848 matches
-
Scena, ca spațiu consacrat, a apărut odată cu Omul, înțeles ca ființă gânditoare, dar și ca homo ludens. În orice ființă umană există o scenă interioară, proiectată în univers, în măsura în care acea ființă începe să aibă conștiință de sine, de unde apare și dedublarea, vederea din exterior, și începe să aibă intuiția faptului că ea este în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
înstrăinare de sine, la cufundarea în lene și desfrâu mintal, la moarte lentă. Sau poate că nu? Ironia acidă lasă loc bănuielii că poetul nici nu-și propune să lupte împotriva acestei stări de spleen, ci dimpotrivă, o cultivă meticulos. Dedublarea are loc, uneori, în scopul unei autocompătimiri, pe cât de caustică, pe atât de nesinceră: Și la salcie cu fermecători, Salcie cu Pajura, stă cineva și mai că e mort ai jura, stă în trândăvie, nenorocitul. (...) și doarme, doarme nenorocitul..." (Salcie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
victorie. Este vorba, bineînțeles, de victoria decapitatului, a deposedatului, a învinsului fără replică, victoria actorului care renunță la spectacol pentru a evolua în fața propriilor lui ochi, singurul spectator existent și cu adevărat demn de cucerit fiind el însuși, actorul supus dedublării. Spectacolul interior refuză artificiile scenei, el nici nu se dorește spectacol, așa cum actorul nu se dorește actor. Sciziunea este semnul unei afectivități premeditat neîmplinite, care nu se acceptă pe sine decât prin înjumătățire și modelare. Este o cădere din spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
și modelare. Este o cădere din spectacol. Actantului îi lipsește respectul de sine, încrederea în ceea ce face. Semn al delicateții ultragiate. Cum mai este posibilă victoria, dominarea? A domina înseamnă a privi din afară ceea ce se întâmplă. Victoria este fascinația dedublării. De asemenea, a domina înseamnă supunere față de propria regie, față de propria renunțare la viață. Dar, orice s-ar încerca, rămâne fatalmente un grad înalt de falsitate în meseria de a fi actor, în încercarea de a fi poet (care tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a întoarcerii în existența eternă, infinită"50. Râsul tăcut este un râs estetic. El are un mesaj în sine. Este un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație a ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu luciditatea propriei luări în derâdere".51 Râsul și derâderea, iată o nouă ecuație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de gesturi. În Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
adâncă și misterioasă ca noaptea. Acel trup armonios ar fi vrut, pentru o clipă, să fie al ei și astfel să-l fi desfătat pe iubitul său, fără de păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cea fizică și cea astrală, spirituală cu ajutorul căreia sufletul poate părăsi corpul fizic plecănd către Universuri nebănuite, dar de fiecare dată se întoarce la trupul părăsit. Darwin: Un romancier într-o carte, „Călătorii dincolo de timp”, vorbește de unele momente de dedublare de sine, mai ales cănd trupul doarme, stimulăndu l cu muzică, cănd o forță astrală îi „fura” sufletul și-l plimba într-o altă dimensiune descoperind o altă viață?! Dar, fără dovezi, ar fi ca maimuța mea fără coadă?! Se
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
contrast, făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făurind o lume a lui, o lume în lume, "voce adresată veșnicului de către veșnic." Reușindu-i un astfel de poem, poetul devine asemenea cu zeii, scrie autorul tragediei Empedocle. Devine analog Unului, Spiritului Primordial, creator al lumii prin actul dedublării, dedublare fiind și poemul față de poet. Și iată interpretarea filozofică a lui Hölderlin privitor la relația dintre poet și cititor. Fiind lăuntric, suflet pur, poetul nu poate fi cunoscut, nu poți să-l vezi față în față. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un fel de fariseism instictiv (frecvent întâlnit la anglo-saxoni), a ceea ce te surprinde cel mai mult atunci când trăiești în Germania este gradul în care, din acest punct de vedere, germanii diferă de noi. La ei, se produce un fel de "dedublare" a individului. Supunerea la reguli precise în viața de zi cu zi se completează în mod natural cu libertatea nelimitată a spiritului. Oare nu cumva cel mai mare efort al filozofiei lor a fost acela de a face loc rațiunii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii / din care ciugulesc din cînd în cînd / amintiri despre viața placebo a poetului" (păpușa cu cortex de păpușar). Inevitabil, artificiul implică dedublarea, cu aceeași melancolică relație dintre esență și aparență, cu aceleași tînjitoare năluciri ale unei consubstanțieri prohibite: "un germen de realitate un ritm cu dublu sens / mă nasc aici și acolo însemnînd tot ce e viu este / de două ori revelat
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
că romanul reprezintă o alegorie a ideii că, în om, "eul public și cel intim nu sînt decît două fațete ale aceleiași personalități", iar Andrew Sanders crede, în mod similar, că nuvela studiază "binele divizat" (de interferența "răului") și, simultan, "dedublarea etică". Întrebarea care se pune aici este următoarea: ne aflăm cu adevărat în fața unui "caz straniu" de "divizare" a eului, de "dualitate" psihologică și de "coexistență" a antinomiilor în același individ sau textul ne confruntă cu o sugestie semiotică puțin
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
cu "dl. Investigație". El este poeticianul disimulat, care încearcă descifrarea semnelor unui sistem indistinct, personalizat, depersonalizat și repersonalizat, într-o derutantă mișcare de structuri. Procesul acesta este sui-generis și nu altceva ne invită doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă de sub controlul compoziției chimice și, implicit, de sub tutela "arhetipului" - Henry Jekyll -, luînd contur singur, prin "jocul substituției": "M-am dus la culcare Henry Jekyll și m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
romanul avansează, îi este tot mai dificil autoarei să-și mai surprindă realmente cititorul. Lucrurile se leagă, s-au legat deja, amănuntele s-au acumulat și organizat după o coerență epică tot mai vizibilă. Din desfășurarea întâmplărilor, ca și din dedublarea protagonistei, sprijinită de folosirea creativă a timpurilor verbale (imperfectul cu nuanță repetitivă, captând monotonia Provinciei, și viitorul imaginat în cele mai mici detalii, mai niciodată prezentul imprevizibil, capricios), se desprinde un drum, inițial, ascuns, al eroinei. Într-unul din romanele
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
am pus această întrebare, mi s-a răspuns că una e motocicleta și cu totul altceva e țara. De acord, dar motociclistul? Unul e Tăriceanu călare pe Harley Davidson și altul cel din fotoliul de la Palatul Victoria? Prim ministrul are dedublări de personalitate? Cu atît mai mult ar trebui să-și fi găsit atunci altceva de făcut. Replica a fost - cu temei, recunosc - că șeful statului se urcă aghesmuit la volan. Dar, la timpul potrivit, nu m-am făcut că plouă
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
porțile lui suprapuse, cu acoperișuri și detalii de fier forjat. Și cu tot atîtea povești, începînd cu "prefața" primarului, Klaus Johannis, continuînd, apoi cu mărturia lui Emil Hurezeanu despre ei, oamenii sub turnuri, cu perspectivele picturale ale lui Mircea Stănescu, dedublările lui Codrescu și.... La ce să te oprești mai întîi? La poeți (Adela Greceanu), la sociologi (Vintilă Mihăilescu), la Cioran-ul Irinei Mavrodin, la iubirile Martei Petreu (de fapt, ale lui Blaga)? La Cerc? Sau la Faust? La Psalmii lui Doinaș
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
poezie, motiv, pentru unii, de a-l acuza de sterilitate. Dreaptă sau nu, acuza nu are cum știrbi uriașa anvergură a proiectului și, implicit, importanța problematicii. Prin altitudinea ideatică de la care și-a efectuat autoscopia (căci e vorba de o dedublare: analistul îl scrutează pe poet), Paul Valéry se dovedește a fi un filosof autentic, chiar dacă, după propria-i mărturie, detesta această disciplină. Poeții însă nu trebuie întotdeauna crezuți pe cuvânt. Marius Ghica demonstrează pas cu pas semnificația și însemnătatea revoluției
Ultima Thule a poeticului by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9059_a_10384]
-
posedă, singura condiție pe care trebuie s-o îndeplinești fiind aceea de a fi un atent observator al propriilor stări de spirit. Filozoful e omul care privește lumea cu ochii întorși către sine. Și atunci, ca într-un joc de dedublare în care, pe măsură ce privești detaliile lumii, încerci să descrii fidel reacția pe care ele ți-au provocat-o, tot așa Blaga nu trebuie decît să-și scruteze cu atenție tresăririle cu care sensibilitatea lui răspunde la fenomenele din jur. Poezia
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
pierderile, eșecurile sau dramele cu care se confruntă, își păstrează echilibrul nervos și tonusul psihic. Luptători Adevărații luptători nu depun armele după prima înfrângere. Viclenie Viclenia ca trăsătură negativă de caracter trădează lipsa de onestitate. Ferește-te de oamenii șireți! Dedublare Duplicitatea este una dintre formele de manifestare a dedublării personalității. Prudența Prudența înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă. Precauție Precauția nu trebuie confundată cu lașitatea. Nechibzuință Nechibzuința te poate împinge la acțiuni dramatice. Îndrăzneală Îndrăzneala excesivă este generată fie de
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
păstrează echilibrul nervos și tonusul psihic. Luptători Adevărații luptători nu depun armele după prima înfrângere. Viclenie Viclenia ca trăsătură negativă de caracter trădează lipsa de onestitate. Ferește-te de oamenii șireți! Dedublare Duplicitatea este una dintre formele de manifestare a dedublării personalității. Prudența Prudența înseamnă mai curând înțelepciune decât teamă. Precauție Precauția nu trebuie confundată cu lașitatea. Nechibzuință Nechibzuința te poate împinge la acțiuni dramatice. Îndrăzneală Îndrăzneala excesivă este generată fie de imprudență, fie de inconștiență fie de carențele din educație
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
fi derulând ea din trecut către viitor, dar nu dobândește semnificații decât dacă fiecare moment, de mult consumat, se lasă necontenit inundat de prezentul acut, de înțelesul nostru de astăzi, mult ulterior faptelor". De aceea romanul este un spațiu al dedublărilor, al identităților multiple (și George și Helga apar în ipostaze diverse, subiecți ai unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
de mult consumat, se lasă necontenit inundat de prezentul acut, de înțelesul nostru de astăzi, mult ulterior faptelor". De aceea romanul este un spațiu al dedublărilor, al identităților multiple (și George și Helga apar în ipostaze diverse, subiecți ai unor dedublări ce-i transformă în purtătorii unor măști virtuale), ai călătoriilor în trecut, ai învierii morților (fiul încearcă să-și renască tatăl). În aceste suprapuneri de planuri temporale, orizonturile realului, realizabilului și irealului se confundă. Fabulația devine anticipație și retrăire, făcând
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
să zicem „ce s-a întâmplat pe lume în data de 4 martie 1989“. Ca atare, conchide naratorul, „tot acest jurnal contrazice o teză fundamentală. Conform căreia omul vede toate evenimentele istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip aparte de smerenie“. Și iată cum în miezul literaturii lui Sorin Stoica descoperim, cu plăcută surprindere, o fibră morală de cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scrisul unei zile. Schimbarea pastei, a cernelei, a culorii ei nu e neapărat un indiciu. Important e că tot acest jurnal contrazice o teză fundamentală. Conform căreia omul vede toate evenimentele istorice prin intermediul microculturii sale. Aici apare un fel de dedublare, avem de-a face cu două perspective aproape neutre. Istoria există independent de Eugenia Ionescu. Un tip de smerenie aparte. S-a furișat printre evenimente evitând o contaminare reciprocă. O călugăriță care nu mai aparținea lumii acesteia. Doar o consemnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]