140 matches
-
eficacitatea. Singura lui sarcină, într-adevăr, era să dea ocazii favorabile acestui hazard care prea adesea nu se sinchisea decât provocat. Și trebuia ca acest hazard să se sinchisească. Căci Rieux se găsea înaintea unei fețe a ciumei care îl deconcerta. O dată mai mult, ea se silea să dejoace planurile de luptă folosite împotriva ei, apărea în locurile unde nu era așteptată, ca să dispară din acelea unde părea bine instalată. O dată mai mult ea se străduia să uimească. Tarrou lupta, nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebuie tratați cu respect și considerație, nu li se răspunde Știu așa pur și simplu, bătrânul ar fi trebuit să spună, Da, domnule, cuvinte simpatice și obediente, potrivite în orice situație, adevărul e că gardianul, mai mult decât iritat, e deconcertat, se gândește că nici el n-ar fi trebuit să spună, Aici nu e garaj, și pe un ton disprețuitor de parcă ar fi regele lumii, când nu e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la sută, Nu mă mai ajută capul, cum de nu m-am gândit la asta, Nu te învinui, nu suntem obișnuiți să lucrăm cu barbotină, Așa e, dar sunt cunoștințe olărești de grădiniță, abecedarul meseriei. Se uitară unul la altul deconcertați, nu mai erau tată și fiică, viitor bunic și viitoare mamă, ci numai doi olari puși în încurcătură de nemăsurata sarcină de a scoate caolinul din lutul frământat și de a-i diminua apoi grăsimea prin introducerea de lut slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Încît să Înțeleg pînă la capăt religia clasicismului, Îmi dau seama foarte bine că toată istoria rătăcirilor lui Ulise a fost spusă pentru a i se Întoarce spatele, pentru a descoperi ceea ce o neagă. După cum, singurul lucru care m-a deconcertat În frescele de pe plafonul Capelei sixtine a fost lipsa de ambianță. Trupurile nu se scaldă acolo În peisaj. N-au nevoie de atmosferă. SÎnt suspendate parcă În gol, atît de orgolioase, Încît trăiesc singure, ca statuile, În lumina iradiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de vârsta lui să se preocupe de aventuri sentimentale. Cu aroganța specifică tinereții stabilisem vârsta de treizeci și cinci de ani ca limita maximă la care un bărbat se mai poate îndrăgosti fără a se face de râs. Această veste mă mai deconcerta în oarecare măsură și pentru că, de la țară, îi scrisesem dnei Strickland anunțându-mi întoarcerea; și adăugasem că dacă nu primesc din parte-i vreo veste care să mă facă să renunț, mă voi duce într-o anumită zi să beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu toată atenția mea încordată, să cunosc una singură. Și cu ce interes! Eu nu pot fi cinic. Cinismul denotă lenevie mintală. Că din rândurile mele se pot degaja, generalități rezonabile asupra mea și asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcertează și pricinuiesc surprize. Și noi nu suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu putem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spuse Germanicus alor săi când se întoarse de la Curie. Nu le dădea o informație, ci își exprima îngrijorarea. Chipul împăratului, veșnic încruntat și impenetrabil - „tenebros“, a scris cineva -, cu acele tăceri adânci din care nimeni nu putea înțelege nimic, îi deconcerta până și pe senatorii cei mai pricepuți în intrigi și comploturi. — Iar când deschide gura e și mai rău, vorbește puțin și ambiguu. Rudele lui îl ascultau în tăcere. Tânărul Gajus îi privea. O seară romană călduță se lăsa peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
el. Aș vrea s-o liniștesc și pe mama ta. Calpurnius Piso plecă, declarând că se îndreaptă spre Roma. A doua zi, Germanicus, în palatul regal din Epidafne, murmură, surprins, că se simțea rău. Veniră de îndată medicii, care rămaseră deconcertați de febra ușoară și de spasmele gastrice; îi examinară unghiile și interiorul pleoapelor, îi mirosiră răsuflarea, îi palpară abdomenul, rupseră și arseră o șuviță din părul lui. După care se consultară din priviri, tăcuți. Dintr-odată, Agrippina își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
făcu teamă - nici unul nu îndrăzni să-l contrazică. Pe neașteptate însă, interveni Asiaticus: — Obeliskos-ul nu. El trebuie să rămână. E simbolul cuceririi Aegyptus-ului rebel de către noi. Amintiți-vă că și Augustus a ridicat unul. Și e mai mic... Saturninus fu deconcertat de duritatea lui Asiaticus, însă găsi repede altă țintă: — Ambarcația care a adus acel obeliskos din Aegyptus nu poate rămâne în mările Romei. E o vrăjitorie. Trebuie umplută cu pietre și scufundată. Asiaticus cedă, ca și cum ar fi aruncat un os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ludo, B. Fundoianu, Adrian Maniu, Emil Isac, Gala Galaction, Ion Marin Sadoveanu. După război, A. Maniu și I.M. Sadoveanu vor scoate la Sibiu, împreună cu Nichifor Crainic, Cezar Petrescu, I. Cucu ș.a. revista Gîndirea. Asemenea evoluții nu au, totuși, de ce să deconcerteze. Apropierea de cercurile germanofile a unor artiști precum T. Arghezi, Mateiu I. Caragiale, Gala Galaction, Adrian Maniu, I. Vinea, N.D. Cocea nu a fost doar un simplu accident. Un liant important al acestei „generații deziluzionate” a Marii Uniri l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în mod explicit frustrarea „contimporanilor” față de ignorarea avangardei autohtone. Revista expresionistă germană prezenta în mod consecvent mișcările avangardiste din Europa, iar absența României - țară mult mai mare și cu o cultură mult mai puternică decît a Sloveniei - avea de ce să deconcerteze. Pe de altă parte, nu se poate vorbi de inexistența unor „ambasadoare” pariziene relativ eficiente ale literaturii române: în 1931, activa scriitoare, traducătoare, publicistă și militantă feministă Sarina Cassvan-Pas (membră a unei ironizate „academii feminine” franceze, alături de protectoarea sa Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sucombau încet. Apoi, am simțit cum mă clatin, cum mă derulez lent ca o desfășurătoare, cum pierd înălțime și mă prăbușesc. Simt deja că am atins orizontalitatea și trupul meu se relaxează încet la contactul cu solul, se destinde, se deconcertează... Pleoapele încep să se miște, deschid ochii larg... îmi ascult respirația grea și sacadată. Somnul meu și al Arinei Gnomul Un strat gros de întuneric mă desparte de imaginea mea din oglindă. Îmi intuiesc forma grevată în beznă, așa cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vrea să mă pierd? — Tu. Tu Încerci să te pierzi. Dante Încercă Încă o dată să Își elibereze mâna, Însă femeia nu cedă. — Ai descoperit chipul omului mort, mai zise ea. — Ce... — Dar omul mort nu o să-ți vorbească. Dante era deconcertat. În mod mecanic, duse mâna la punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
punga legată la brâu și luă un bănuț de aramă. — Spune-mi despre omul mort. — El Îi va călăuzi pe cei vii. Îi va călăuzi? Încotro? — Spre tărâmul celorlalți morți. Nu ar fi trebuit să Îi descoperi chipul. Dante era deconcertat. Bătrâna se exprima Într-un fel obscur, ca toți ghicitorii. Dar avea aerul că știa ceva despre drama din noaptea precedentă. — De ce Îmi spui asta? — Pentru ca durerea să te lovească. Deodată, femeia Îl slobozi din strânsoare și făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va fi adus o contribuție substanțială la noua literatură de ficțiune“. Mi se pare, când fac calculele pe care le presupune fraza asta, că mai am cale lungă de parcurs până când opera mea să Înceapă să Însemne ceva. Henry fu deconcertat și stânjenit, luat prin surprindere, și, ca de obicei În astfel de Împrejurări, Începu să se bâlbâie ușor: — Draga mea Fenimore... m-ai Înțeles greșit... e ultimul lucru din lume pe care am vrut... invocam, desigur... te-am comparat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry de un majordom de pe scenă. Poate tocmai de aceea, Edward Compton nu păru nici mirat, nici intimidat de interpretare. Henry Însă fu surprins și oarecum deconcertat de prezența băiatului, un copil inteligent și frumos de șapte sau opt ani, În costum alb de marinar, care stătea alături de tatăl lui, cu un caiet legat În piele albastră În mână. De asemenea, Îl luă pe nepregătite aspectul fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a termenilor ne sugerează În primul rând un program etic. Așa și este. Doar că, prin extensie, aceste principii morale Își pot cu ușurință anticipa consecințele În plan estetic. Să particularizăm. Un dandy autentic vrea să uimească fără Încetare, să deconcerteze, să contrarieze, fără a se lăsa vreodată uimit, surprins de cineva sau ceva. Deviza lui, pe urmele latinilor, e Nil mirari. O repune În circulație un englez, Bolingbroke, ca pe o formulă magică, repede Îmbrățișată de Frumoși. Egocentrat cu fervoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient gest de autoapărare, prefera să nu se gîndească la nimic și să trăiască acele zile ca și sum ar fi fost vorba despre un vis lung, din care În orice clipă ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Din câte înțeleg, o apreciați în mod deosebit. ― Atât de mult, încît după moartea domnului Lupu am cerut-o în căsătorie. Din nefericire, am fost respins. Cristescu, uluit, întinse mâna după țigări. Genul de afirmații, stilul și calitatea mărturisirilor îl deconcertau. Și mai surprinzător i se părea faptul că bărbatul din fața lui putea să aibă maximum 45 de ani, în timp ce Melania Lupu împlinise 62. ― Interesant. Între dumneavoastră există o mare diferență de vârstă... Olandezul îl întrerupse: ― Este o femeie la care
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adevărat, am omorât un om. Nu continuă, rămase cu privirea fixă, așteptând. Comisarul simulă că lua notițe în carnet, dar de fapt nu-și dorea decât să câștige puțin timp, să se gândească la mutarea următoare. Dacă reacția femeii îl deconcertase, nu fusese atât prin faptul că mărturisise asasinatul, ci pentru că rămăsese tăcută imediat după aceea, ca și cum despre un asemenea subiect n-ar mai fi fost nimic de spus. Și, de fapt, gândi el, nu crima mă interesează. Presupun că îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
malurile... Canalul o să fie umplut cu apă și e lat cât doi oameni. Pare adânc, dar apa abia dacă îți ajunge la piept. Și știi ce reprezintă canalul ăla? Râul Oglio... râul de la Bedriacum. — Bedriacum, orașul de lângă Cremona? Valerius era deconcertat. Nu uitase câmpurile pline de cadavre, mirosul greu... Masacrul acela reprezentase începutul puterii lui Vitellius. — Dar ce înseamnă asta...? Băiatul îl întrerupse. — Ascultă. Pe margini au fost ridicate întărituri, care în interior au, potrivit tehnicii militare, bețe încrucișate, nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bot de căprioară... Ah, Lacar, oare tu ai inimă?” Are Charlotte Rampling, despre care vom vorbi mai departe, și chiar i se scoate. Pentru că și SF, și cu blană și cu piele fină și cu Petrică și fără inimă, romanul deconcertează, este o trilogie cosmică, debordează de fantezie, intră În coșmar. Din care ieșim doar dacă citim În aceeași revistă thriller de bibliotecă un alt mare scriitor subliniat de Morgan Freeman, și anume Mircea Micu. Versurile ce pun de la-nceput pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că eu nu-ți permit să-mi faci mie morală! Nici acuma, și niciodată! Să fim înțeleși! Așa că ar fi mai bine să-ți vezi de... Lenuța ta și să ne lași pe noi în pace! Calmul și energia ei deconcertară pe Jenică. Își pierdu cumpătul. Bâlbâi ceva, puse chibriturile pe noptieră și în sfârșit, cu un ton fals de superioritate și poruncă: ― Lasă că vom mai vorbi noi împreună... Acuma însă aide, imediat să te îmbraci și să o ștergi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
19 august de anul trecut [de la Paris - n. ns., L.B.] poate subzista fără modificări, și toate modificările nu se vor opera decât în sensul Unirii”. Conduita unor oameni politici ai epocii, țintind să împiedice Unirea ori s-o amâne, a deconcertat nu puțini istorici. R. W. Seton Watson reține dificultatea de a concepe că oameni de stat serioși au putut crede că jumătăți de măsură ar fi eficace și în stare să zăgăzuiască „mareea sentimentului național [la români - n. ns. L.B.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]