297 matches
-
patra categorie este, evident, cea mai importantă. S-ar putea emite ipoteza că mulți alegători guvernamentali nu au motivații politice puternice și comportarea lor politică ar putea fi explicată în parte prin indiferența politică și, pe de altă parte, prin deferența socială față de notabilitățile locale. O parte a voturilor guvernamentale erau, pur și simplu, datorate corupției și falsificării. Înșelătoriile în alegeri erau practicate mai mult de Partidul Liberal și mai puțin de cel Național Țărănesc (v. fig. 2 și 3). Figura
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
adesea tradițională. Un domeniu cu schimbări vizibile este cel al treburilor casnice, în care soții dau tot mai mult o mână de ajutor. Totuși, femeile continuă să fie supraîncărcate în aceste familii, în care se păstrează aceeași ierarhie maritală, deși deferența oarbă față de soți pare să fi dispărut. Așa cum ne putem aștepta, poveștile celor douăzeci de participante la studiu sunt diferite în ceea ce privește capacitarea și autonomia personală. Chiar dacă provin din clase sociale și din medii educațional-ocupaționale relativ similare, subiecții din cadrul grupelor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
care trebuie să-l folosești“, a observat Sifry, „iar noi suntem atât de neobișnuiți să fim participanți activi În proces. Încât chiar dacă instrumentele sunt la Îndemână, mulți dintre noi nu le folosesc... De asemenea există și obișnuințe adânc Înrădăcinate de deferență față de autorități și instituții“. Pe scurt, numărul celor care fac upload este Încă destul de mic. Dar, pe măsură ce instrumentele de uploading individual și de colaborare devin mai răspândite și pe măsură ce tot mai mulți oameni vor primi feedback pozitiv În urma experiențelor lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor (prin structuri condiționale, temporale: Dacă vrei, pot să te ajut; Când te hotărăști, vin să facem ordine în bibliotecă.); (vi) exprimarea deferenței prin folosirea pronumelor de politețe, a pluralului, a titlurilor academice (Domnule academician, vă rog să îmi acordați un interviu.); (vii) exprimarea subordonării față de interlocutor (Vă rămân dator; Aș fi onorat să...); (viii) neimplicarea comunicativă (tăcerea, replici scurte, imobilitate). Printre strategiile
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
il, elle / it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea interlocutorului printr-un singur pronume în engleză - you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata, dumneavoastră -, în funcție de relația de deferență dintre interlocutori, prin mai mulți termeni în japoneză, în funcție de statutul social, rangul, sexul, vârsta interlocutorului: omae, kimi, ariate, kisama, anata-sama etc.; referirea reverențioasă la interlocutor se face prin utilizarea unei forme de persoana a II-a în română (dumneata, dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și sentimentele: Nepravda! („Nu-i adevărat!”), Tî ne prav („N-ai dreptate!”, „Greșești!”), Da net (empatizând cu interlocutorul, „Nu!”, „Nu se poate!”), podlec („Om de nimic!”, „Netotule!”, „Jigodie!”), blagorodnîi („Om nobil!”, „Om superior!”). 3. Un script cultural coreean legat de „deferență” oamenii gândesc așa: când sunt în compania cuiva trebuie să gândesc așa: „Această persoană nu e ca mine” „Această persoană îmi este superioară” pentru că acum sunt în prezența acestei persoane, nu pot să fac anumite lucruri, nu pot să spun
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
subordonează principiului „dugri”, adică este direct, simplu, agresiv, orientat spre imaginea publică a vorbitorului, alert, cu multe întreruperi și suprapuneri. Scollon și Scollon (1987) pun volubilitatea comunicativă vs atitudinea comunicativă taciturnă în legătură cu strategiile solidarității, ale politeții pozitive, respectiv cu strategiile deferenței, ale politeții negative din diverse culturi (vezi și infra, 6.4). Există diverse maniere culturale de semnalizare a intențiilor interacționale: de pildă, intenția de a păstra cuvântul este semnalizată de vorbitorii din Europa Centrală și de Sud printr-un debit
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
în care sunt etalate expresii ale formalismului birocratic, retorism, repetiții, paralelism. Sunt favorizate expresiile politeții pozitive, explicațiile lungi, elaborate. Cedează greu cuvântul interlocutorului. Stilul C (specific populațiilor din Asia de Sud-Est, China, Indonezia, Vietnam) se caracterizează prin luări de cuvânt scurte, prin deferență și promovarea unui sistem al politeții negative. Stilul D (specific populațiilor din America și Europa de Nord), deși identificat, nu este analizat de autor. 3.3. Clasificarea lui FitzGerald (2003) Analizând interacțiunile dintre interlocutori proveniți din diverse culturi, FitzGerald (2003, pp. 168-169
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Sorescu, Ioan Alexandru, Mircea Dinescu, astfel că în 1979 putea să tipărească, în colaborare cu Iuri Kojevnikov un florilegiu poetic substanțial. S-a dovedit capabil să le înțeleagă celor tălmăciți „spiritul și personalitatea, procedând în fiecare caz cu o salutară deferență izvorâtă din convingerea că servește o mare literatură, demnă de a fi cunoscută de cititorii de limbă rusă în toată autenticitatea ei” (Ioan Grigorescu). A tradus și proză, alegând scrieri de Zaharia Stancu, Eugen Barbu, Titus Popovici, Marin Sorescu, Fănuș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287724_a_289053]
-
participării populare" la festivismele regimului comunist. 6 În 2004, a fost adusă de la Muzeul Topkapî din Istanbul o sabie despre care s-a presupus că ar fi aparținut domnitorului. În ciuda unor incertitudini, simbolul temporar recuperat a fost tratat cu maximă deferență și, în final, o copie a obiectului respectiv a rămas în țară. Guvernul a prezentat acest gest recuperatoriu ca pe o mare izbândă, deși el a rămas aproape fără ecou în opinia publică. 7 Actorul distribuit în rolul principal a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
simpatie. Fiindcă junimiștii erau politicește conservatori și fiindcă la București tineretul începea să fie liberal, aproape toate glasurile erau pentru Hasdeu. Laerțiu, pseudonimul lui Lăzărescu, era un critic teatral foarte apreciat. Criticile lui teatrale erau urmărite și citate cu multă deferență. Criticile lui Laerțiu făceau autoritate. Totuși reputația lui Laerțiu a trăit într-un cerc restrâns și nu i-a supraviețuit 337. Nicolae Scurtescu era cunoscut iarăși într-un cerc mărginit. Îl cunoșteau intelectualii, profesorii, ziariștii, studenții. Institutor în București, scria
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de cuvânt al coaliției, omul care trebuia să anunțe cum au fost împărțite rolurile. Ion Brătianu apare la tribună. Senzația e mare. „Domnilor senatori, spune el, noi cei din partidul național am hotărât să alegem președinte pe mitropolitul primat ca deferență pentru religia țării și fiindcă religia este afară din luptele politice. Votul nostru politic îl vom exprima la alegerea vice președinților.“41 Mitropolitul primat este ales cu 47 voturi din 53 votanți.42 În ședința de a doua zi sunt
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru a lăsa această carte, ca un monument pentru fiecare și pentru mai târziu. Reluând cuvântul academicianului C. D. Zeletin, alergând în cele 4 zări, am reușit să „alerg” și în istoria acestui sat, ca multe altele, cu dragoste, cu deferență și, poate, competență. Vă mulțumesc pentru că-mi sunteți alături. Oarecari perspective și certitudini. Globalizarea devine fapt împlinit și la noi; ce-am văzut în Franța îmi dă certitudinea că așa va fi. Se amestecă limbile și va rezulta foarte curând
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
-se individului dreptul la mit și vis personal, mitul în general fiind pierdut dacă nu există loc pentru amplificarea personalității acest deziderat s-ar putea realiza doar în contextul unui conservatorism moderat, benign, cu acces la tradiție și o oarecare deferență față de simbolurile trecutului, fără ca statul să aibă o agendă mitică încărcată, care să înghită individul); prin cea de-a treia funcție a sa, mitologia a trezit valori și sentimente aproape religioase persoanelor cel puțin parțial secularizate (care pot accepta filonul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ar fi divizat în patru secțiuni administrate de patru subinspectori, iar malul sârbo-bulgar ar avea două secțiuni bulgare și o secțiune sârbă administrate de trei subinspectori. Această propunere era dictată de un perfect spirit de conciliere și de o profundă deferență pentru interesele de ordin european. Ea era conformă tratatelor și principiilor care au prezidat din toate timpurile la diferite tranzacții internaționale referitoare la navigația pe Dunăre și nu crea nici un privilegiu în favoarea unei puteri și în detrimentul altora. Ea făcea o
[Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
expresia lui Clarendon, iar Anglia să sprijine „uniformitatea fără unire”. înțelegerea la care s-a ajuns în ziua de 9 august 1857 nu a luat forma unui document scris. Cu o anumită doză de ipocrizie, Clarendon explica aceasta astfel: „din deferență față de dorința împăratului Franței și pentru a se ajunge mai sigur la rezultatele pe care guvernul Maiestății Sale dorește a le vedea realizate, s-a hotărât de către cele două guverne ca pactul pomenit în această depeșă să fie privit ca
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Marin Preda (apărut în 1955), care reflectă în mod credibil limbajul popular muntenesc, conține numeroase exemple de utilizare a lui alde, dintre care - cu toată ambiguitatea inerentă - unele pot fi explicate ca desemnând grupul familial (a), altele ca formule de deferență individuală (b), dar multe apar în contexte neutre (de simplă aproximare enunțiativă) sau (mai probabil) ironice și vag persiflante (c): (a) Guica s-ar fi dus acasă la alde Besensac; (b) alde nean-său Cristache al lu' Dumitrache, cu alde Leana
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
un corp lunguieț ca al unei nevăstuici, îl urma cu capul aplecat... Acest Wriggles era extraordinar de exclusivist și demonstrativ. Faptul că privea cu ochi la fel de prietenoși la stăpânul său și la străini nu se bucura de prea bună reputație. Deferența și blândețea lui aveau o ipocrizie iezuită. Nimeni altul nu știa mai bine decât el cum să se strecoare în spatele tău și să-ți sară la picioare prin surprindere, cum să se furișeze în răcitor, sau cum să fure o
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de charisma cuvântului rostit de acești oaspeți excepționali. Comparat cu situația altor țări din Estul Europei (Cehia, Bulgaria ori Republica Moldova), fără a mai vorbi de țările occidentale, acest fenomen este cu adevărat remarcabil. El merită un salut de recunoaștere și deferență. Ca revers, succesul binemeritat al acestor conferințe a evidențiat una dintre carențele majore ale sistemului de învățământ teologic din România. E vorba de lipsa unei apercepții pentru fenomenul duhovnicesc, în rândul majorității „cadrelor didactice”. S-ar fi cuvenit, poate, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prezenți care vor subscrie la proiectul de răspuns la mesajul Locotenenței Domnești, prin care afirmau tranșant hotărârea lor ca România să-l aibă ca suveran din acel moment pe Carol de Hohenzollern Sigmaringen 414. Aceeași declarație vorbea deloc întâmplător despre deferența pe care România o datora Puterilor Garante și Înaltei Porți. Dorind să satisfacă articolul 13 al Convenției, care cerea ca domnitorul să fie fiu de român, și spre a opri orice opoziție a Puterilor la recunoașterea faptului împlinit, Adunarea vota
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
că e destul s-o iubesc cît pot și cum pot. Nu mă mai întreb de ce-s mereu îndrăgostit și de ce nu sfîrșesc nimic. Tot ceea ce se sfîrșește într-un fel sau altul se dogmatizează; un semn cere recunoaștere și deferență în orice condiții. Radu (Florescu n. red.) a fost două zile pe acasă și apariția lui e întotdeauna ca un balsam! Semn că mă simt tare rău în solitudinea aceasta nemărginită de prieteni. Ducerea mea la P. Neamț m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-secretar. Parcă făptura (intenționat nu a zis „îngerul“, ar fi putut fi acuzat că manifestă un retrograd spirit religios...) a intrat într-un proces de descompunere, într-un accelerat proces de descompunere. Tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl suplinea pe Roger la secretariatul de redacție. Când la un capăt al firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director. — Păi dacă ești, de ce taci? — Ca să vă aud, domnule director. Iarăși contrariere. — Poftim, ca să mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o cu multă deferență. M-a privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Homer pe cea a sus-numitului Ahil Peleianu. În oricare țară din lume care se respectă, ministerul de externe, diplomații și diplomația sunt instituții demne de toată "stima și considerațiunea", înconjurate de o aură de mister, privite cu prețuire și deferență. Pășind pragul Ministerului de Externe cu emoție, eram frământat de gânduri contradictorii, născute la cursurile de "Istoria diplomației", susținute de doi distinși istorici și diplomați, dar și din nenumăratele mele lecturi. Eram, pe de o parte ca "Alice în țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]