846 matches
-
discurs sistemic, un suprasens ordonator, pus deasupra intuiției, eu alterez inocența autentică a percepției totalizatoare prime și Îmi construiesc o anumită identitate intelectuală sau textuală, retorică, secundară. Dimpotrivă, fragmentarismul postmodern este postsistemic și portantul lui nu mai este intuiția, ci deconstrucția rațională, ludică a sistemicului... Sanda Cordoș: Bun, asta e foarte interesant și duce mai departe discuția, În termeni mai coerenți. Doru Pop: Eu aș vrea să te Întreb, Sanda, dacă tot ai menționat numele „sacru” al lui Freud, În ce măsură „psihanaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gen, fie politică, fie academică, chiar și a reclamelor. Anca Hațiegan: Venind eu dinspre teatru, nu se poate să nu constat că, pe ocolite, se vorbește foarte mult la această masă despre Actor, tipul cel mai „anarhic” cu putință - „profesionistul” deconstrucției anarhetipale de sine... E drept: În practica scenică cea de toate zilele, actorul Încearcă să construiască un rol și, de obicei, rolul acesta e centrat, construit „arhetipal” - rolul centrează. În teatrul „recent”, mai cu seamă, se pune Însă la Încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceva. A fi conștient presupune o poziționare a eului În raport cu un obiect mental. În acest sens, anarhetipul sau creațiile anarhetipice sau comportamentele anarhetipice funcționează printr-o raportare la un reper, o raportare inversă, o raportare prin fugă, prin respingere, prin deconstrucție. Aceasta nu Înseamnă că anarhetipul evoluează În planul raționalității, cum nu Înseamnă nici că funcționează doar În planul stărilor alterate de conștiință sau al inconștientului. Ceea ce voiam să sugerez descriind anarhetipul ca „deliberat” (probabil Însă că termenul induce În eroare
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de a „blinda” un text cu niște trimiteri, iar pe de altă parte, fiind conștient că dacă aș ajunge să-l export În străinătate, ar trebui să-i atașez o bibliografie masivă În coadă. Să-l raportez așadar și la deconstrucția și diseminarea lui Derrida, și la „gândirea slabă” a lui Vattimo, și la rizomii lui Deleuze, și la paradigmele lui Ihab Hassan. Dar ceea ce mi-ai spus tu mă ajută să mă eliberez de acest sentiment de culpabilitate academică. Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Vattimo și alții. Nimic mai fals. Cred că generalizăm aici un clișeu despre ignoranța americanului de rând. V-aș atrage atenția că teoreticienii americani ai anilor ’80 nu numai că știu fenomenologie, dar câțiva o și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și aderența limitată la deconstrucție, obiecțiile masive care i se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și practică drept alternativă la deconstrucție. A se vedea ce scrie Paul Bové și ceilalți hermeneuți americani reuniți sub numele de destrucția americană (destruction), o mișcare de extracție fenomenologică europeană. În plus, a se vedea chiar și aderența limitată la deconstrucție, obiecțiile masive care i se aduc dintr-o zonă cât se poate de americană și de atașată de subiectul metafizic. Chiar după anii ’80, americanii renunță mult mai greu decât europenii (Franța sau Germania) la subiectul liber. Horea Poenar: Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
superior ficționalitatea, și este de discutat În ce fel și cum o aplică criticul și teoreticianul, ori cum ar folosi-o criticul cultural. Mihaela Ursa susține că ficționalizarea ne poate debloca din criza relativismului cunoașterii, ne poate salva din naufragiul deconstrucției. Cu toate acestea, există, cred, o anumită contingență, ori rezistență, ce reține acest zbor de imaginare a unei matrice structurale. Și anume, e vorba de experiența mereologică, cum ar spune Doleäel, de transformare a structurilor și de gândire a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acum vreo trei-patru decenii, dar poststructuralismul nu a Început, la rândul său, să naufragieze mai devreme de anii ’90. Ceea ce au existat Însă Într-adevăr au fost curente și modele alternative de a explica postmodernitatea, nu doar În termeni de deconstrucție derridiană și În termeni de poststructuralism, ci În termeni de ontologie. Ioana Em. Petrescu a semnalat deja o astfel de opozitie. Gilbert Durand a construit o Întreagă paradigmă a unei postmodernități de tip hermetic, care se opune unei paradigme a
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ajunge Întâi pe teren, observă, studiază, cercetează și abia fenomenul În sine Îi generează teoria. Metodologic vorbind, el este „Întemeiat” În propriul fenomen. Corin Braga: Și mai e ceva. Mirarea nu este naivă. Ea este mai degrabă o formă de deconstrucție foarte lucidă a prejudecăților, Înțelese nu neapărat În sensul unor preconcepții malefice, ci În sensul stereotipurilor prin care gândim În mod curent. Aceasta este, probabil, atitudinea ideală, care se Încadează În relativismul postmodern, cea de scepticism față de scenariile explicative proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
postcomunistă să facă pentru recuperarea memoriei românilor, În sens istoric adecvat. Contra-reeducarea se dorește a fi, astfel, o mișcare etică, dar concretă, de ieșire din letargia robotizată (lobotomizarea simbolică) indusă de comunism (și de mecanismele sale manipulatoare); contra-reeducarea constă În deconstrucția tehnicilor și simbolurilor comuniste În așa fel Încât mulțimea ( În sensul psihologiei acesteia, după Gustave Le Bon) să Înțeleagă modul În care a fost indusă În eroare și instrumentată de regimul comunist. Contra-reeducarea urmărește să Înlocuiască așa-zisul „creier bun
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acest sens: „Totalitarism și literatura Estului”, devenită mai apoi „Procesul comunismului”, propusă de Editura Humanitas (cea din urmă colecție fiind coordonată de Doina Jela). În acest context, se impune prestația istoricului Lucian Boia, angrenat fățiș Într-un amplu proiect de deconstrucție a miturilor comuniste. Tot la nivel instituțional trebuie amintit un cvartet realizat datorită Anei Blandiana și lui Romulus Rusan (secondați de o echipă de cercetători): Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet (singura Închisoare-muzeu din România, până acum, care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
exclude rezistențele modelului cultural autentic, care s-au conturat, În timp, tot mai clar. Întoarcerea la origini pe care o propune Ruxandra În contra-spălarea creierului este, după părerea mea, problematică... Ruxandra Cesereanu: Este vorba de o „Întoarcere la origini” prin deconstrucția modelului unic impus de comunism. Proiectul meu este axat pe ideologie, politologie și sociopolitică. Nu prea are de-a face, de fapt, cu literatura, decât tangențial. Literatura a fost pomenită În textul meu pilot doar În măsura În care au existat romane obsedate
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
creierului. Ștefan Borbély: Eu am dubii... Nu cred că creierul este programat. M-am străduit o viață Întreagă să nu mi se programeze! Ruxandra Cesereanu: Este un termen convențional până la urmă... Trebuie să-l iei În accepția lui referitoare la deconstrucția unor mecanisme mentale inculcate ideologic prin reacții pavloviene. Ștefan Borbély: În momentul În care vrei să impui un termen, atunci aduci cu el Întreaga sa constelație și judeci toate analogiile posibile. Ruxandra Cesereanu: Nu vreau să impun termenul, deocamdată doar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imediat Îmi vin În minte niște fraze din Mihail Sebastian, din Cum am devenit huligan - ceva de genul: Atenție, au venit noii procurori cu carabina adevărului pe umăr! Discursurile umaniste trebuie să te Învețe relativizarea. Eu nu sunt nici adepta deconstrucției, nici a relativizării până Întorci pe dos lucrurile; eu citesc discursul istoric al lui Ovidiu Pecican cu convingerea unui cititor neavizat, pentru că nu sunt istoric, că obțin de acolo informațiile corecte (dacă vrei, În termenii tăi, adevărate), dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
faptul că aceasta oferă un model cultural al individului generic, al modului de reacție la constrângerile culturale care au urmat În cele două tipuri de tranziție, mai Întâi spre comunism și apoi spre democrație. Un model ipotetic al tranziției continue Deconstrucția variantelor tari ale modelelor culturale, În special cele ale unor viziuni ale istoriei, prin deconspirarea ficțiunii istoriei 1, a dus la cea mai amplă răsturnare de paradigmă În evaluarea teoriilor culturale, dizolvând esențialismul unor modele culturale autarhice și a unor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ar pretinde recursul la subiectul liber, cu liber-arbitru. Lucruri care ne sunt foarte apropiate pentru că țin de nucleul modernității pe care noi stăm Încă strâns lipiți. Pe de altă parte, chiar În Vest se constată lucruri spectaculoase: de pildă, apărătorii deconstrucției din anii ’80 - vezi exemplul lui Christopher Norris, care ajunge să spună În 2000, Într-o lucrare despre teoriile actuale ale culturii, că trebuie să revenim la o formă de iluminism În care să nu ne temem de definițiile tari
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe aceeași linie și care cred că există modele de un fel sau altul, prinși fiind În continuare Într-o comodă atitudine de negare. În rest, sunt de acord cu tine, că este un lucru benefic, că este necesară o deconstrucție. Nu am la rândul meu răspunsul, unde ne-ar putea duce cineva, pentru că nu cred decât În modificări nemesianice. Nu cred Într-o nouă metafizică sau Într-o nouă utopie, nu cred În continuități sau regularități. Toate acestea mă sperie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de Litere din Cluj și redactor la revista de cultură Steaua. A publicat următoarele eseuri de mentalitate: Călătorie spre centrul infernului. Gulagul În conștiința românească (1998), Panopticum. Tortura politică În secolul XX (2001), Imaginarul violent al românilor (2003), Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții (2004), Gulagul În conștiința românească. Memorialistica și literatura Închisorilor și lagărelor comuniste (ediția a II-a, 2005)și Năravuri românești (2007). A publicat Împreună cu studenții patru volume experimentale conținând reportaje sociale; volumele semnate Ruxandra Cesereanu et al. sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenile în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea unei discretări a operelor incompatibile cu creștinismul. Materialismul radical, ura față de religie și față de preoții ei, deconstrucția lumilor nevăzute pe care le putem găsi în De rerum natura includ de fapt atât lucrarea, cât și pe autorul ei pe lista Otto* a idolatrilor lui Hristos... Ce se poate spune despre mârșăviile scrise de Ieronim la adresa lui Lucrețiu? El
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al reconfigurărilor? Fiecare dispune de existența sa nu ca de un cadou etern, ci ca de o închiriere punctuală. Regula jocului e fixată de la bun început. Ea a fost aceeași pentru toți și așa va fi pe veci, care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Idem, pp. 169-176. 93. Idem, p. 181. 94. Ernst Topitsch, „Marxismus und Gnosis”, În Sozialphilosophie zwischen Ideologie und Wissenschaft, Luchterhand, Neuwied-Berlin, 19662, pp. 261-296. Capitolul II MITURI DESPRE GNOSTICISM: O INTRODUCERE Gnosticismul a fost prima și cea mai puternică dintre Deconstrucții. Harold Bloom, Agon, 1982 Vreme de treizeci de ani a fost la modă să se Înceapă orice prezentare a gnosticismului cu povestirea plină de suspans a felului cum a fost descoperit, În decembrie 1945, În cursul unei Înfruntări sîngeroase, misteriosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Vernuftglauben), care nu reprezintă o „valoare tare”, fiind lipsită de orice justificare metafizică -, fie să acceptăm nihilismul ca pe o forță activă și să-i devenim instrumente. Această atitudine este definită de Nietzsche, printr-un joc de cuvinte intraductibil, drept „deconstrucție”: „man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deconstrucție”: „man legt Hand an, man richtet zugrunde”3. Verbul richten Înseamnă „a construi”, zugrunde Înseamnă „la pămînt”, iar combinația celor două cuvinte are Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se ridică Împotriva autorităților care l-au precedat, pentru a-și inversa raportul cu Biblia și cu Platon, alăturîndu-se unui pretins adevăr mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
raporturilor sociale reprezintă una din matricele unui impuls îndepărtat spre noi obiecte de interes pentru antropologi. Apariția unor cercetări centrate pe stratul social al "antreprenorilor", reflecțiile asupra condițiilor de reușită antreprenorială, eventual în versiunile etnice ale acesteia, accentul pus pe deconstrucția "spiritului de întreprindere" într-o reformulare mai mult sau mai puțin fidelă, însă legitimând în continuare temele weberiene, se prezintă astfel ca o imagine inversată a preocupărilor precedente ale antropologilor pentru "culturile", identitățile și "riturile muncitoare". În toate aceste cazuri
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]