192 matches
-
de leziunile pulmonare scleroase ireversibile care, așa după cum am mai arătat, pot afecta toate structurile plămânului. Pot fi parțial reversibile, sub un tratament susținut, doar tulburările funcționale. Se poate obține ameliorarea funcției respiratorii și printr-o intervenție chirurgicală (de regulă decorticarea). Diagnosticul de SPT este pus la vechii bolnavi bacilari vindecați care se prezintă la un consult medical de teama recidivei tuberculoase, la apariția unor simptome pe care le-au mai prezentat la începutul bolii: tuse, expectorație, hemoptizii, jenă toracică. În
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
în care amputările funcționale sunt mai mari de 40% sunt indicate explorări suplimentare: scintigrafia pulmonară, cateterism cardiac simplu sau cu sonda dublă cu balonaș. Indicația chirurgicală în cazurile la care „tu-berculoza este vindecată” urmărește obiective diferite, de la caz la caz. Decorticările urmăresc ameliorarea funcției respiratorii. Rezecțiile pulmonare au ca obiectiv extirparea unor teritorii parenchimatoase „vindecate cu defect”: caverne vindecate deschis, stenoze bronșice, bronșiectazii care au un potențial supurativ. Toracoplastiile își propun ca obiectiv desființarea unor pungi plurale sau extrapleurale posibile oricând
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
parenchimatoase „vindecate cu defect”: caverne vindecate deschis, stenoze bronșice, bronșiectazii care au un potențial supurativ. Toracoplastiile își propun ca obiectiv desființarea unor pungi plurale sau extrapleurale posibile oricând de a se suprainfecta, care din varii motive nu pot beneficia de decorticare. Indicațiile tratamentului chirurgical al SPT Indicațiile tratamentului chirurgical au fost adaptate morfopatologic leziunii, localizării, complicațiilor generate de boală și nu în ultimul rând terenului bolnavului. Pornind de la această clasificare vom prezenta modalitățile de rezolvare ale formelor de SPT care se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
SPT care se pretează la sancțiunea chirurgicală. SPT predominant pleural Tehnicile chirurgicale utilizate pentru rezolvarea acestor pacienți au ca obiectiv ameliorarea funcției respiratorii. Alegerea momentului operator optim este deosebit de importantă. Se urmărește stabilizarea procesului parenchimatos și sterilizarea pungilor de empiem. Decorticarea este intervenția prin care chirurgul își poate permite să intervină la un bolnav cu insuficiență respiratorie atunci când are certitudinea unei recuperări funcționale respiratorii semnificative. Găsirea unui plan de clivaj pleural favorabil în cursul decorticării este relativ simplă pentru un chirurg
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
parenchimatos și sterilizarea pungilor de empiem. Decorticarea este intervenția prin care chirurgul își poate permite să intervină la un bolnav cu insuficiență respiratorie atunci când are certitudinea unei recuperări funcționale respiratorii semnificative. Găsirea unui plan de clivaj pleural favorabil în cursul decorticării este relativ simplă pentru un chirurg experimentat. În literatura românească problema decorticărilor pulmonare a fost pe larg dezbătută de mai mulți autori: C. Coman, M. Corbu, A. Aldea (teza de doctorat) [2]. Sindromul de simfiză pleurală post-pleuretică se instalează cel
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
își poate permite să intervină la un bolnav cu insuficiență respiratorie atunci când are certitudinea unei recuperări funcționale respiratorii semnificative. Găsirea unui plan de clivaj pleural favorabil în cursul decorticării este relativ simplă pentru un chirurg experimentat. În literatura românească problema decorticărilor pulmonare a fost pe larg dezbătută de mai mulți autori: C. Coman, M. Corbu, A. Aldea (teza de doctorat) [2]. Sindromul de simfiză pleurală post-pleuretică se instalează cel mai ades după pleureziile purulente tuberculoase. Simfizele pleurale din cadrul acestui sindrom pot
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
doctorat) [2]. Sindromul de simfiză pleurală post-pleuretică se instalează cel mai ades după pleureziile purulente tuberculoase. Simfizele pleurale din cadrul acestui sindrom pot fi minime, dar pot fi și foarte intense, situații în care duc la pierderi funcționale importante care impun decorticarea. Sindromul de „plămân încarcerat”. Denumirea concentrează în ea două sindroame pleurogene post-tuberculoase care se pot întâlni și separat: sindromul de pahipleurită masivă și cel cu calcifieri pleurale întinse. „Încarcerarea pulmonară” veritabilă o întâlnim îndeosebi când cele două sindroame pleurale mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
îndeosebi când cele două sindroame pleurale mai sus amintite sunt asociate. Plămânul se află sechestrat într-o carapace dură care anulează mișcările respiratorii atât la nivelul peretelui toracic, cât și la nivelul diafragmului în cazul în care nu se efectuează decorticarea plămânului în timp util, pot apărea procese de fibroză pulmonară pleurogenă care să genereze fibrotoraxul. Sindromul de „plămân încarcerat” survine cel mai ades după pleurezii tuberculoase grave, cronicizate, după rezecții pulmonare pentru tuberculoză, ca și după pneumotorax. Aspectul radiologic tipic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
pentru tuberculoză, ca și după pneumotorax. Aspectul radiologic tipic pentru acest sindrom se prezintă ca o opacitate de intensitate costală, omogenă, care generează o bandă marginală de la apexul pulmonului și până la diafragm, unde se evazează. Pahipleuritele puțin întinse nu necesită decorticare, Shields [61] afirmă că o singură radiografie pulmonară permite evaluarea se-chelelor pleurale. Dacă opacitatea de pe radiografia de față nu se regăsește pe cea de profil, afectarea pleurală este difuză și pahipleurita puțin importantă. Calcifierile pleurale cunoscute și sub denumirea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
pleurală este difuză și pahipleurita puțin importantă. Calcifierile pleurale cunoscute și sub denumirea de „oase pleurale” (fig. 6.64) pot apărea și în cazul unor simfize moderate. Calcifierile pleurale limitate nu au indicație chirurgicală. Pahipleuritele postpleuretice cu plămân încarcerat necesită decorticarea și pleurectomia chirurgicală. Sindromul cavităților pleurale reziduale post-tuberculoase. Acest sindrom cumulează toate cavitățile pleurale restante cu componentă tuberculoasă: cavități restante după pneumotoraxe închistate, cavități persistente după rezecții pulmonare, pungi reziduale după pneumotorax terapeutic intra- sau extrapleural, pungi extrapleurale sau extramusculoperiostale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
sindrom cumulează toate cavitățile pleurale restante cu componentă tuberculoasă: cavități restante după pneumotoraxe închistate, cavități persistente după rezecții pulmonare, pungi reziduale după pneumotorax terapeutic intra- sau extrapleural, pungi extrapleurale sau extramusculoperiostale. De la caz la caz aceste pungi pot beneficia de decorticare, de toracoplastie sau de amândouă intervențiile în funcție de calitatea parenchimlui pulmonar restant. Sindromul pleuretic tardiv de empiem închistat. Se prezintă din punct de vedere radiologic sub forma unor pungi închistate pleuro-parietale, fără manifestare clinică. Suprainfectarea pungii este însoțită de o simptomatologie
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
punct de vedere radiologic sub forma unor pungi închistate pleuro-parietale, fără manifestare clinică. Suprainfectarea pungii este însoțită de o simptomatologie clinică acută: febră, alterarea stării generale, tuse cu expectorație purulentă (fistula bronșică). Pentru a preîntâmpina apariția acestor complicații se recomandă decorticarea. Sindromul de cavitate restantă post-rezecție. Multe din aceste cavități se vindecă spontan (mai ales dacă nu sunt acompaniate de fistule). Altele necesită tratament chirurgical, care poate fi un simplu drenaj, dar care poate ajunge până la rezecție iterativă, la toracoplastie sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
Cavitatea pleurală se tratează zilnic cu pansamente și antibiotice. Metoda poate fi aplicată când reexpansiunea pulmonară întârzie sub drenaj. Aproape aceeași evoluție o pot avea și pneumotoraxele extrapleurale la care pentru corectarea sechelelor pleurale și a disfuncției respiratorii se utilizează decorticarea. SPT manifestate prin apariția unor fistule tardive pleuro-cutanate, bronho-pleurale sau bronho-pleuro-cutanate necesită rezecții costale și procedee de mioplastie. Sindroame dureroase după pahipleurite masive de diverse etiologii. La aceste cazuri Coman [13] recomandă rezecția nervilor prinși în blocurile scleroase. Chirurgia toracică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by ADRIAN ALDEA, CRISTINA GRIGORESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92106_a_92601]
-
proteine și de alți componenți plasmatici și la dezechilibrarea hidro-electrolitică, nutrițională, imunologică etc. a pacienților. Frecvent se dezvoltă pahipleură, iar pahipleura viscerală duce la „încarcerarea” plămânului (fig. 3.38) și la lipsa lui de expansiune după tratamentul chirurgical, ceea ce impune decorticarea plămânului. În plus, puncțiile pleurale repetate cresc riscul de empiem pleural (fig. 8.38), cu afectarea prognosticului pacientului. Există posibilitatea empiemului bacterian spontan la pacienții cu hidrotorax hepatic; acest diagnostic exclude peritonita bacteriană și pleurezia parapneumonică suprainfectată [14]. Deși diagnosticul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
de săptămâni, chiar luni de zile: necesită lavaj pleural cu ser betadinat și cu soluție de antibiotice conform antibiogramei, alături de tratamentul antibiotic general care nu trebuie să afecteze funcția hepatică deja alterată. Empiemele pleurale cu plămân „încarcerat” au indicație de decorticare pleuro-pulmonară - cazurile trebuie însă cântărite cu mare atenție deoarece este o intervenție chirurgicală majoră sub anestezie generală, cu intubație selectivă, operație sângerândă la un pacient cu deficite de coagulare, de nutriție și de apărare imună (fig. 8.39). Pentru pacienții
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CEZAR MOTAŞ, NATALIA MOTAŞ, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92117_a_92612]
-
acesta nu este curativ. Tratamentul chirurgical În cazul chistelor hidatice pulmonare necomplicate obiectivele tratamentului chirurgical sunt: îndepărtarea parazitului și tratamentul cavitații restante. În cazul leziunilor complicate la cele două obiective se adaugă si tratamentul specific fiecărei complicații survenite (exereza pulmonară, decorticare pleuro-pulmonară etc.) Indiferent că este conservator sau de exereză, tratamentul chirurgical este considerat ca fiind cel mai important în rezolvarea CHP [4, 9, 23, 24, 32, 35]. a. Tratamentul chirurgical conservator constă din eliminarea parazitului și tratarea cavității perichistice, cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
hidatic comportă atitudine terapeutică deosebită cu o anumită succesiune a timpilor: tratament antibiotic cu spectru larg, evacuarea colecției pleurale prin pleurotomie minimă, iar după stăpânirea infecției și îmbunătățirea stării generale se procedează la toracotomie cu extirparea membranei hidatice și efectuarea decorticării pleuropulmonare [4]. b. În ceea ce privește tratamentul chirurgical de exereză a fost recomandată o gamă largă de intervenții, de la segmentectomii până la pneumonectomii. Totuși exereza pulmonară este indicată doar în anumite cazuri:- CHP supurat cu pioscleroză importantă;- supurații pulmonare consecutive instalării unei fistule
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
cheagului. Intervenția toracoscopică nu este o urgență, dacă sângerarea s-a oprit și poate fi efectuată după 1-3 zile de la traumatism, pentru a evita riscul de resângerare (Graeber, 2005) [7]. După 3 săptămâni de evoluție, se impune extirparea cheagului și decorticarea ple-uropulmonară prin toracotomie clasică (fig. 3.43). Empiemul posttraumatic Acumularea puroiului în cavitatea pleurală se produce cel mai frecvent prin infectarea unui hemotorax sau hemopneumotorax posttraumatic, prin evoluția unor leziuni nerecunoscute esofagiene sau traheobronsice, sau reprezintă una dintre complicațiile drenajului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
loculație, drenajul pleural precoce. Necesită un tratament energic. Primul gest chirurgical este drenajul pleural, la care se asociază spălături cu antibiotice și antiseptice. În empiemul precoce, abordul toracoscopic este o soluție recomandată. În formele cronicizate, se procedează la toracotomie cu decorticare pleuro-pulmonară. Splenoza pleurală Splenoza toracică definește autotransplantarea țesutului splenic în cavitatea pleurală, dar și în cavitatea peritoneală (O’Connor, 1998) [15]. Țesutul splenic crește și ia o formă nodulară. Este o entitate extrem de rară în torace, de regulă este asimptomatică
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
este crescută. Tratamentul pericarditei constrictive este chirurgical. Indicația operatorie este absolută în prezența sindromului constrictiv. Operația indicată este pericardectomia. Căile de acces recomandate sunt fie intrapleurale (toracotomie anterolaterală stângă, toracotomie anterolaterală dreaptă, toracotomie bilaterală + sternotomie transversală) sau extrapleurală (sternotomia mediană). Decorticarea pericardică trebuie să fie cât mai completă, o atenție deosebită impunând regiunile de contact dintre ventriculi și diafragm. Mortalitatea chirurgicală se încadrează între 5-15% (Fowler, 1995) [4]. Sechele cardiovasculare Mai frecvent se constată anevrismul cardiac, defectele septale și valvulare, fistulele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
va fi secționat la 2 cm suprategumentar. Se recurge la acest drenaj după consolidarea simfizei pleurale (3-4 săptămâni), în caz contrar există pericolul de pneumotorax. În cavitatea reziduală mare se va apela la o operație de desființare a pungii (toracoplastie, decorticare, transpoziție de mușchi sau, în extremis, „open thoracic window”). Opțiunea pentru debridarea spațiului pleural prin toracoscopie video-asistată se va stabili rapid, în orice caz nu va depăși 3 săptămâni de la debutul bolii [7]. Se vor evacua colecțiile cloazonate, se vor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
fibrină de pe suprafața pleurei viscerale și pleurei parietale [12, 16] (fig. 5.15-5.17). Există opțiuni și preferințe în indicarea metodei:insucces al pleurotomiei minime [15];insucces al terapiei fibrinolitice [16];drenaj pleural primar prin toracoscopie video-asistată [27]. Toracotomia și decorticarea precoce Se practică în prezența loculației și neexpansiunii pulmonare, precum și a persistenței stării toxico-septice [23]. În empiemul posttraumatic operația va avea loc într-un interval de 14 zile [24]. În alte situații se va opera într-un interval de 24-48
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
unei coaste pleurotomia efectuându-se prin patul costal. Excepțional este necesară rezecția a două coaste. Accesul în punga pleurală este mai bun, ceea ce permite toaleta și evacuarea conținutului fibrino-purulent. Pot apare probleme legate de etanșeitatea țesutului în jurul tubului de dren. Decorticarea pleuro-pulmonară Este operația prin care se urmărește desființarea pungii pleurale prin îndepărtarea pahipleuritei viscerale și eventual a pahipleuritei costale. Pulmonul se eliberează complet pe fața costală, fața mediastinală, fața diafragmatică, apex și scizuri. Este necesar ca pulmonul să aibă parenchimul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
cu soluții antiseptice (betadină, acid acetic 1%). Pleura viscerală se va epiteliza în timp, din aproape în aproape, plecând de la tegument. Valva tip Elöesser este indicată la bolnavii tarați, având cavități pleurale productive, ce nu pot fi desființate chirurgical prin decorticare sau toracoplastie. Este obligator ca pulmonul ce nu vine în contact cu punga de empiem să fie simfizat la pleura parietală (risc de pneumotorax deschis). Drenajul deschis se poate desființa spontan sau chirurgical, prin transpoziție musculară, după ameliorarea stării clinice
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
neurochirurgicală. - bolnavi în comă cerebrală traumatică (scorul GCS cuprins între 3-8), cu examinare CT cerebrală normală, dar care are unul dintre următorii factori de risc: vârsta peste 40 de ani, deficit motor uni- sau bilateral, sau răspuns motor tip decerebrare/decorticare valorile tensiunii arteriale sistolice sub 90 mm Hg la prezentare. Terapia traumatismelor cranio-cerebrale grave trebuie făcută ținând cont de datele astfel obținute care atenționează asupra creșterii presiunii intracraniene, scăderii presiunii de perfuzie cerebrală, concomitent cu tratamentul tulburărilor metabolice din parenchimul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]