246 matches
-
și a-l elibera din închisoare. Karamanlis a respins acuzațiile ca fiind nefondate și absurde, și l-a acuzat pe Merten că a încercat „să-l șantajeze” înainte de a face declarațiile. Deasemenea, Guvernul Germaniei de Vest a descris acuzațiile ca defăimătoare și calomnioase. Karamanlis a acuzat partidul de opoziție de pornirea unei campanii defăimătoare la adresa sa. Deși Karamanlis nu l-a dat niciodată în judecată pe Merten, Takos, Doxoula Makris și Themelis au dat în judecată ziarul Der Spiegel într-un tribunal
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
și absurde, și l-a acuzat pe Merten că a încercat „să-l șantajeze” înainte de a face declarațiile. Deasemenea, Guvernul Germaniei de Vest a descris acuzațiile ca defăimătoare și calomnioase. Karamanlis a acuzat partidul de opoziție de pornirea unei campanii defăimătoare la adresa sa. Deși Karamanlis nu l-a dat niciodată în judecată pe Merten, Takos, Doxoula Makris și Themelis au dat în judecată ziarul Der Spiegel într-un tribunal grec, iar revista a fost găsită vinovată de calomnie în 1963. Merten nu
Konstantinos Karamanlis () [Corola-website/Science/320938_a_322267]
-
Ucraina zilelor noastre ca un reflex imperialist, care face trimitere la visul naționaliștilor ruși, „Rusia, una și indivizibilă”. Indiferent dacă sunt sau nu conștienți de originile lor, cea mai mare parte a ucrainenilor consideră folosirea termenului „Rusia Mică” ca fiind defăimătoare, o atitudine de „frate mai mare” sau una imperialistă rusă/sovietică, de negare a ideii naționale ucrainene. „Rusia Mică” este un termen folosit, în continuare, în discursurile naționaliștilor ruși, în care Ucraina independentă este prezentată ca o regiune secesionistă a
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
multe ori în Germania și, în 1931, este primit în "Academia de Arte Frumoase" de la Berlin. Devine însă, ca și alți artiști, victimă a național-socialismului, operele sale sunt îndepărtate din muzee, iar unele dintre ele vor fi incluse în expoziția defăimătoare Artă degenerată ("Entartete Kunst"), organizată de regimul nazist în 1937. După repetate episoade de depresiune, devenit între timp din nou dependent de morfină, pe 15 iunie 1938, Kirchner se sinucide. Kirchner opune artei academiste un colorit viu, un desen viguros
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
de a dispune fără constrângere de voința sa, de acțiunile sale, de bunurile ce formează patrimoniul său. În cazul șantajului, împăcarea părților nu înlătură răspunderea penală. Codul Penal (Code Criminel, Cap. VIII Art. 302) canadian prevede și șantajul prin texte defăimătoare (în ), după cum urmează: "Comite infracțiune orice persoană care, cu intenția de a stoarce bani de la cineva, publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
răspunderea penală. Codul Penal (Code Criminel, Cap. VIII Art. 302) canadian prevede și șantajul prin texte defăimătoare (în ), după cum urmează: "Comite infracțiune orice persoană care, cu intenția de a stoarce bani de la cineva, publică sau amenință că publică un text defăimător, ori se oferă să se abțină de la publicarea lui sau să împiedice publicarea acestuia". Având în vedere că informațiile cu care se șantajează sunt adevărate, publicarea acestora nu ar fi o infracțiune în sine, ca defăimarea, în schimb, infracțiunea începe
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
apreciază că este numai de o citire superficială a acestei lucrări pentru a ne da seama că este doar o lucrare folclorică, în care se amestecă confuz zvonuri și legende timpurii și târzii despre Iisus, din "Talmud" și "Midraș", răstălmăciri defăimătoare din Evanghelii, alte legende populare. Klausner concluzionează că "nu neagă niciodată nimic: schimbă pur și simplu răul în bine și binele în rău". Samuel Krauss etichetează relatările din "" drept "motive folclorice". Josh McDowell & Bill Wilson - "El a umblat printre noi
Toledoth Yeshu () [Corola-website/Science/323534_a_324863]
-
prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. În anul 1967, privind retrospectiv, Patriarhul Justinian a evocat motivele principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția cu pricina, intitulată „Biserica martiră”, a fost organizată de iezuitul Chianella cu ocazia Conciliului Vatican II, fiind dedicată suferințelor îndurate de Biserica
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
familia sa, toți fiind urmăriți de autoritățile naziste. El decide să-i ia sub protecția sa și îi cazează în camerele de hotel ale delegației franceze. În camera lui Gabrielle, el află că ea este jurnalistul G.B. care scrisese articolul defăimător la adresa sa. În dimineața următoare, chiar înainte de a pleca spre stadion pentru ceremonia de deschidere, Jo îl reîntâlnește pe vechiul său prieten Günther von Beckmann, acum general al Luftwaffe, dar de convingeri antinaziste. Günther îi împrumută mașina sa lui Jo
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
a devenit irespirabilă pentru majoritatea românilor”". Cu toate acestea nu este membru al vreunui partid. Gabriel Andreescu îl califică drept autor al unei cărți reacționare și drept facilitant al extremismului. Anumite afirmații din volumul "Politice" au produs iritare prin conținut defăimător la adresa României și a poporului român. Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
că tatăl lui a fost otrăvit. A fost arestat pe 28 aprilie 1953 după ce a participat la un banchet unde au fost prezenți și diplomați străini cărora le-ar fi destăinuit secrete de stat. El a fost acuzat de afirmații defăimătoare pentru discreditatrea liderilor Partidului Comunist. Mai mult, în timpul anchetei, el a mai fost acuzat de abuz de putere, atacuri fizice și intrigi, care ar fi dus în final la pierderi de vieți omenești. S-au efectuat percheziții la domiciliul său
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
lipsa responsabilității morale colective, materializată prin tendințele globalizante excesive, abandonarea cvasitotală a tradițiilor naționale și regionale, afluența crescândă a imigranților extraeuropeni, creează premisele extincției civilizației europene în paralel cu dispariția națiunilor tradiționale; articol care a stârnit intense polemici, chiar acuzații defăimătoare la adresa autorului.
Gyula Fekete () [Corola-website/Science/313278_a_314607]
-
prin birourile de informare publică și relații cu presa, în condițiile legii. ... (3) Magistrații își pot exprima public opinia privind exercitarea dreptului la replică în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmații defăimătoare la adresa lor. ... Articolul 24 Magistrații nu pot desfășura acțiuni care, prin natura lor, modul de finanțare ori executare, ar putea, în orice formă, să impieteze asupra îndeplinirii cu imparțialitate, corectitudine și în termenele legale a obligațiilor profesionale. Capitolul VII Activități
EUR-Lex () [Corola-website/Law/167170_a_168499]
-
politica religioasă a lui Carol, a crescut considerabil datorită lui Richard Montague. Acesta a scris un pamflet împotriva învățăturilor lui Calvin, care a atras imediat ostilitatea Puritanilor. Un membru Puritan al Camerei Comunelor, John Pym, în timpul dezbaterilor, a atacat pamfletul defăimător a lui Montague, iar acesta drept răspuns a scris alt pamflet "Appello Caesarem", ("Fac apel la Cezar"), aluzie la apelul sfântului Paul împotriva persecutării evreilor. Pentru a-l apăra pe Montague, Carol I îl face capelan regal și îl ia
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
o atitudine drastică față de dilogia lui Druță, susținând că scriitorul instigă populația la nesupunere civică. Un reprezentant al Academiei de Științe a Moldovei, doctorul în filozofie Dumitru Tăbăcaru, a publicat la 12 martie 1970 în cotidianul "Moldova Socialistă" un articol defăimător la adresa romanului și al lui Ion Druță, articol intitulat „O ciutură de băutură amară”. Ion Druță era învinuit că are „lipsuri de ordin ideologic” și „îngustime de vederi”, considerându-se că „denaturează vădit realitatea” și că descrie cu scepticism și
Povara bunătății noastre () [Corola-website/Science/333772_a_335101]
-
bună credință! Curat mod de-a face polemică! Dezgustul ne îneacă în fața acestor calomnii neșiruite, condeiul ne cade din mână și ne întrebăm dacă în astă țară sunt oameni destul de tâmpiți pentru a mai da cea mai mică atențiune divagațiunilor defăimătoare ale unui organ care, pe rând, a acuzat pe aceiași oameni de cele mai mari crime în contra țării sau le-a recunoscut cele mai nobile și mai frumoase cugetări. Dar, înțelepți și onești protivnici, chiar așa să fie. Fie d
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la moartea poetului o primă carte defăimătoare despre Eminescu acuzându-l de antiromânism, fiind în plus și "stricător de morală publică", cohorta demitizanților de ultimă oră (o "armată de articleri", scrie criticul) îi blamează tocmai românismul. În numele ideologiei paneuropene, sub flamura demitizărilor (o adevărată modă!) și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a spus că se întreabă de ce Seymour a specificat că pisica a mușcat mâna stângă a văduvului. Acest lucru o intriga. Susține că precizarea asta cu „stânga“ seamănă mai mult a mine decât a Seymour. Făcând abstracție, desigur, de observația defăimătoare în ceea ce privește pasiunea mea profesională, mereu crescândă, pentru detalii, Franny a vrut să spună că precizarea i s-a părut inoportună, supraexplicită, nepoetică. Am contrazis-o și, ca să fiu sincer, sunt gata să te contrazic și pe tine, cititorule, dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură de nenorocirea altuia! Alt avatar defăimător al epicurianului care reduce totul la mărunta lui persoană... Or, textul nu ne îndeamnă să ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
reluat de Melchisedek atunci când va evoca trecutul armenilor din Roman. Pentru episcopul cărturar propaganda greacă a stat la temelia nedreptăților la care au fost supuși armenii de-a lungul vremii. Grecii, prin scrierile lor, răspândiseră în întreg spațiul ortodox povestiri defăimătoare la adresa armenilor, acuzându-le erezia și chiar păgânismul, invocând necurățenia lor spirituală și fizică. Povestea adorării câinelui Harțiburie a fost, poate, cea mai cunoscută devenind un exemplu de erezie armenească. Referiri la această plăsmuire se regăsesc în cuprinsul Pravilei de la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sesizând noul puls al epocii, încercau să-și asigure sprijinul celor cu perspective mai mari de a ajunge la putere, prin contestarea oricărui merit a conducătorilor partidului din care făcuseră parte până atunci 123. În anumite privințe, el era mai defăimător decât multe din articolele presei comuniste care atacau Partidul Național-Țărănesc. După opinia conducerii noii dizidențe, liderii național-țărăniști s-ar fi întovărășit cu conducătorii reacționari ai Partidului Național Liberal și ar fi înscăunat „în fruntea partidului cea mai penibilă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și eficienței, a elaborat un scenariu incriminatoriu vizând o presupusă inițiativă subversivă a intelectualilor români de a răsturna regimul și întregul lagăr comunist; practic, s-a trimis tuturor instituțiilor centrale - ministere, comandamente militare, organe de presă, inspectorate școlare - un material defăimător cu detalii aberante despre o așa-zisă „sectă deosebit de periculoasă”; Institutul de cercetări amintit a fost desființat, salariații repartizați sub strict control la locuri de muncă necalificate și amenințați cu urmărire penală; au fost identificați peste 300 de intelectuali care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Foștii deținuți politici erau conștienți de modalitățile de monitorizare indirectă, prin infiltrarea de informatori ai serviciilor de Securitate în toate mediile sociale sau profesionale, în majoritatea grupurilor mari și mici. Rolul lor era acela de a denunța discuțiile sau referirile defăimătoare la adresa guvernului, precum și orice informație care ar fi putut fi utilă serviciilor de Securitate, fiind instruiți să încurajeze abordarea unor astfel de subiecte în cadrul discuțiilor. Nu rareori însă acești informatori erau suspectați de colegii de muncă și, ca atare, evitați
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
românilor de la una dintre ocupațiile predilecte și, În orice caz, mai legată de zona montană și deluroasă unde agricultura devine impracticabilă la scară mai largă, altminteri formulat, În arealul mioritic teoretizat de Lucian Blaga. Ceea ce contează așadar În această desemnare defăimătoare de odinioară este mai degrabă intenția peiorativă și persiflantă. Altminteri, „mămăligar” este o identitate ce trimite la locuitorul satelor de câmpie, la practicantul agriculturii, la cultivatorul pământului (desigur, cu porumb). Vremurile când mămăliga domnea peste casele celor săraci sunt Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care se bucură de nenorocirea altuia! Alt avatar defăimător al epicurianului care reduce totul la mărunta lui persoană... Or, textul nu ne îndeamnă să ne bucurăm de suferințele altuia, ci doar să știm să profităm de situația fericită în care se află cel care nu a fost lovit de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]