311 matches
-
0-1-6 luni, cu rapel la 1 an și la 5 ani. 7.5.3 Hepatita acută cu virus hepatitic D Epidemiologia virusului hepatitic D (VHD) este comună cu a VHB. Denumit și agentul delta, VHD este un virus ARN neclasificat, defectiv, cu dimensiuni de 35-37 nm, condiționat de prezența învelișului HBs pentru replicare și pentru producerea leziunilor hepatice. Infecția cu VHD poate fi coinfecție sau suprainfecție a VHB. Confecția semnifică infecția concomitentă cu VHB și VHD, care evoluează într-un singur
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
choice and the structure of decision processes”, International Studies of Management and Organization, 9. JAMES, W. (1929), Précis de psychologie, Marcel Rivière, Paris. JANIS, I.L. (1972), Victims of Groupthink, Houghton Mifflin Company, Boston. JANIS, I.L. (1992), „Causes and consequences, and defective policy-making: A new theoretical analysis”, în F.A. HELLER (ed.), Decision-Making and Leadership, Cambridge University Press, New York. JANIS, I.L., MANN, L. (1977), Decision-Making: A Psychological Analysis of Conflict, Choice and Commitment, The Free Press, New York. JAOUI, H. (1990), La créativité. Mode
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
apropierii dintre România și Basarabia, asistăm la transformarea ei, pe măsură ce relațiile diplomatice s-au răcit, într-o formă golită de semnificație, într-un clișeu lingvistic. În general, clișeul lingvistic atestă destinul inovațiilor cu valoare inițială expresivă, devenite prin uz frecvent defective de asemenea valoare și banalizate. Asistăm astăzi însă la o revalorizare a clișeelor, în sensul dobîndirii unor valori stilistice, prin intermediul destructurărilor în care sînt antrenate și care aduc elementul inedit în discurs. Dacă limba de lemn este un discurs care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar nu se cunoaște nici una care să-i fi dobândit. Virusurile transductoare au o eficiență foarte mare de transformare a celulelor in vitro (24-48 de ore), iar in vivo ele produc tumori la câteva zile după inoculare. Virusurile transductoare sunt defective, deoarece în capsidă poate fi împachetată o cantitate limitată de ARN genomic. O parte a informației genetice virale este înlocuită de genele transduse. Din această cauză, virusurile transductoare sunt mutante defective de replicare, atunci când oncogena celulară a înlocuit total sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumori la câteva zile după inoculare. Virusurile transductoare sunt defective, deoarece în capsidă poate fi împachetată o cantitate limitată de ARN genomic. O parte a informației genetice virale este înlocuită de genele transduse. Din această cauză, virusurile transductoare sunt mutante defective de replicare, atunci când oncogena celulară a înlocuit total sau parțial o secvență esențială pentru replicarea genomului viral. Retrovirusurile defective codifică majoritatea etapelor ciclului de replicare: revers-transcrierea, integrarea, sinteza ARN și traducerea. Ele produc transformarea malignă a celulelor pe care le
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ARN genomic. O parte a informației genetice virale este înlocuită de genele transduse. Din această cauză, virusurile transductoare sunt mutante defective de replicare, atunci când oncogena celulară a înlocuit total sau parțial o secvență esențială pentru replicarea genomului viral. Retrovirusurile defective codifică majoritatea etapelor ciclului de replicare: revers-transcrierea, integrarea, sinteza ARN și traducerea. Ele produc transformarea malignă a celulelor pe care le infectează, dar nu se realizează asamblarea de virusuri progene, deoarece nu se sintetizează proteine structurale pentru acest proces. Virionii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sintetizează proteine structurale pentru acest proces. Virionii progeni se asamblează numai dacă ocazional aceiași celulă este infectată cu un retrovirus cu genom viral complet, incluzând genele de replicare. Un asemenea virus are valoare de virus helper care suplinește deficiențele virusului defectiv. Gena v-src transdusă de VSR este o excepție. Ea se adaugă întregului set de gene virale și virionii transductori nu sunt defectivi pentru ciclul de replicare și de reproducere. Deleția genei v-src nu influențează capacitatea de replicare a VSR. Fenomenul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
viral complet, incluzând genele de replicare. Un asemenea virus are valoare de virus helper care suplinește deficiențele virusului defectiv. Gena v-src transdusă de VSR este o excepție. Ea se adaugă întregului set de gene virale și virionii transductori nu sunt defectivi pentru ciclul de replicare și de reproducere. Deleția genei v-src nu influențează capacitatea de replicare a VSR. Fenomenul transducției este un eveniment rar. Virusurile transductoare nu pot fi considerate agenți infecțioși naturali ci, mai curând, accidente ale ciclului de replicare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și de reproducere. Deleția genei v-src nu influențează capacitatea de replicare a VSR. Fenomenul transducției este un eveniment rar. Virusurile transductoare nu pot fi considerate agenți infecțioși naturali ci, mai curând, accidente ale ciclului de replicare, deoarece virionii transductori sunt defectivi. Mecanismul transducției genelor celulare este ipotetic. Se admite că integrarea genomului viral ca provirus are loc în proximitatea unei oncogene celulare, în amonte, în raport cu promotorul ei, în aceiași orientare de transcriere. Transcrierea genomului viral, catalizată de aparatul enzimatic al celulei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
infecție și reproducere și a integrat-o în propriul său genom cu prețul eliminării din acesta a unor gene virale, astfel că el a devenit înalt transformant pentru celulele gazdă ce a urmat să le infecteze, dar totodată a devenit defectiv pentru propria multiplicare. Această descoperire epocală a lui Bishop și Varmus a avut un mare impact asupra strategiei de studiu al fenomenului carcinogenezei, precum și asupra abordărilor terapeutice în maladia canceroasă. Au fost descoperite numeroase oncogene virale ca variante ale protooncogenelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
induce la om sarcoame și eritroleucemii. Receptorii pentru PDGF și pentru EGF, ca și numeroși alți receptori de suprafață celulară sunt protein-tirozinkinaze. Legarea factorului de creștere stimulează activitatea tirozinkinazică, implicând-o în transducția semnalului. Mutațiile în genele acestor receptori, devenind defective în tirozinkinază, eșuează în inducerea proliferării celulare, după stimularea cu factor de creștere, ceea ce denotă că activitatea protein-tirozinkinazică este necesară pentru funcția receptoare. EGF a fost identificat și izolat în anul 1962 de Stanley Cohen. El este un polipeptid de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de VSR are o oncogenă (v-onc) cu efect transformant asupra celulei gazdă, desemnată v-src. Oncogena virală v-src deține informația genetică pentru sinteza proteinkinazei p60, a cărei activitate specifică este aceea de a fosforila resturile tirozină din alte proteine. Mutanta virală defectivă în capacitatea de transformare a fost desemnată td și se prezintă în mai multe subtipuri, dintre care unele prezintă deleții extinse la nivelul secvenței oncogenei v-src. Utilizarea probelor cADN marcate a permis izolarea din forma normală a VSR, a segmentului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
moleculare între genele v-onc și protooncogene. Modificarea protooncogenelor și conversia lor în oncogene virale este un proces de dată recentă, aflat încă în desfășurare. În geneza unei oncogene virale funcționale este implicată și recombinarea genetică între protooncogene și oncogenele virale defective, fapt dovedit experimental în cazul infecției cu o tulpină defectivă de VSR, cu o deleție la nivelul oncogenei v-src, fiind incapabilă să inducă sarcom Rous. După un anumit timp, au fost generați virioni VSR capabili să inducă sarcomul aviar, ceea ce
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lor în oncogene virale este un proces de dată recentă, aflat încă în desfășurare. În geneza unei oncogene virale funcționale este implicată și recombinarea genetică între protooncogene și oncogenele virale defective, fapt dovedit experimental în cazul infecției cu o tulpină defectivă de VSR, cu o deleție la nivelul oncogenei v-src, fiind incapabilă să inducă sarcom Rous. După un anumit timp, au fost generați virioni VSR capabili să inducă sarcomul aviar, ceea ce s-a interpretat în termenii realizării unei recombinări între protooncogena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la nivelul oncogenei v-src, fiind incapabilă să inducă sarcom Rous. După un anumit timp, au fost generați virioni VSR capabili să inducă sarcomul aviar, ceea ce s-a interpretat în termenii realizării unei recombinări între protooncogena c-src normală și oncogena v-src defectivă, cu geneza unei oncogene v-src normale, eficiente în inducerea stării de transformare malignă. Realizarea recombinării intragenice implică existența unei reale omologii de secvență a nucleotidelor între protooncogenă și oncogena virală. Deși la om se cunosc peste 100 tipuri diferite de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
între predicate și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele masive. Substantivele abstracte sunt, în general, defective de plural, prin urmare, nici sintagma coordonată care le conține nu are trăsătura de plural: (31) Iubire și deznădejde era (/ */??erau) în inima lui. (c) Tipul de verb-predicat Se impune precizarea că acordul la singular este acceptabil, în general, în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mici nu au capacitatea de a reprezenta aceste lanțuri (Borer și Wexler 198790, 199291). De altfel, capacitatea de a reprezenta construcțiile pasive ca în limbajul adulților nu se formează până la patru ani. Copiii produc și înțeleg construcția pasivă în mod defectiv în comparație cu adulții, dar o folosesc și o înțeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative 92 probabil că le analizează ca fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privința folosirii genitivului negației (considerat ca fiind un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
predicat de subiect prin relația de predicație nu numai la nivel sintactic, ci și semantic), rezultă că inacuzativele nu pot lua argument extern. Arrivare trebuie să ia argument intern, deci este nevoie de expletivizare. În acest sens, verbele inacuzative sunt defective: argumentul lor e generat intern, deci trebuie să aibă subiect expletiv. IP, ˘[E(arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sunt diferite: în română, auxiliarul de perfect fi are structură argumentală de auxiliar de timp, dar este diferit de copulă. În română, cele două verbe au morfologie diferită: a fi pasiv are paradigmă completă, iar a fi de perfect este defectiv. Avram (2003: 197) arată că verbele copulative sunt verbe care nu atribuie rol tematic extern, ca și verbele auxiliare, din cauza lipsei de conținut. În D-Structură, copula be 'a fi' are un singur argument intern, o propoziție redusă. Be 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există șansa ca după 3 ani virusul să fie distrus. La acest tratament unele persoane nu răspund pozitiv, mai ales bărbații În vârstă, supraponderalii și consumatorii de alcool Hepatita virală D (HDV) sau hepatita delta este provocată de un virus defectiv care apare numai la persoane bolnave de hepatita B. Boala poate fi transmisă pe cale sexuală sau de la mamă la copil, la naștere. Această suprainfecție evoluează spre hepatita cronică și ciroză. Hepatita virală E (HEV) este provocată de un virus din
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
K1+K2 ≤ A2 - lotul se acceptă; - când K1+K2 ≥ R2 - lotul se respinge. K2 ≤ 3 - lotul se acceptă; K2 ≥ 4 - lotul se respinge. Lc - litera de cod, face legătura între Nc și volumul lotului; AQL - nivelul de calitate acceptabil (fracțiunea defectivă maximă), se stabilește de comun acord al fu rnizorulu i și beneficiaru lui, prin contract (de obicei AQL=2,5%); N - volumul eșantionului. Se utilizează SR 3160/2-84 Adoptarea deciziei referitoare la lotul de marfă Exemplul 2 Domeniu evaluat: Finețea
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
S-au individualizat două izoforme, codificate de gene diferite, dar înrudite: NAT1 și NAT2 [23]. S-au identificat 18 alele ale NAT2 și 27 alele ale NAT1, iar în cadrul izoformei NAT2 s-au caracterizat mai multe SNP, care formează haplotipuri „defective”: NAT2x5,x6 și x7 și care au prevalență diferită în populația caucaziană față de cea asiatică. Subiecții cu polimorfismul NAT2 de tip acetilatori lenți (genotipul NAT2x6 și x7) au un risc scăzut de dezvoltare a CC, iar NAT1x1 nu prezintă risc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
complementului centrului V este sistematică și în aceste structuri. Structurile adaptate astfel sunt redate în (53) (configurația inacuzativă) și (54) (configurația inergativă); în această paradigmă, inabilitatea verbelor inacuzative de a atribui cazul acuzativ argumentului lor intern se traduce prin natura defectivă a trăsăturilor ale centrului TO; în structura inergativă, [e] notează complementul nul al centrului V (v. nota 28): (53) Structura propozițiilor inacuzative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
28): (53) Structura propozițiilor inacuzative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP ajungej TS[u] [vP Mariai[uT, i] [ToP ti TO[u: defectiv EPP] [VP tj ti] (54) Structura propozițiilor inergative (adaptată la română: atribuire postverbală a nominativului; ridicare obligatorie a verbului la I, notat aici ca TS(ubject) după Pesetsky și Torrego 2004) [TsP latrăj TS[u] [vP câinele[uT, i] [ToP
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
1994. "Two Types of Head Movement in Romance", în: D. Lightfoot, N. Hornstein (eds), Verb Movement. Cambridge: Cambridge University Press, 207-242. Roberts, I. 2007. Diachronic Syntax. Oxford: Oxford University Press. Roberts, I. 2010a. Agreement and Head Movement. Clitics, Incorporation, and Defective Goals. Cambridge, MA / London: MIT Press. Roberts, I. 2010b. "A Deletion Analysis of Null Subjects", în: Biberauer, Holmberg, Roberts și Sheehan (eds) 2010: 58-87. Roberts, I. 2010c. "Varieties of French and the Null Subject Parameter". în: Biberauer, Holmberg, Roberts și
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]