255 matches
-
îmi aduce aminte de Charles Aznavour. Télé 7 jours, 30 august-5 septembrie 1997 Tipul de utilizare de mai sus ține de modalizarea autonimică. Aceasta nu se limitează doar la cuvintele între ghilimele, ci acoperă totalitatea procedeelor prin care enunțiatorul își dedublează oarecum discursul pentru a-și comenta vorbirea ce este pe cale de a se produce. Analizîndu-și propria vorbire, enunțiatorul produce astfel un fel de buclă în enunțarea sa38. Este și cazul următorului "hm", care permite enunțiatorului să comenteze utilizarea lui "foarte
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Gary Sinise face dovadă de o perfectă înțelegere a personajului lui George. În sfîrșit, Sherilyn Fenn, mereu puțin perversă, este hm foarte drăguță. Libération, 25 octombrie 1994 Chiar și noi am utilizat o modalizare autonimică, scriind mai sus: "enunțiatorul își dedublează oarecum discursul"; formula "oarecum" arată, fără a întrerupe fraza, că verbul "dedublează" este parțial inadecvat. Modalizarea autonimică vizează o mare varietate de categorii și construcții: "oarecum", "fie-mi iertată expresia", "dacă pot spune așa", mai degrabă", "adică", "pentru a vorbi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
În sfîrșit, Sherilyn Fenn, mereu puțin perversă, este hm foarte drăguță. Libération, 25 octombrie 1994 Chiar și noi am utilizat o modalizare autonimică, scriind mai sus: "enunțiatorul își dedublează oarecum discursul"; formula "oarecum" arată, fără a întrerupe fraza, că verbul "dedublează" este parțial inadecvat. Modalizarea autonimică vizează o mare varietate de categorii și construcții: "oarecum", "fie-mi iertată expresia", "dacă pot spune așa", mai degrabă", "adică", "pentru a vorbi ca X", "ar trebui să spun", "în sfîrșit", "în toate sensurile cuvîntului
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
un raport de exterioritate imediat falsificabil 2. Lucrul fardează fenomenul. Lumina conștiinței e mai degrabă o „penumbră” care cade peste apariția originară în domeniul fenomenalității (numită de Henry „autoapariție”). Fenomenul nu este, în nici un caz, identic cu subiectul apariției sale (dedublat pentru conștiință într-un obiect). Orice încadrare a fenomenului într-un orizont realizează, de fapt, o alienare față de însuși nucleul apariției. În aceste condiții, echivalența între apariție și revelație (sau Viață), respectiv cea dintre aparență și lume (sau exterioritate), devine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
o anxietate de perspectivă: pierderea libertății, a prestigiului și teama apariției complicațiilor cronice ale diabetului. Faza de revoltă, în care inacceptarea condiției sale existențiale de diabetic ia accente de protest relațional; pacientul, care se simte foarte frustrat din cauza diabetului, se dedublează simțind ostilitate față de medic sau de personalul medical, dar și față de membrii familiei. Este obsedat de ideea „De ce tocmai eu am făcut diabetul zaharat?”, desigur că numai ceilalți sunt de vină. Aceste sentimente, de frustrare și de revoltă se manifestă
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
a așternut niciodată pe hârtie ceva care să nu-i fi frământat imaginația cu multă vreme înainte. Textele de la care pornește criticul sunt mărturii ale creației, acele „interpretări originare” care creează specificitatea oricărei modernități: autoreflexivitatea, capacitatea autorului de a se dedubla și de a urmări atât în calitate de actant, cât și în cea de spectator, procesul misterios al creației. Din această perspectivă Rebreanu apare ca un „faur nocturn” care „trădează sensibilități și curiozități de poet”, Camil Petrescu drept un creator „pasional” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
Dar eu voi visa...", Apele morții) pentru a se regăsi apoi prizonier în universul coșmaresc abia schițat. Vocile lirice sunt adesea ambigue, Eumene, voce a inspirației, a animei, a conștiinței este poate cea mai puternică. În discursul poetic, eul se dedublează și dialoghează cu sine sau se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog care a luat naștere parcă din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lor, nimic durabil nu se poate construi, decât prin cultură. „Viitorul României este o problemă a pregătirii culturale”. În această optică, „nici politica, nici morala, și În genere nici o muncă și nici o acțiune n-are nici o valoare, dacă nu se dedublează cu noțiunea culturii”. „Un popor Îmbătrânește când puterile lui s-au sleit În creații de cultură și civilizație” - remarca În același timp revista Gândirea. Dar de acord cu Spengler În ce privește distincția dintre cultură ca sumă a valorilor ideale și civilizația
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
ele sînt constrîngătoare. Această tendință nu este decît dorința inconștientă de a purifica Mama Mama cea Bună de toate petele făcute de Tată, de a înlocui acest tată abject cu autoritatea indiscutabilă a tînărului șef, el însuși proiecția imaginii subiectului, dedublată în fratele mai mare. Doar alegerea acestor două țeluri contează, dacă vrem să studiem mecanismele psiho-sociale ale teroristului, dacă dorim să stabilim o tipologie a mișcărilor și a oamenilor care le pun în practică. Iar toate acestea ajung în punctul
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
că practici ale noului regim precum brigăzile de răspândire a cunoștințelor științifice, caravanele cinematografice și, mai ales, radio-ul, au fost primite cu plăcută curiozitate. Personalitatea vocațională fără potențial de expresie Din chiar momentul învățării cititului, viața mea s-a dedublat. O parte din mine ținea cadența generației. Dimineața la școală, apoi în fluxul îndatoririlor de copil: pășunatul vitelor și ajutorul la treburile gospodărești. Cealaltă parte, evada, nevăzut, din raiul satului natal. Ca toți copiii de la șase ani în sus, purtam
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
naiv, imaginația. De altfel, în Povești adevărate fantasticul asigură substanța istorisirilor. Cât privește înclinația spre povețele cu tâlc, ea se exprimă de multe ori prin simboluri facile. Neașteptat este, forțând termenii, un „textualism” sui-generis (naratorul își abordează dezinvolt cititorii, se „dedublează”, schimbă, ușor amuzat, destinele personajelor, anticipând derularea acțiunii, se laudă în glumă, își face spăsit autocritica), abilitate care încurajează, pe anumite porțiuni, lectura. Alte cărticele, în versuri sau în proză, sunt pentru școlarii mici și preșcolari (Rici-rici, 1948, Lacul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
să trăiască pe o pîrtie de Canada și să iasă din carbonifer! halta Pietrișul unități distincte, era simplistă rezumarea ca frig, esența lui setea de iubire în păcat, sinteza hainele care înconjură în locul aurei și în general se sintetizează, se dedublează și se înlocuiește totul în mitologia ecuatorială a oamenilor reci! pereche în locul familiei plecate, Viață Conservată, femeie îi zic, se așează și Discurs asupra Metodei, bărbat îi zic, o privește, femeile constată, decît să privească, ori au știut, lăsînd ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
vidul dintre locuiri, suprasaturat cu populațiile de cultură, elevii se întorc la liceu, la Onești, Erji, eu mă arunc! Demeter, stai pe bani? nu, nici cu bani nici fără bani! am bikini, nivelul de Onești subțire pe tăietura nopții, farurile dedublează, vorbele nu îngheață în siguranță, clădiri violent volumetrice, deplina agresivitate asertivă în lucruri, în idei obiectele noi înșine bănuitoare, nesiguri. Sala de așteptare a gării Onești, fără vii îmi asum rîndurile de scaune, scoarța de vorbe tremură, cu suspine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
feminine, plutesc pe interval, s-o ții în mînă, ține-o mai bine între picioare, punga! unu', mă, am zîs! a căzut, raliu, "Mîndru Oil Station" cum prinde clipa Proust-Ciobotani, vînzoleala pe secunda precursoare ordinii de lucruri, apa minerală se dedublează și ea, Stînceni apa minerală de la Stînceni, uite pe sticlă ce scrie! calculezi mai simplu în defileu Mureșul, stîncăria ui' ce-mi plac chestiile astea, stîncăriile! Valea Mureșului spune că durează prea mult secvența, Răstolița festivalul satelor din defileu, în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de decalaj intern... fără a socoti că de câțiva zeci de ani trăim cu o oră avans față de soare, chiar, de fapt 2 ore, vara. Prin urmare... asta e. 37 Unghiile și părul, ne semnalează.. Dacă unghiile devin casante, se dedublează, sunt marcate de pete albe, dacă părul albește prematur și e înspicat, este adesea un semn de carență de siliciu, de zinc și de calciu. Nu trebuie să consumăm prea multe fructe acide (acre), nici să amestecăm fructele acide (lămâie
51 Sfaturi înţelepte pentru a fi cât mai sănătoși cât mai voioși și cât mai…frumoși by Ecaterina Grunichevici () [Corola-publishinghouse/Science/760_a_1582]
-
solidă cultură generală în segmentul profesional căruia îi aparțin, sau dincolo de el, spre discipline înrudite sau nu. Din acest punct de vedere, profesorul Gheorghe MUSTAȚĂ este și rămâne un caz aparte de intelectual rasat, polivalent, cu cultura pluridisciplinară și interdisciplinară dedublată de vocația de condeier, bun mânuitor al slovei, a structurilor de frază. Mai în glumă, mai în serios, dincolo de talentul de a scrie, elegant, academic, legat și întotdeauna bine documentat, sărbătoritul a avut/are și o altă fațetă a interesului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
îi lasă în pace pînă la toamna următoare. Este elocvent că țările latine și catolice, pînă în secolul al XIX-lea, au pus accentul pe sărbătoarea Sfîntului Nicolae, adică pe forma cea mai măsurată a relației, în timp ce țările anglo-saxone o dedublează de obicei în cele două forme extreme și antitetice ale sale de Halloween, cînd copiii îi întruchipează pe morți ca să stoarcă taxe de la adulți, și Christmas, cînd adulții îi răsfață pe copii ca să le sporească vitalitatea. În consecință, caracteristicile aparent
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
acesteia : „Soțul mergea în față și ajunseră într-un loc unde cărarea se despărțea în două poteci ce formau un fel de inel alungit care se închidea ceva mai încolo. Spre marea ei surprindere, femeia văzu cum soțul ei se dedublează și cele două corpuri urmează unul o potecă, iar altul cealaltă potecă. Rămase năucită, neștiind pe ce cale trebuia s-o apuce ea. Din fericire [mitul nu spune ce s-ar fi întîmplat în caz contrar], o alese pe cea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fi monoculară sau binoculară, ar ține loc de model, oferit de către natură, al unei operațiuni ce rămîne identică cu ea însăși indiferent dacă trece printr-un singur canal sau prin două canale simultan. Această poveste despre un bărbat care se dedublează cînd în față îi apar două drumuri seamănă uimitor cu parabolele pe care le elaborează fizicienii atunci cînd, în cărțile de popularizare, încearcă să ne facă să concepem că un fascicul de particule care traversează fie una, fie două fante
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
un "vânător de Dumnezeu": "Mai sus ca om și fiare-ajuns, / Vorbesc și nu primesc răspuns" (Pin și trăsnet). În imaginarul său ascensional, la Eminescu nu întâlnim doar un singur om, ci mai mulți prinț, călugăr, monarh, sihastru în care se dedublează, întârzie prin ei ca pe niște trepte, pentru a arde toate etapele umanului: Și cine-enigma vieții voiește s-o descuie, / Acela acel munte pe jos trebui să-l suie". Prințul (Povestea magului ...) care urcă muntele Pion nu este un "vânător
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
simulacru"140. Realitatea cotidiană, care a devenit mediul privilegiat al producției artistice, a încorporat dimensiunea simulatoare a hiperrealității în care realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, supusă fascinației estetice. La rândul ei, opera de artă s-ar dedubla în ea însăși prin manipularea semnelor artei, respectiv prin supra- semnificarea artei, făcând astfel să intre în faza "reproducerii sale infinite" și a imposibilității de a mai apela la o origine reală. În aceeași notă a criticii originalității, Craig Owens
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Dsale. În așteptarea hotărârilor Dv., vé restitui cele cinci scrisori anexate petițiunei Dv., și vă rog să primiți, prea stimata Doamna, încredințarea deosebitei mele considerațiuni, Ministru (indescifrabil)50 Pe 7 ianuarie 1904 Mathilda Ilian îi scria cu amărăciune fiului ei, dedublându-se, spunând că îi trimite acea carte poștală "Dna Mathilda", stăruind asupra faptului că între ei "s-a rupt firul iubirii", că ea nu-i mai este mamă, iar el nu-i mai este fiu, dar are datoria să-l
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
propune înțelesuri ce se concentrează într-un discurs fragmentar, ambiguu, provocator, intertextualist, negativist, afin cu spiritul optzecist: „Otravă rumenă mi-e fructul/ ce l-am dat luminii” (Ars poetica). Cele mai multe poeme au un subtitlu care îi permite autorului să se dedubleze, să intre în pielea „personajelor” inventate de el sau de alții: Din elegiile lui Simplicissimus (Majorat, Plecarea), Din viziunile Profetului (Sara pe deal), Din „Antologia poeziei de dragoste”, Din tânguirile lui Abélard, Ultima rugă a Cavalerului de la Mancha Don Quijote cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290306_a_291635]
-
de constante compoziționale. Putem ezita între 5 sau 3 mari unități: intrarea în contact cu destinatarul scrisorii, prezentarea și dezvoltarea obiectului discursului, în fine, întreruperea finală a contactului sau concluzia. Împreună cu cele două limite inițială și finală, în funcție de cum se dedublează sau nu în unități peri-textuale sau în zone de frontiere de deschidere sau închidere, avem fie 3, fie 5 părți. Această structură seamănă cu cea a textelor dialogale-conversaționale: găsim secvențe fatice de introducere și încheiere, pe de o parte, și
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
diavolului, așa încât și sfinții, și diavolul trebuie să treacă acești o mie de ani, adică întregul anilor lor, fiecare cu parcursuri diferite și specifice: mai lung, cel al domniei sfinților, mai scurt, cel al înlănțuirii diavolului. Așadar, millenium‑ul se dedublează într‑o oarecare măsură, devine simbolul unic a două segmente de timp, calitativ diferite unul de celălalt. După trei ani și jumătate diavolul va fi învins și aruncat „în iezerul de foc”, alături de „fiară și de proorocul mincinos”. În interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]