1,028 matches
-
Berezina. Forele germane au avut o serie de încercări de ieșire din încercuire, dar artileria și aviația sovietică au reușit să zădărnicească orice tentativă de evadare. Între timp, Hitler a încercat să salveze situația numind un nou comandant. În sprijinul defensivei germane a fost trimisă Divizia a 12-a Panzer. Se povestește că șeful de stat major al Armatei a 9-a l-a întâmpinat pe comandatul diviziei de blindate cu cuvintele: „Mă bucur să te văd, Armata a 9-a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
retragere și să reziste, în ciuda faptului că fiecare dintre ele fusese depășite pe flancuri de trupele sovietice aflate în ofensivă. Hitler a proclamat Minskul "Fester Platz" (punct de rezistență întărit) și a ordonat resturilor Armatei a 9-a să întărească defensiva orașului. Armata a 5-a Panzer și elemente ale Armatei a 4-a germane au a luat poziții lângă Barisau la nord-est de Minsk. Regimentele Armatei a 5-a Panzer, spre deosebire de cele mai multe unități de blindate germane din acea perioadă a
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
venea rândul cetății Safad aflată pe drumul Galileii și stăpânită de templieri, punct strategic deosebit de important, de aceea Baibars hotărî să facă din Safad capitala mamelucilor în Siria. Atacurile se succedau la intervale atât de scurte, încât cruciații, mereu în defensivă, erau incapabili să-și refacă forțele. În 1268, Jaffa era cucerită și, la fel ca în cazurile precedente, fortificațiile erau distruse, în timp ce templierii sufereau încă o pierdere mare, castelul Beaufort, unde Baibars instala o garnizoană musulmană numeroasă, numele fortificației fiind
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
de pe Plaja Omaha, acțiunea a fost aproape un dezastru. Marina militară a asigurat un sprijin fundamental desantului de pe plajă, distrugătoarele apropiindu-se foarte până la limita sigură de adâncime de plajă, pentru a deschide focul asupra fortificațiilor germane. Pierderile britanicilor datorate defensivei inamicului în timpul asaltului inițial și, mai apoi, în timpul stabilirii capului de pot, au fost relativ reduse, prin comparație cu pierderile americanilor. Marina germană nu a reușit să scufunde nici un vas militar sau de transoport britanic. Două porturi folosite de forțele
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în atac, dar în timp ce înaintarea lor era încetinită, Armata a 7-a americană din vestul insulei a preluat inițiativa și a făcut o mișcare de învăluire a flancului inamicului. După lupte grele, Armata a 8-a a reușit să depășească defensiva germanilor și să încercuiască Muntele Etna. Numai că între timp, trupele Axei au reușit să se retragă. Până pe 17 august, trupele Axei fuseseră evacuate din insulă, iar orașul Messina a fost ocupat de Aliați în aceeași zi. După încheierea operațiunilor
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
debarcării a fost o surpriză chiar și pentru comandanții aliați. Impasul americanilor de pe Plaja Omaha, unde forțele debarcate au fost țintuite pe plajă pentru aproape o zi și au avut pierderi uriașe, a fost depășit în cele din urmă, iar defensiva germană a fost străpunsă. Deși obiectivele inițiale stabilite pentru prima zi nu fuseseră îndeplinite, totuși aliații reușiseră să cucerească un cap de pod sigur. Pozițiile de pe plaje au fost întărite în continuu, până când aliații au avut suficiente resurse pentru organizarea
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au reșit până în celde din urmă să ajungă în India. Apărarea celor două orașe avea însă fie punctul de cotitură a întregii campanii din Asia de est. În regiunea Kohima și Imphal s-au organizat două corpuri de armată pentru defensivă, pregătite pentru un asediu îndelungat, iar cartierul general al Corpului al 33-lea s-a deplast în zonă pentru a coordona luptele din zonă. Japonezii au atacat în mai multe rânduri apărarea britanică a celor două orașe fortificate - Imphal și
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de eșecul raidului Jameson, Baden-Powell a hotărât că cel mai bun mijloc de a ține luptătorii buri departe este prin defensivă, și nu prin atac. Ca urmare, el a ales să ocupe orașul Mafeking poziționat strategic — și lângă graniță, și pe calea ferată dintre Bulawayo și Kimberley — și datorită statutului acestuia de centru administrativ local. De asemenea, orașul avea stocuri suficiente
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
jucător care ajută la dezvoltarea atacului. Slăbiciunea acestei formații de joc este apărarea. Trei atacanți și, uneori mijlocașii implicați în ofensivă, de multe ori pot fi „scoși” din joc printr-o centrare a echipei adverse. Drept urmare, o mare responsabilitate cade defensivei. Fundașii trebui să fie în măsură să controleze un spațiu mare, dar și să tempereze jucătorii adversari aflați în atac. Ei trebuie să ajungă inamicul din urmă, în cazul în care acesta obține o pasă în adâncul terenului sau în
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
să controleze un spațiu mare, dar și să tempereze jucătorii adversari aflați în atac. Ei trebuie să ajungă inamicul din urmă, în cazul în care acesta obține o pasă în adâncul terenului sau în propriul careu. Pentru a ușura viața defensivei, mijlocașii trebui să preseze în mod activ adversarul imediat după pierderea mingii. Acest lucru presupune de la apărători, abilitatea de a juca în mod pozițional, de asemenea, necesită anumite aptitudini fizice, rezistență și performanță. Dezvoltarea cu succes al atacului, presupune că
Formație (fotbal) () [Corola-website/Science/335629_a_336958]
-
de rezistență antialiate, iar majoritate trupelor americane se îndreptaseră spre Casablanca asediată. În jurul Port-Lyautey, trupele primului val au trebuit să aștepte al doilea val de dabarcare mult prea mult timp. Acest răgaz a fost folosit de apărători francezi pentru organizarea defensivei. Următoarele valuri de debarcare s-au bucurat de sprijinul bombardamentelor navale și a acoperirii aeriene a avioanelor de pe portavioane. Și obiectivele aliate din această zonă au fost atinse. În jurul Fedala debarcarea celor 19.000 de soldați aliați a fost dată
George S. Patton () [Corola-website/Science/306393_a_307722]
-
unele dintre unitățile sovietice avuseseră pierderi importante în timpul luptelor de la Odessa. Datorită terenului, von Manstein a trebuit să atace frontal pozițiile sovietice întărite, în condițiile superiorității aeriene, in soldati și în blindate ale apărătorilor. Cu toate aceste, pe 28 octombrie, defensiva sovietică a cedat, iar Crimeea a fost cucerită aproape în întregime. Armata a 11-a germană a pornit în ciuda pierdrilor grele suferite în luptă în urmărirea inamicului. Von Manstein a raportat capturarea a aparoximativ 100.000 de soldați sovietici și
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
române, cu 1.275 de tunuri și mortiere, peste 150 de tancuri și 300 de avioane au lansat un al doilea atac. Condițile meteo dificile de la începutul iernii au împiedicat acțiunile Luftwaffe, iar pe sovietici i-a ajutat să întărească defensiva. Pe 21 decembrie, în condițiile în care germanii ajunseseră la numai 2 km de țărmul Golfului Severnaia și se pregăteau de atacul final, sovieticii au lansat un contraatac i-a îndepărtat pe germani de țintele ofensivei lor. Până pe 4 ianuarie
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
au primit întăriri. În ciuda faptului că atacul bătea pasul pe loc, von Manstein a trimis noi trupe în luptă. Pornind de la nordul golfului Severnaia, forțele Corpului al 30-lea au lansat un atac amfibiu surpriză cucerind, sudul Golfului Severnaia, străpungând defensiva sovietică. Celelalte trupe germane și române au reușit la rândul lor să depășească defensiva sovietică. După ce ambele capete ale liniei defensive au fost cucerite, în ciuda încercărilor sovieticilor de a rezista, apărătorii au fost nevoiți să se retragă. Comandantul sovietic Petrov
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
trimis noi trupe în luptă. Pornind de la nordul golfului Severnaia, forțele Corpului al 30-lea au lansat un atac amfibiu surpriză cucerind, sudul Golfului Severnaia, străpungând defensiva sovietică. Celelalte trupe germane și române au reușit la rândul lor să depășească defensiva sovietică. După ce ambele capete ale liniei defensive au fost cucerite, în ciuda încercărilor sovieticilor de a rezista, apărătorii au fost nevoiți să se retragă. Comandantul sovietic Petrov a dat ordin de retragere spre vest spre Capul Hersones, unde existau depozite de
Bătălia de la Sevastopol () [Corola-website/Science/307413_a_308742]
-
refuzat încă odată o asemenea cerere Olanda se bucura de toate condițiile obiective pentru asigurarea unei apărări încununate de succes: o populație numeroasă, sănătoasă, cu o medie de vârstă scăzută, cu un înalt grad de educație; obstacole naturale care favorizau defensiva; o bază industrială și tehnologică puternică, inclusiv în domeniul armamentului. Armata germană s-a dovedit însă superioară la toate capitolele, atât în luptele din Olanda, cât și mai apoi în timpul luptelor din Franța. Pe de-o parte, armata germană era
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la început colonelul nu a putut fi găsit de mesagerii francezi, mai târziu frontul olandez a început să se destrame. La Mill, "256. Infanteriedivision" nu a reușit la început să exploateze ocazia favorabila oferită de înaintarea unui batalion în spatele liniei defensivei inamice datorită incapacității comandanților să își localizeze propriile subunități. După ce primul atac al unităților germane avansate a fost respins, un contraatac general a forțelor de la Principala Linie Defensivă a fost amânat deoarece cea mai mare parte a artileriei nu reușisă
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să învingă opoziția apărătorilor olandezi. După cele două traversări, linia defensivă olandeză s-a destrămat. Până la sfârșitul zilei, germanii au reușit traversarea canalului Zuid-Willemsvaart în mai multe puncte, iar divizia Peel s-a dezintegrat> Planurile colonelului Schmidt de concentrare a defensivei pe linia Tilburg-'s-Hertogenbosch a nu a putut fi realizat. Cum francezii au refuzat să înainteze mai la nord de Tilburg, (mai departe de acest punct au efectuat raiduri doar câteva unități de recunoaștere în mașini blindate), a apărut o
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
un batalion din regimentul SS "Der Fuehrer" a atacat un sector lat de 800 m al principalei linii defensive, ocupat de o companie olandeză. Germanii s-au folosit de unghiurile moarte ale tirului olandezeilor și au reușit să străpungă liniile defensivei, puțin dezvoltate în adâncime. Un al doilea batalion a lărgit spărtura în frontul olandez în nord. Artileria olandeză, deși de putere egală cu cea germană, nu a reușit să-și concetreze focul asupra concetrărilor de infanterie inamică, limitându-se numai
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
nu au reușit să facă față trupelor SS bine antrenate. Până în seara zilei, germanii au cucerit controlul asupra zonei împădurite dintre cele două linii. Unul dintre comandanții germani de batalion, Obersturmbannführer Hilmar Wäckerle, a sesizat existența unui punct slab în defensiva olandeză și, după ce a alcătuit în gravă un grup de mărimea unei companii, a atacat. Atacatorii au străpuns a doua linie de apărare olandeză și nu s-au oprit decât în dreptul căii ferate de la Rhenen. Succesul atacului a produs panică
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
SS a fost izolată și încercuită. Un rezultat imediat al atacului oamenilor lui Wäckerle a fost abandonarea primei linii defensive de către olandezi, care s-au temut de un atac din spate. Strategii olandezi apreciaseră corect situația apărătorilor Liniei Grebbe, unde defensiva nu era suficient de puternică ca să reziste multă vreme. Luptătorii olandezi trebuiau să întârzie suficient de mult înaintarea germanilor pentru ca să permită mobilizarea și transportul rezervelor. Datorită faptului că olandezii nu înțeleseseră că atacul principal german era iminent, rezervele nu aveau
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de Închidere). Aceasta acoperea o suprafață cu lungimea de aproximativ 9 km, suficient de întinsă să asigure primirea trupelor în retragere într-o relativă siguranță față de atacurile aeriene. Pe 12 mai, poziția era apărată doar de două batalioane, astfel că defensiva era destul de slabă. Poziția a fost atacată de prima unitate care a ajuns în zonă, singurul batalion de bicicliști din cadrul "1. Kavalleriedivision". Germanii au străpuns rapid liniile defensive într-un atac concentrat, forțându-i pe olandezi să se retragă pe
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
din Fortăreața Olanda. Fără sprijinul aliaților, rezistența Fortăreței Olanda avea să înceteze în curând. Tancurile germane aveau capacitatea să depășească cu ușurință Rotterdamul. Winkelman ordonase mutarea tuturor armelor antitanc în regiunea din jurul orașului Haga, unde trebuia apărat sediul guvernului. Prăbușirea defensivei olandeze ar mai fi putut fi prevenită dacă contraatacurile deja planificate ar fi restabilit frontul sudic de lângă Dordrecht și linia de apărare estică de la Grebbeberg. Ținând seama de toate aceste argumente, guvernul a decis să continue lupta, dându-i un
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
frontierei, a canalului Albert și a River Meuse]] pentru cel puțin o săptămână. Germanii au declanșat Blitzkriegul pe 10 mai 1940. Grupul de Armate B de sub comanda lui Fedor von Bock a intrat în forță în Belgia. Punctul central al defensivei belgiene, Fortul Eben-Emael, a fost cucerit în urma unei acțiuni a forțelor aeropurtate în dimineața zilei de 10 mai. Până pe 12 mai, 35 de divizii aliate, dintre care 10 ale BEF, ajunseseră pe aliniamentul râului Dyle conform planului. Unitățile avansate ale
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
Force” compusă din Divizia a 51-a infanterie, cea mai mare parte a Diviziei I blindate și Divizia Beauman. Divizia a 52-a infanterie și Divizia I de infanterie canadiană fuseseră trimise la Cherbourg după declandșarea atacului german pentru sprijinirea defensivei franceze. Aceste două divizii trebuiau ca, în cazul în care apărare franceză ceda presiunii atacului, să creeze o „redută” în peninsula Bretania. Generalul Alan Brooke a fost rechemat la Londra pe 29 mai, fiind numit la comanda trupelor din sud
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]