410 matches
-
trec pragul cerându-i, după caz, cafea sau informații. Și oferindu-i, tot după caz, afecțiune ori sprijin. Perioada e dură, iar concurența unificatoare a statului e nemiloasă. Abia de aici încolo se produce transformarea unei cărți plăcute într-una deconcertantă. Căci, în definitiv, anecdotica din jurul unor vedete ale lumii artistice nu e în măsură să ia prin surprindere lectorul, așa-zicând, rodat. Se cunosc legendarele pelerinaje bucureștene ale lui Nichita Stănescu, s-a auzit de modestia gestuală a lui Marin
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
artă oarecare, ci o inițiere de ordin mistic. Singura nedumerire privește jumătatea a doua a cărții, unde pictorul strînge meticulos o puzderie de texte și cronici plastice al căror obiect este propria pictură. Senzația pe care ți-o lasă e deconcertantă, evlaviosul pictor lepădîndu-și smerenia spre a-și contempla cu trufie chipul oglindit în laudele criticilor. E aici ceva dintr-o semețire orgolioasă de rău-augur, nici un artist sigur pe el nepierzîndu-și vremea cu antologarea banalităților prețioase pe care contemporanii le-au
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
însă că nici măcar amănuntul acesta nu-l înduplecă pe autorul acestei istorii oculte, el continuând să se arate inclement față de, vai, prea estetul Călinescu.) Adăugând intimidanta ușurință cu care se mișcă în bibliografiile ezoterice occidentale și alte câteva lapidare observații deconcertante, cam acestea sunt toate calitățile unei cărți ca Literatura luciferică. Rămâne de verificat o informație interesantă referitoare la titlul real al romanului lui Bolintineanu, care ar fi Manoel, nu Manoil, cum s-a încetățenit, afirmă Cernătescu sprijinindu-se pe noi
Cum grano salis by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5930_a_7255]
-
nas, să-mi remodeleze gura, Mamma mia, am zis, dacă așa esta în cinema, nu, mulțumesc, mai bine mă întorc la mine, la Pozzuoli. Nu am dat nicio probă, așa a început cariera mea". Sophia Loren se destăinuie cu sinceritate deconcertantă; „Nu am făcut nicio școală de actorie, la început nu știam să vorbesc. Vittorio a avu o încredere enorm în mine, eram amândoi napoletani, era de ajuns o privire pentru a ne înțelege, Nimic nu era imposibil lângă el, uneori
Cannes 2014 - Sophia Loren: "Sunt fericită cu cei 80 de ani ai mei... " by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62211_a_63536]
-
Cosmin Ciotloș Sub titlul ultimei cărți publicate de Ion Vianu, Amor intellectualis, există o scurtă precizare deconcertantă: romanul unei educații. Deconcertantă, spun, din două motive. Întâi pentru că acest splendid eseu memorialistic e numit, în pofida tuturor evidențelor, roman. Apoi, pentru că, din punctul meu de vedere, cuvântul educație, folosit aici, aduce cu sine un aer retro absolut fermecător. Spre deosebire de
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
Cosmin Ciotloș Sub titlul ultimei cărți publicate de Ion Vianu, Amor intellectualis, există o scurtă precizare deconcertantă: romanul unei educații. Deconcertantă, spun, din două motive. Întâi pentru că acest splendid eseu memorialistic e numit, în pofida tuturor evidențelor, roman. Apoi, pentru că, din punctul meu de vedere, cuvântul educație, folosit aici, aduce cu sine un aer retro absolut fermecător. Spre deosebire de evoluție sau formare, variante
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
nu există și că, în afara materiei, nu mai e loc sub pielea omului de nimic altceva. Că așadar omul e un zgîrci de gene și hormoni în privința căruia e de prisos să întreținem iluzii idealiste. De aceea, e un spectacol deconcertant să vezi cît spirit se cheltuiește azi împotriva spiritului. Acesta e gustul cu care rămîi citind al doilea volum apărut în limba română al neurologului Antonio Damasio, profesor la Universitarea din California de Sud, unde conduce „Brain and Creative Institute
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
înzestrat Maiorescu, ani buni mai târziu. Greu, dacă nu cu neputință de prins într-o formulă. Epigonii înșiruie etichete, cheamă în scenă personaje plate, axate pe o trăsătură care se reține din ele. Alecsandri singur este distribuit într-o varietate deconcertantă de „meserii”: de îndrăgostit șugubăț, în manieră folclorică, de povestitor care ține cheile fabulosului, de meșter de legende istorice. Având, în toate, o tehnică de pastelist. Ștefan este „zimbru sombru și regal”, însă ceea ce Alecsandri scoate din încordarea istoriei sunt
Tinerețea lui Alecsandri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5303_a_6628]
-
înconjurat de urși. Companionii erau departe, armele erau și ele departe, cale de ieșire n-avea. Intrigat, ascultătorul cade în plasă și-ntreabă cum a scăpat, totuși, prietenul în cauză (care era nimeni altul decât buclucașul Alecu Ruset). Răspunsul e deconcertant: „După cât îmi povestea prietenul meu, maiestate, altceva nu se putea întâmpla decât să-l mănânce urșii. Ceea ce s-a și întâmplat.” Ca să-i caut un echivalent acestei ingenioase găselnițe, ajunsesem până la dramele pariziene ale lui Alphonse Allais. Prea departe, adică
Sadoveanu pentru toți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5145_a_6470]
-
citit articolul lui Bogdan Crețu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu și a USR. Premisa intervenției sale se dovedește de un simplism deconcertant și de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe președintele USR și, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăznește să spună că este de altă părere e considerat demn
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
un capăt, viața simplă, iar de celălalt înalta aspirație creatoare. Material și imaterial, motanul Eustache girează soliditatea pactului mereu pus în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a „secretului șascunsț între pleoape”, dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
o bem/ cuvintele pe care/ mi le șoptești la telefon// Gelozia ta azi/ elicopterele/ -ncărcate cu napalm ieri/ coborând/ cu indiferență tehnologică/ peste jungle și orezării” (p. 31) Titlul, Collapsed in Love, e caracteristic pentru prima parte a poemului și deconcertant dacă o avem în vedere pe cea de-a doua. Jumătate lamento, jumătate reportaj flower power din Vietnam. Aici, imagismul pare singura soluție de lectură. Două stări conflictuale, una intimă, alta publică, una spontană, alta premediată. Dragoste și luptă. A
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
curent artistic de oarecare anvergură ajunge la oferta unei tipologii și la sugestia unui plus de valoare ce s-ar cuveni acordat creațiilor ce-l ilustrează... Dacă încercăm totuși a stabili (deși e dificil) un numitor comun definițiilor, prea adesea deconcertante, care s-au dat postmodernismului, am putea vorbi despre o reluare, neevitînd registrul ironic și parodic, al formelor anterioare, un eclectism voios ce s-ar putea să semnaleze o sleire a invenției, o ocultare a „originalității“. De unde un soi de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
la Moscova cu împărăteasa Elisabeta este ospitalieră, plăcută. Marele Duce Petru manifestă o tandrețe de bun augur. Nu este seducător! E cu un an mai mare, slăbănog, cu fața marcată de vărsat de vânt, stângaci, bolnăvicios. Moralul e și mai deconcertant... Are un amestec bizar copilăros, aspirații generoase, o ridiculă emfază de mari sentimente. Dar ce-i mai rău întrece cu mult ce pare bun în el. încearcă să-și impresioneze logodnica bravând cu niște fapte care sunt pure invenții..." Dar
O lutherană în luma slavă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6738_a_8063]
-
nu cădem și noi în păcatul lor, luând de bun ceea ce trebuie luat, cum spuneau latinii, cu un grăunțe de sare: la sfarsitul românului propriu-zis, adică imediat înaintea epilogului și-a anexelor extrase din efemeridele anului 1897, există o notă deconcertanta: „Domnul editor Socec-fiul puse manuscrisul jos, zwickerul pe masă, si scrise mare, cu cerneală violeta, NU. Era primul manuscris pe care-l respingea după moartea tatălui său.” (p. 288) Oferta declinata se referă la manuscrisul românului Viața începe luni, pe
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
un ferment, iar fermentul în cauză nu e dintre soiurile pe care organismul le produce de la sine. Pe scurt, credința nu e un sentiment fiziologic, aflat în prelungirea firească a metabolismului sufletesc, ci o reacție de apărare la un factor deconcertant: se strică ceva în relația cu lumea și atunci începi să crezi. Cei care susțin că au crezut de cînd se știu și că nici o clipă din viața lor nu s-au simțit lipsiți de această emoție, confundă reveria pe seama
Săgeata bucuriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6077_a_7402]
-
întreba din ce e făcută o literă, fiindcă lingvistic întrebarea n-are sens: ce se află sub nivelul literei nu intră în competența filologiei. Teoria supercorzilor trebuie să precizeze din ce anume sînt alcătuite literele universului, iar răspunsul dat e deconcertant: nu există mai multe litere, ci una singură din ale cărei fluctuații iau naștere cuvintele, propozițiile și frazele universului, iar litera aceasta e energie trepidantă, fără identitate și fără structură. Acestei litere îi putem spune „dynamis" ca Aristotel sau „nimic
Pătura vibrîndă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6421_a_7746]
-
Iordan, Alexandru Rosetti sau Sextil Pușcariu (pentru a pomeni doar trei din zecile de nume de filologi ce apar în carte). Toate personajele sunt înecate sub un smalț gros de noțiuni goale, unicitatea lor estompîndu-se sub șirul sterp al poncifelor deconcertante. Volumul e o arhivă de consemnări glaciale, ivite din uscăciunea de grefier a unui filolog care, neavînd pătrundere psihologică, a vrut să-și suplinească deficiența printr-o migală sisifică de conțopist viager. Iată un exemplu de memorialistică care nu lasă
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
literară de cruciat umanist, venerabilul critic continuă să sperie prin cantitate și să intimideze prin ritm: un viețaș trăgând la galerele prozodice ale mai tuturor genurilor, de la critica literară la poezie și de la aforistică la comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în peisajul urbei lui Brâncuși, cu atât mai
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
unor convingeri care nu sînt confirmate de mersul istoriei nu înseamnă că el a fost imoral, nedrept și trădător, ci doar că potriveala sorții a luat-o pe alt drum decît cel pe care a mers protagonistul. Totuși, e ceva deconcertant în optica autorului român: aerul impasibil cu care privește spectacolul istoriei, Lucian Boia lăsînd impresia că e dezlegat de prejudecăți și scăpat de strînsoarea ideologiei prezentului. Detașarea aceasta îi reușește atît de bine încît face figura unui istoric fără aderențe
Iubindu-i pe nemți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6337_a_7662]
-
din scenă. (E cazul lui Fănuș Neagu, ca să mă rezum la un singur exemplu notabil). Nimeni nu e privilegiat. Nimeni, cu excepția lui Piru. Față de acesta, Gheran manifestă chiar o anume duioșie. Autentică. Îl stimează intelectual, desigur. Îi admiră excelenta pregătire, deconcertantă pentru mulți. Îi ascultă fascinat poveștile, presărate cu o sumedenie de amănunte de istorie literară. Dar nu-i numai atât. Ține, pe deasupra, neașteptat de mult la el. De ce? În general, afinitățile trebuie luate ca atare, nu despicate-n patru. Pur
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
gust de cafea fără cofeină și îndulcită cu zahăr sintetic. Falsă, simulată, amăgitoare, ca toată realitatea noastră. De fapt, țigara nu mai are astăzi nici un gust pentru mine, fiindcă nu mai fumez” (p. 81). De două, chiar de trei ori deconcertant. Dar nu fără protocol. Niciodată fără protocol. Sunt extrem de multe lucruri interesante în Toamna decanei. Povești de familie (vecinătatea, la Roman, cu familia lui Max Blecher, cariera muzicală a fratelui, autorul melodiei Sanie cu zurgălăi, preluată în Occident fără licență
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
știm de ce particulele trebuie să aibă neapărat o masă. De aceea, ipoteza unei matrice universale, care e varianta duhului omniprezent în variantă modernă, e cîmpul de energie din a cărei tensiune ia naștere masa particulelor. Să recunoaștem, e un detaliu deconcertant să afli că, la nivel subatomic, noțiunea de materie solidă e un nonsens. Acolo nu mai sînt decît fluizi, cîmpuri, vibrații și influențe, un fel de clipocire permanentă care nu are nici consistență și nici fermitate și în care, dacă
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
lentă, stârnind interesul prin ineditul experienței [...] lucruri trăite punct cu punct, secundă de secundă”. Aceste emoționante exerciții de normalitate, de integrare sunt subminate de rupturi, frângeri, dezintegrări. Personajele la care lucrează sunt alteri capricioși, demolatori ai abia înălțatelor construcții logice. Deconcertantul său „jurnal al nebuniei” nu e de alăturat lui Blecher, căci vizuina sa interioară nu e luminată (înregistrează, dimpotrivă, „progresul întunecării minții”), și nu are nici senzualitatea brutală a lui Bonciu, din Bagaj. Femeia sa demonică și otrăvită sau, dimpotrivă
Un nume uitat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4689_a_6014]
-
un capăt, viața simplă, iar de celălalt înalta aspirație creatoare. Material și imaterial, motanul Eustache girează soliditatea pactului mereu pus în discuție, niciodată negociabil, dintre artist și operă. Inefabilul, de-nespusul, neștiutul, taina și stupoarea coexistă în această mică și deconcertantă mașinărie cu blană. Ea are adâncimea amețitoare a «secretului ascuns între pleoape», dar și puterea covârșitoare de a se recompune, miraculos, după fiecare salt între regnuri și ritmuri. Pe scurt, un produs de lux al moliciunii dominatoare și al lucidității
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]