851 matches
-
acela din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia grandioasă constituie arsenalul "tehnic" al romanului "în patru părți", Pâlnia și Stamate, care începe cu o descriere "realist-clasică" și continuă cu deconstrucții parodice: Un apartament bine aerisit compus din trei încăperi principale, având trasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna înfășurată în cerceafuri ude... O masă
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
tot aparentul anarhism afirmat, el crede, mai presus de orice, în instituția comentariului intuitiv. (Revin la ce spuneam mai devreme: numai Radu Andriescu mai posedă, în poezie, un talent conceptual similar. Nu întâmplător, în bibliografiile amândurora figurează, programatic, câte o deconstrucție lucidă a unor modele până la un punct, pentru fiecare dintre ei, dominante.) Un volum nu doar remarcabil, dar și foarte generos, în context, cu propria valoare individuală.
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
sensibil la metaforele inspirate de jocurile de cărți - fie și numai pentru că exploatează o omonimie destul de facilă - încerc să le înțeleg analogic, de fiecare dată, resorturile. Într-adevăr, Urbancolia îndeplinea toate condițiile unui spectacol de iluzionism narativ. Existau acolo și deconstrucția imaginii publice a protagonistului, și încăpățânarea unui autor tânăr de a-și lua scrisul de la început, și o dimensionare calofilă a textului, și, în fine, o retorică a exagerării care menține civilizat, fără întrerupere, necesara distanță analitică. (Un articol foarte
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]
-
nu numai ale literaturii latino-americane, ci ale întregii literaturi contemporane”. Într-un stil plin de imaginație, vizionar, luxuriant și puternic, specific cunoscutului realism magic, naratorul și protagonistul Humberto Peñaloza, scriitor ratat, își spune propria poveste (de fapt, pe cea a deconstrucției propriei personalități), precum și o complicată poveste a nobilei familii Azcoitía, împletită pe plan simbolic cu mitul sudamerican al monstrului Imbunche. Plină de povești pe mai multe nivele, de personaje care își schimbă identitățile, vocile și aparențele, de magie, mituri, credințe
Literatura latinoamericană la superlativ by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5458_a_6783]
-
hedonistă. Comozi, civilizați și înclinați spre plăcere, europenii nu mai au o virulență de apărare și nici ardoare de expansiune. Pe scurt, ne aflăm la capătul unui ciclu care echivalează cu agonia Occidentului. În replică, Vattimo, spirit trecut prin școala deconstrucției de tip fenomenologic, nu numai că laudă secularizarea, dar deplînge faptul că mai sunt interdicții de ordin religios care nu au fost încă desființate. De pildă, italianul e de părere că Dumnezeu nu are nevoie de o instituție privilegiată prin
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
ofensă adusă egalității dintre sexe: de ce neapărat Dumnezeu trebuie să fie de gen masculin și de ce Iisus nu se așază, cu smerenie filială, la dreapta Mamei? În fața unui așa torent de elucubrații sprințare, îți dai seama că cine prinde pofta deconstrucției sfîrșește la balamuc, iar Vattimo e în condiția intelectualului detracat pe care corectitudinea politică l-a adus în stadiul coconului steril. Optica lui e cea a unui hipiot de secol 21 încredințat că omenirea va atinge pacea dacă, desființîndu-se toate
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
tocul ușii.” (p 503) Erorile de construcție ale cărților sunt taxate, din pricina aceasta, inclement, aproape ca niște defecte de caracter de care se fac vinovați cei care le-au scris. Sigur că e la mijloc și un joc intelectual de deconstrucție, dar asta nu face observațiile mai puțin memorabile. Câteva exemple sunt savuroase. Unele sub altele, așadar: „Citesc o carte luată la-ntâmplare dintr-un vraf, Queer de Burroughs, tradusă bizar începând de la titlu (Pederast, ceea ce cred eu că e din
Profesiunea mea, literatura (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5380_a_6705]
-
și al neantului metafizic, cu rădăcini în "sfîrșitul istoriei" hegelian și "moartea lui Dumnezeu", supralicitată de Nietzsche. Ramificațiile contemporane ale acestei stări sînt "închiderile" spirituale, preconizate de Kojčve, Bloom ori Fukuyama. Metafizic și cultural, postindustrializarea a generat confuzie și, prezumtiv, deconstrucția identităților. Dispariția autorității unice, precise, din semiotica socio-politică, a dus - așa cum se întîmpla odinioară în tragediile shakespeariene, atunci cînd eliminarea monarhului medieval prin violență antrena haosul universal - la ambiguitate axiologică și despiritualizare. Psihologiile devin tipologii, identitățile se uniformizează și dispar
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
mai bine zis, în religia postmodernă a industriei cărții. Dar una e Cartea și alta sunt cărțile." (p. 79) Câteva din reflecțiile asupra Tradiției ar merita consemnate. Mai ales acelea care restituie analogiile dintre practica interpretării sacre și aceea a deconstrucției laice. „Rolul învățaților e cu atât mai important cu cât ei, prin capacitatea de a institui noi realități, au posibilitatea să schimbe semnificația textelor. Prin natura funcției, rabinii erau obligați să găsească soluții... legale, chiar riscând să încalce prescripțiile propovăduite
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
se datorează aceluiași manierism de care pomeneam la începutul cronicii. Daniel Bănulescu se simte cel mai în largul lui pe margine, în exterior, adică acolo de unde controlul asupra nuanțelor frazei nu-l implică personal. Fundamental, proza lui e o continuă deconstrucție. Din când în când aceasta profită de artificii ritmice, ca în următoarea îndrăgostire la minut: „Ea pornește. Mă rup din adunarea pensionarilor și pornesc eu după ea. Străbatem cam o sută de metri. Tot poporul de navetiști saliva. Mă destind
Clan d’oeil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6558_a_7883]
-
devin un grup etnic de success în Statele Unite, toate acestea vor influența relațiile dintre cele două grupuri etnice. Philip Roth nu teoretizează toate aceste complexe probleme. El se mărginește a insista asupra prezenței în absență, care este urma, și concretizează deconstrucția printr-un caz impresionant. Decanul Coleman Silk, profesor de limbi clasice la colegiul Athena, ascunde un secret în trecutul său. Coleman face parte dintr-o familie de mulatri. Obsedat de această urmă "rușinoasă" în ființa sa biologică, Silk rupe orice
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
în care nimic nu e ceea ce pare a fi, Don DeLillo nu mai are nevoie să-și demonstreze aptitudinea de a construi edificii epice. Și nici măcar pe aceea de a le dărâma, deoarece a recurs (demonstrativ sau nu) și la deconstrucție, jucându-se de-a dilatarea monstră a timpului și a fost, de asemenea, autorul romanului Zgomot alb, studiat azi în universități ca prototip al postmodernismului american. A decis, așadar, să-și permită luxul de a prezenta drept roman un text
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
mucegăi a războiului rece. Poză belicoasa a ocultelor militare nu numai că suporta convulsiile caricaturii spumoase, dar aduce câteva lucruri în discuție, printre care și o chestiune de perspectivă. Nu avem parodiile grosolane după Rambo et Co, ci o fină deconstrucție a unui întreg eșafodaj al narațiunilor filmice de tip eroizant. În anii războiului rece, private Bill Django (Jeff Bridges) are în timpul războiului din Vietnam revelația că se poate purta și un altfel de război, un război pacifist, similar unui mind
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
Gheorghe Grigurcu În chip izbitor, Nicolae Prelipceanu este un antiromantic. Cultul egoului, frămîntarea interiorității, intonația patetică sunt sub condeiul d-sale întoarse pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce concordie diversitatea posturilor, a procedeelor. Poetul e un avangardist, totuși temperat de teama de-a nu se da
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
să traverseze curios de lin niște vremuri realmente tulburi, devine clar, prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a poetului, răspunde cu altă insistență, jucată și ea. Apoi, din aproape în aproape, între cei doi se stabilește un soi de complicitate mediatoare. În final, ambii se folosesc
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
secolul al XIX-lea, pe o arie tematică interdisciplinară, care asociază reprezentările politice ale puterii cu cele sociale, filosofice, literare și utopice. Am optat pentru secolul al XIX-lea deoarece reprezintă un domeniu fascinant de lucru în care se concatenează deconstrucția raționalismului dominant al secolului al XVIII-lea, napoleonismul, ca focalizare a obsesiilor energetice ale unui secol preponderent individualist, și ascensiunea irepresibilă a colectivismului revoluționar, prin două dintre formele sale socio-politice de manifestare, burghezia și puterea amorfă a masei.” (p. 7
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
după inerția pietrelor de cavou ce dau conținut „Argumentului”, Raveca Buleu se trezește la viață și își cruță cititorul de alte redori lexicale. Nimeni nu poate gusta asemenea deșerturi verbale fără să simtă dorința de a se răzvrăti. Cu „concatenarea deconstrucției” nu poți spera la indulgență din partea unui ochi obișnuit cu acele facile solfegii academice, a căror regulă e mereu aceeași: cu cît expresia e mai gongorică, cu atît lipsa sensului e mai crasă. Însă autoarea revine într-o matcă fluentă
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
concepte precum „obiectivitate” sau „verosimilitate”, ci caută să transfigureze datele realului, prin abordări metaforice și simbolice, prin recursul la o serie de tehnici moderne de construcție a textului literar (parabola, volutele simbolice, abordările eseistice, tehnica sugestiei, alternanța planurilor narative, tentația deconstrucției epice etc.). Acești prozatori ai generației ’60 se situează într-o poziție implicit sau explicit polemică față de proza proletcultistă, racordându-se, în schimb, la realizările prozei din perioada interbelică. Relevant este modul în care autorul urmărește atât profilurile individuale ale
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
orizont religios: cel creștin. Ebrietatea generalizată e climatul aproape tuturor poemelor. E vorba, firește de o situare într-o paradigmă rimbaldian-ducassiană. Credincios acestei paradigme, poemul lui Ion Mureșan violentează toate coerențele normalității, instaurînd, prin forța decretelor lirice, regimul totalitar al deconstrucțiilor. Cum scriam despre prima lui carte, orice poate fi semn pentru orice. Alcătuirile realului său poetic sînt alunecoase, formele, limitele, locul obiectelor migrează vicios. M-a frapat componența obiectuală a poemelor. Obiectele din poeme nu aparțin vieții citadine, decît în
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
pe Barthes nu îl interesa literatura la modul detașat, al criticului care folosește cărți pentru a-și scrie cărțile. Poate că scrierile lui Barthes sînt mai mult. Faptul că el debutează în volum în 1953, adică simultan cu mișcări de deconstrucție artistică, mișcări care succed avangardelor și preced postmodernismul, nu poate fi neglijat. În acest context, deci, Barthes face o reflecție cardinală, cred eu, pentru oricine se apucă să emită ceva public. Voi parafraza din corespondența cu Robert David, pentru că nu
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]
-
își scrie memoriile. Memorii despre un timp recent, sau memorii despre orice timp anterior la care recentul s-a adăpat: gaullismul la Stat, noul roman la Port-Royal, literatura pitorească la folclor, cartierul latin la dedalul parizian medieval; și, mai ales, deconstrucția la Revoluție. Pe măsură ce prestigiile mărcii se veștejesc, etichetele, altădată făcute și lipite la repezeală din urgența de a pune în practică o mașinărie discursivă demult proiectată, se blurează, se scorojesc. Privirile se îndreaptă către dreptunghiul galben de dedesubt. Soldații teoriei
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
de specializare, întrucât moartea este reprezentată prin intermediul teoriilor despre moarte (Edgar Morin, Philippe Ariès, Emmanuel Lévinas, Jean Ziegler, Vladimir Jankélévitch etc.), iar când nu, moartea este supusă tendinței autoarei de a filosofa - nepeiorativ, de așezare în discurs filosofic. Sunt supuse deconstrucției culturale mai multe elemente care intră în alcătuirea paradigmei morții postmoderne, precum obsesia pentru fitness, puterea medicală, substitutele de imortalitate etc. Acest prim palier este unul al teoretizării morții și are o relevanță crescută pentru domeniile inter și multidisciplinare ale
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
ca Vasile Spiridon, Oana Strugaru, Ion Simuț, Angelo Mitchievici, Romulus Bucur, Crina Bud, Ruxandra Ivăncescu, Nicolae Oprea, Alina Buzatu și Livia Iacob au dialogat, „polifonic”, cu operele lui Dumitru Țepeneag și Dorin Tudoran. Decantarea procedeelor postmoderne din romanul Hotel Europa, deconstrucția polemică a mitului Mioriței sau problematica antologiilor, cu ricoșeuri la cea alcătuită de Dumitru Țepeneag, sunt doar câteva dintre liniile de forță ale operei prozatorului urmărite de Ion Simuț, Angelo Mitchievici și, respectiv, Crina Bud. Idei pregnante au mai avut
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
aici că American Experience e o carte cu teză, gândită și redactată în alb-negru. Dimpotrivă. Impresionant, în placheta lui Andrei Dósa, rămâne tocmai complexul foarte subtil de senzații, visuri și dorințe cât se poate de omenești rămase în relieful acestei deconstrucții americane. Căci „limbul tuturor posibilităților”, cum îl resemantizează la un moment dat Dósa, nu e pur și simplu respins, ci râvnit și invidiat cu candoare în secret. Atitudinea cea mai caracteristică a cărții e, dacă tot vorbim în jargonul american
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
nivelul de autoreflexivitate al altor culturi, literatura română are, totuși, destule exemple de internalizare a figurii cititorului - fie că e vorbăreață în sensul sfătos și moralist, ca la cronicari sau la Filimon- Slavici, fie că e hiperlucidă și pusă pe deconstrucții parodice, într-o tradiție care merge de la Budai-Deleanu până la postmoderni. Asamblarea ipostazelor lectorului în literatura română ar fi fost interesantă atât din unghiul sociologiei lecturii - Ioan Fărmuș are dreptate să observe că absența unei critici sociologice consistente ne-a împins
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]