113,833 matches
-
exempli gratia: șaizeciștii "expresioniști", contemporani stricți ai d-sale), Constantin Abăluță cultivă o poetică a minimalului, a banalității, a monotoniei asumate ca factori ai unui real ce are aerul a se comunica doar pe sine, ori, cum ar spune Valéry, definind un anume tip de poezie, "un compromis între a transmite un fapt și a produce o emoție - sau o anume proporție a celor două funcțiuni". Deși își declară, de la o vreme, lipsa de apetență pentru modul suprarealist, care l-a
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
calitățile omului este că se simte cel mai atras de ceea ce e strict interzis". Castelul Hirschholm, un adevăral Versailles al Nordului, unde cei doi au petrecut singura lor vară de iubire, a fost făcut apoi una cu pământul. Personajele sunt definite prin laitmotive, expresii preluate de Enquist din documentele epocii, dar poate totuși cam des folosite. Guldberg se gândește mereu la pădurea de arbori imenși doborâți de furtună, unde nu rămâne, triumfător, decât tufișul neînsemnat, și se compară pe sine cu
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
se crede importantă decât ca soră a Angliei și "vacă reproducătoare" a regatului danez (de unde deviza O keep me innocent, make others great), fiind considerată lipsită de calități, se descoperă pe sine abia după ce își descoperă trupul. în fine, Struensee, definit prin chipurile de oameni pe care le desenase pe marginea tezei sale de medicină, și prin frica de tortură, singurul lucru de care se teme, ateu fiind. Fără a fi un erou, e definit ca medic "în vizită" la curtea
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
își descoperă trupul. în fine, Struensee, definit prin chipurile de oameni pe care le desenase pe marginea tezei sale de medicină, și prin frica de tortură, singurul lucru de care se teme, ateu fiind. Fără a fi un erou, e definit ca medic "în vizită" la curtea bolnavă, punctul său vulnerabil fiind doar, în concluzia lui Guldberg, "confuzia permanentă între simțire și rațiune pe care o făceau acești intelectuali iluminiști". în ciuda faptului că nu există nici un monument al lui Struensee în
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
de M. Eminescu, este un element prozodic cu totul aparte. Singularitatea lui se impune, de îndată ce ochiul criticului - care, îmi place să cred, este cititorul ideal - se oprește, cu amănunțită atenție, asupra țesutului său verbal. După opinia mea, patru superlative îl definesc drept o realizare excepțională a lirismului românesc. Voi încerca să le explic și să le legitimez pe rând, într-o ordine stabilită nu tocmai la întâmplare. 1. Versul cel mai arid Observând structura morfologică a cuvintelor care compun acest vers
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
antologate în volumul Biliard o imagine obsedantă aceasta ar fi aceea a lunii. În nenumărate ipostaze apare astrul romantic la Geo Dumitrescu, trecînd cumva în diverse travestiuri asumate prin toată istoria literaturii. Dar purtînd întotdeauna o marcă personală, greu de definit în cuvinte, construită sub emblema unui tip de manierism personal, foarte dificil de pus în filiații, cu toată cerneala care s-a consumat pentru a-l face pe Geo Dumitrescu descendent sau deschizător de drumuri. Spectacolul luptei dramatice cu toată
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
pentru d-sa. Că legionarii (cei noi) și-au făcut, an de an, tabără la Padina, în Bucegi, asta e o glumă. Că statuile și busturile Mareșalului înfloresc ca ciupercile, ce înseamnă asta. Dl Cristoiu e obsedat de atributul care definește ordonanța. Ciudat este și că nici unul dintre participanți nu s-a gîndit că era obligatorie o discriminare de principiu, între o abordare politică și una istorică a rolului Mareșalului. Dacă dl Buzatu n-ar fi membru al unui partid naționalist
Mareșalul și evreii by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15334_a_16659]
-
tabla programului d-sale fascisto-comunist (așteptăm, în spiritul consecvenței, și diatribe împotriva nemților, bulgarilor, turcilor, țiganilor etc.) E. Jebeleanu e mustrat nu atît pentru compromisul său politic, cît pentru ceea ce se consideră compromisul său "cosmopolit": "Scrisul lui Eugen Jebeleanu se definește prin aceea că revoluționarismul este unguresc sau sovietic, marile tragedii s-au petrecut întotdeauna în afara teritoriului românesc, iar steaua polară a României este Kremlinul". Simpatia poetului pentru maghiari devine un cap de acuzare exploatat cu înverșunare: "Dar cînd se vor
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
aproape deloc buni cunoscători ai unei discipline înzestrați și cu talent de publiciști. Ilie Șerbănescu reprezintă una dintre puținele excepții. Noțiuni pe care le vehiculează toate mijloacele de comunicare în masă, dar pe care aproape nimeni nu le înțelege sunt definite de Ilie Șerbănescu într-o manieră simplă și edificatoare. Ce sunt arieratele? Nu sunt - cum mărturisea nu de mult, cu umor, un scriitor, că își închipuie că sunt - două fetișcane întârziate la minte, două retardate, care ne agasează cu veșnica
România în cifre by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15339_a_16664]
-
le cer prea mult. N-aveau nevoie de subtilități pentru mase... Al doilea lucru care străbate biografia dv. este umorul. Domnule, să știi că există oameni inteligenți care nu au humor. Aceia sunt inteligenți până la un punct. Humorul eu îl definesc ca o izbucnire a unei revolte față de un lucru care se întâmplă fără să vrei tu, dar pe care nu-l pui la inimă. Humorul întărește organismul, chiar și fizic! Matale nu te născuseși când eu mă duceam la Tănase
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
și cel psihologic secundar și general... O distincție foarte importantă, în istoria culturii, cu urmări directe în artă și literatură, explicând diferența dintre realismul literar - de tip Balzac - și literatura impresionistă, subiectivistă, gen Proust, și modernii ulteriori... Distincția se află definită în critica noțiunii de engramă aplicată la natura psihologică. Critica, devenită clasică, a lui Bergson, din aceeași Materie și memorie față de gestaltiști, în general, reprezentanții care acordă memoriei un substrat material, un fel de galvanoplastie cerebrală, principalul gânditor fiind Koehler
Adevăratul corp uman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15374_a_16699]
-
esență din sîngele creatorului); un al doilea secret al împlinirii este dragostea: odată întîlnită, ea se dovedește fatală pentru Marchiz și de asemenea pentru Veronica, vinovați de a fi vrut prea mult să afle misterele dumnezeiești: acel hybris al tragicilor definit prin lipsa măsurii omenești. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002.
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
Cosana Nicolae În Călătorie în Italia, Goethe vorbea despre timpul german si cel italian. Cum ați defini timpul dv., cel american? Cred că timpul american izbucnește în momente de activitate constantă destul de frenetică. Același lucru se repetă de multe ori, pentru că oamenii nu învață prea mult din experiențele lor. Nu vor să se gîndească la trecut, așa că
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
vînătă, răcoroasă", biblioteca enormă: "Mă copleșesc titluri, mă destramă din toate părțile volume și broșuri ispititoare". Întîlnirea cu scriitorul italian îi pare, în ansamblu, "plină de miez și simpatie". Tot acum începe publicarea Itinerariului spiritual care prin cele 12 articole definește cu aplomb "generația tînără" și o delimitează hotărîtor de "bătrîni": "Eram prima generație românească necondiționată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat". În 1928, cu teza Contribuții la filosofia Renașterii, "candidatul obținînd cinci bile albe se proclamă licențiat magna
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
o lume solemnă sau umilă, după caz, invită oricum la atitudine comprehensivă. Memoria ei se regăsește în suita de imagini cuprinse în album, confirmând o dată în plus acel genius loci pe care străinul de cetate îl recunoaște, fără a-l defini totdeauna, la Iași. Pictorul însuși pare că se apropie, respectuos și tandru, de valorile specifice locului, așa cum făcuse altădată în Dorohoiul natal, la Voroneț sau la Ardeluța, stabilind firește analogii și misterioase conexiuni, ca în acea "etnografie spirituală" la care
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
bază, de fapt orice intelectual, și cu atât mai mulr cei cu autoritatea prestigiului cultural, este implicit invitat măcar să ia act, dacă nu să contribuie la definirea termenilor unei realități în mișcare. (Pentru că Europa "văzută de sus" nu și-a definit conturele, putând să înglobeze, în final, inclusiv zona Mediteranei și o parte din Orientul Apropiat). Partea a doua a cărții ar putea să plece de la o exclamație spontană a autoarei: "Cum naiba reușeau pe vremuri scriitorii diplomați să continue aplecarea
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
H.C. Andersen care pe la 1840 face o călătorie aproape inițiatică de la nord spre sud-estul continentului pentru a cunoaște alte culturi. Iar una dintre țintele lui va fi Valahia. Parabola e limpede și e valabilă și astăzi: nu putem să ne definim decât prin raportare la altceva, prin cunoașterea și acceptarea diversității. De fapt considerațiile, analizele și asociațiile/disociațiile pe care ni le propune spre lectură Grete Tartler în această carte necesară sunt făcute trăgând cu coada ochiului spre realitățile din România
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
tehnici narative, s-a înnoit fără a înceta să fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale este tableta ce consemnează o impresie fulgurantă, definită de el ca o îmbinare de caricatură și acvaforte, o explozie de viață, aparent arbitrară ("fără cap și coadă, stabilind conexiuni fugare cu realitățile cele mai diverse"), în fond însă înscrindu-se într-un ansamblu coerent de stampe ale Spaniei profunde
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
pertinent și substantivul pertinență sînt însă doar cele cunoscute: pertinent este lucrul "care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; (prin extensie) care denotă profunzime, competență"; pertinența fiind definită ca "însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent" (DEX 1996). Diferența dintre pertinent și impertinent a fost preluată de română din franceză, unde sensul "obraznic" se dezvoltase, în timp, din cel "nepotrivit (cu situația)". Definiția este evident
Pertinent/ impertinent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15474_a_16799]
-
un ochi nou prin care să vedem opera lui Cioran, o privire care ne lipsește nouă în America, și de care avem neapărat nevoie. Să considerăm biografia și textele autorului asemenea a două laturi ale unei singure prăpastii. Numai dacă definim, pe o parte, biografia scriitorului, într-un mod detaliat cum face cartea Martei Petreu, și pe altă parte citim atent textele, putem să aruncăm o privire profundă în golul care le leagă, să ascultăm ceea ce răsună în întunericul ce se
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
și pentru Antonin Artaud: "Acolo unde alții propun opere, îi scria el lui Révérdy, pretind altceva decît să-mi dau la iveală spiritul". Concentrată pe raportul creație-viață, concepția suprarealistă a propus o analogie între poezia ce o preconiza (care se definea drept "état de fureur") și stările sufletești paroxistice, placate pe violențe, pe dereglările extreme, purificatoare. Apare semnificativă în acest sens o altă afirmație a lui Artaud (din Suppots et suppliciatons): "Mărturisită sau nemărturisită, conștientă sau inconștientă, starea poetică, o stare
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
care ne obișnuise partidul maghiarilor din România. Parcă nu acestea erau idealurile în numele cărora mințile normale ale țării au apărat, de oricâte ori a fost cazul, U.D.M.R.-ul. E mai puțin important că în virtutea "construcției sale clientelare" (cum îl definește dl Bakk Miklos) U.D.M.R.-ul "încearcă să obțină și să prezinte maghiarimii, votanților Uniunii, permanent rezultate noi". În fond, fiecare partid e dator față de propriu-i electorat, fiind, în acest sens, proiecția unei "clientele" mai mult sau mai puțin
Stridența cu ifose democratice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15484_a_16809]
-
Kligman însă jonglează cu atitudini încă împărțite în primul rînd în lumea occidentală, cu extensii la nivelul țărilor estice catolice; problemele ridicate de istoricul belgian afectează aproape exclusiv societatea românească, și asta pentru că la întrebarea "statul se poate el însuși defini, pe plan ideologic, fără să se refere la ortodoxie și la etnicitatea românească?" răspunsul e încă negativ. Mai mult chiar, explicația dată de Gillet în urmă cu șapte ani rămîne totuși valabilă: "Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
cu Dabija la Lola Blau cred că a însemnat nu doar afirmarea profilului viguros al unei artiste, prezent într-un one-woman-show, nu doar o performanță remarcabilă, ci timpul în care un regizor, cu har, inspirațiune și răbdare șlefuiește, fixează și definește stilul unui actor. Probabil că dincolo de tot și de toate, acesta este lucrul cel mai important în teatru, asta marchează lumea spectacolului în timp și peste timp. Tipurile acestea de întîlniri (regizor-actor) formează pilonii pe care se sprijină istoria teatrului
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
Înștiințat că va fi judecat, eroul angajează după pertractări sinuoase un avocat, primește convocarea în fața unui tribunal, care însă nu e cel știut, oficial, ci revendică pentru desfășurare întruniri semiclandestine în subterane. Fără ca vina sa, ce pare gravă, să fie definită, el e dator, ca să se poată apăra, să-și bată capul singur pentru a stabili ce i se impută. Evenimentele se precipită, tonul narațiunii reflectă accentuarea dramatismului, cercul se strînge implacabil. În derularea epică frontiera nu e voit tranșantă, descripția
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]