... ” (1), pe când altele enunță teama de singurătate: “Dacă pleci, vara se va decolora/ Preatârziul orașului se va sparge-n umbre ... ” (28). Confesiunile, mai sentențioase și mai lapidare, cu tentă gnomică și existențială, sunt stanțe, melancolice totuși, ce abstractizează la maximum și discursul liric și stările eului, bunăoară: “Adorm pe pieptul tatuat/ al crucii
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
respectat structura casei originale, drept care, semnatara acestor rânduri a avut mai târziu a restructura această clădire aducând-o în conformitate cu originalul. Dar poate cea mai remarcabilă funcție a lui Iorga în această neobosită misiune autoasumată de-a nu lăsa să se decoloreze imaginea lui Eminescu este aceea ce-a putut fi calificată drept diplomație culturală, el fiind un ambasador al întregii culturi române din care Eminescu nu putea lipsi. A făcut și aici tot ce era supra-omenește să facă, a scris și
EMINESCU MENTOR SPIRITUAL AL LUI NICOLAE IORGA de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359958_a_361287]
-
mi‑e frică de viitorul lui. Nu se leagă învățătura de el nici cu de‑a naiba. Nu‑i place cartea, dar prostii face cât e ziulica de lungă. Știu eu cui seamănă el așa”, medita Ioana, privind încruntată preșurile decolorate de spălările făcute în timp. La ultimul gând a tresărit și s‑a uitat speriată la bărbatul ei, care tocmai plecase, parcă mai îngândurat decât ea. În acel an, la București, Gabriel s‑a simțit mult mai în largul său
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
și sfârșituri, zboruri în înaltul cerului său căderi în prăpastii adânci, dar știam că pusesem în ea frânturi ale trecerii mele prin acest spațiu și timp. Am scotocit prin geamantanul în care îmi îngrămădisem la grabă, câteva haine ponosite și decolorate de vreme. De-a lungul anilor schimbasem mai multe adrese și constatam acum, căutând prin el, că de fiecare dată bagajul meu se micșorase. Lăsasem în urmă lucruri născute din multă transpirație și îmi făcusem destule bătături în palmă. Cutia
ASTA SUNT EU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341503_a_342832]
-
aceasta se umplu cu felii de pâine, salam, brânză, ceapă, roșii, castraveți și alte asemenea. - Stați așa! Nu mănincă nimeni! rosti cu voce ridicată nea Marin, parodiind un mod de exprimare autoritar cazon, în timp ce scoate din buzunarul pantalonilor de salopetă, decolorați de purtarea indelungată, o sticlă de 250 de mililitri plină cu un lichid gălbui. Uite ce-are tata pentru voi! Io nu pot să beau, că ies pă șosea, da’ la voi merge... Hai, poștiți-o4 repede, pân’ n-apare, știți
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
un aer mai autentic... de pirat, decât de învinsul de la Waterloo. Acest lucru îl scotea din sărite pe bătrânul lup de mare și astfel începea cearta, amenințând că va da jos steagul inamic de pe catargul din curte. Soarele puternic australian decolorase culoarea galbenă a tricolorului românesc, transformându-o în alb, fapt care îl făcea să semene din ce în ce mai mult cu steagului franțuzesc. Buddle, având mersul mai vioi, ajungea mai repede la catarg și se căznea să dea jos steagul românesc. Panait suparăt
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
fără fițe și perdele false de pudoare. Curând și-a revenit complet,s-a dat jos și-a scos dintr-un sertar un album cu câteva fotografii. - Uite,toată tinerețea mea ! Aici eram cu Mișu,spune ,arătându-mi o fotografie decolorată de vreme ,în care un bărbat subțire și înalt o ținea de subțiori. Era frumoasă,un păr negru ,lucios și o privire deschisă ,senină cu care putea să cucerească pe oricine. Și nu erau deloc puțini. La un moment dat
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Nu-i mirată. Doar mâhnită Cum iar frunzele-i atârnă Ca o năframă-nvechită Peste fața-i pală, cârnă ... Cerul alb prinde-n pahare Abur dulce și-l tot strânge Și pe semne de mirare Se cutremură și plânge. O decolorează timpul!... Amețită și infirmă Vremea-și schimbă anotimpul Înecând-o-n fum de smirnă... Iubite, vino aici! Mâna-ti atingându-mi clipa M-ar ninge iar cu lumină, Amândoi trăind risipa Toamna iar va fi divină ... Referință Bibliografică: SFÂRȘIT DE
SFÂRŞIT DE VARĂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341075_a_342404]
-
cu respect și apreciere. Sunt mulțumită. Nu acesta e motivulIi susținea privirea - Ai obligații față de o anumită persoană? Respiră precipitat, situația era delicată. Îi simțea răsuflarea pe frunte. El îi săltă bărbia și cu degetele mari ștergea lacrimile. - Lacrimile îți decolorează nuanță ochilor. O pictoriță trebuie să știe. Și nu îți pot oferi o altă batista. Glumea.Voalul alunecă pe iarbă. Încercă să se aplece după el. Nu i-a permis. - Pot pleca? Nu-i răspundea, doar își scălda privirea în
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
Buzele lui șopteau într-o limbă neștiută, iar pielea mea decoda, în înfiorări violet-roșcate...în bobițe ude. Îmi amintesc așa de viu și acum jocul acela. “Vreau blugii tăi. Ți-i cumpăr. Îți dau cât vrei pe ei. O să-i decolorez. Vreau să-i fac albi” așa mi-a zis într-o zi, Lucian. Erau singurii mei blugi. Îi cumpărasem de la portăreasa de la liceu, care avea un fiu bișnițar. Erau blugi originali, americani. Dădusem o groază de bani pe ei, dar
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]