147 matches
-
ansamblu de motive și fraze muzicale repetabile și înzestrate cu un conținut invariabil. Ideea lui Wagner venea oarecum dintr-o direcție opusă atitudinii lui Beethoven. Aparținând ultimei generații de compozitori romantici, Wagner evoluează ca și compozitor într-o atmosferă muzicală definibilă drept una organică, și în care figura lui Beethoven guverna în calitatea ei de arhetip și, implicit, de fetiș (cât de mult poate să spună în acest sens doar un titlu precum Pelerinajul la Beethoven) al artistului-geniu ca erou cultural
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
câteva considerente nelipsite, în opinia noastră, de o anumită importanță care le impune ca modele referențiale în noul context social-politic-artistic al începutului de secol XX. (1) În cel mai general sens posibil, creația celor doi compozitori pornește de la un context definibil ca intersecție a mai multor tendințe de reformulare a dominantelor valorice (nașterea psihanalizei freudiene, reconsiderarea legităților fizicii prin teoria relativității einsteiniene, intuitivismul bergsonian în filosofie, hegemonia marxismului în reformularea imaginii interacțiunii sociale, teoria evoluționistă darwiniană sau nașterea geopoliticii ca imagine
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
de diferențe notabile, reformulând stilurile anterioare ca fiind integre și stabile, liniare, deci, ca fidele unei singure idei pe durata întregii lor evoluții, și „temperate” ca tempo evolutiv și frecvență a unor transformări vizibile. În această lumină, stilul bachian este definibil ca „monolit” și „static”, iar stilul beethovenian ca puțin sau ușor „variabil” într-un spațiu conceptual foarte restrâns, ca potențial transformațional. Într-un sens mai general, stilurile individuale, ca formulare practicabilă până la sfârșitul secolului al XIX-lea inclusiv, se raportează
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Preclasicism, Clasicism, Romantism, Postromantism, Impresionism și Expresionism; (3) al treilea grup conține termeni cu referire mai degrabă la aspectul componistic-tehnic, procedural intra-stilistic: atonal, dodecafonic, serial, neo-modal, neo-tonal, stocastic, minimalist, aleatoric etc. Astfel, dacă muzica lui Johann Sebastian Bach este definibilă univoc drept muzică barocă (a Barocului), muzica lui Ludwig van Beethoven se identifică drept muzică clasică (a Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Johann Sebastian Bach este definibilă univoc drept muzică barocă (a Barocului), muzica lui Ludwig van Beethoven se identifică drept muzică clasică (a Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Clasicismului vienez), muzica lui Richard Wagner drept muzică romantică (a Romantismului târziu), creația lui Arnold Schönberg ar fi definibilă stilistic prin intermediul unei secvențe terminologice, fiecare termen cauzând o focalizare tot mai accentuată pe particularitatea fenomenului indicat: (a) muzică lui este definibilă ca aparținând ultimei modernități - o primă etapă a modernismului secolului XX (perioada antebelică), deci deținând calitatea de a fi modernistă, (b) ea fiind încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
încadrabilă, în interiorul acestui din urmă termen, în curentul expresionist, întrucât e vizibilă orientarea termenului înspre semnificația estetică-stilistică, (c) iar în interiorul expresionismului creația lui se va subdivide, la rândul ei, în termeni cu funcție de corelativi tehnici, câte unul pentru fiecare perioadă definibilă ca atare: postromantică, atonală, dodecafonică, serială, tonală. Însă fiecare din cele cinci tipologii de termeni își poate asuma și funcția stilistică: stil modernist, stil expresionist sau stilul muzicii atonale, dodecafonică, serială etc. Lucrurile tind către un retorism eterogen, unul similar
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
se prezintă cazul creației lui Igor Stravinski: (a) el este un compozitor modernist (aparținând modernismului muzical), (b) în interiorul modernismului perioadele creației lui se succed adoptând termeni eterogeni (spre deosebire de contextul creației lui Schönberg, unde lucrurile se prezintă coerent): o primă perioadă definibilă printr-un corelativ geografic - perioada rusă, a doua, printr-un corelativ estetic-stilistic - perioada neoclasică, și o a treia, printr-un corelativ pur tehnic - perioada atonală. Este evidentă și aici o focalizare tot mai mare, în „trepte” succesive, pe termeni cu
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel ca pe o continuare hiperbolizantă a concepției stilistice, ca pe o ultimă etapă a fenomenului de compresie stilistică, definibilă drept conținut ca hiperstilistică, iar ca formă și titulatură ca polistilistică. 4. Concluzii. Etapele cuprinse în evoluția fenomenului de compresie stilistică Oleg Garaz Într-o imagine generală a traiectului parcurs, recapitulăm pe scurt momentele-cheie ale mutațiilor calitative în evoluția fenomenului
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stilistice, alăturându-le o scurtă descriere a acestora: (1) punctul de plecare a descrierii, gradul zero al proceselor transformaționale, îl plasăm în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, în care se articulează stilul „monolitic” al lui Johann Sebastian Bach, definibil ca uniform, stabil și coerent pe întreaga desfășurare a vieții compozitorului; (2) un al doilea context istoric, primele trei decenii ale secolului al XIX-lea (ultimele decenii ale Clasicismului și primele decenii ale Romantismului) în care devine vizibilă „abaterea” de la
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
acestea le conțin corespund unui sau altui compozitor doar într-un mod selectiv și se prezintă a fi mai degrabă „mozaicate” decât „monolitice”. Este o cu totul altă situație față de aceea a clasicismului vienez sau al romantismului austro-german, perioade istorice definibile printr-o omogenitate stilistica incomparabil mai avansată, aceasta determinată și de către preexistenta unui program ideologic<footnote Este evident, însă, ca până și în cadrul clasicismului vienez lucrurile se prezintă într-un mod diferențiat atât la nivelul etosului (ca răspuns la întrebările
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
privilegiată<footnote Atunci cand folosim atributul de "privilegiată", ne referim la istoria universală a artei în sensul în care titulaturile stilistice reprezintă consecință unei selecții, aceasta din urmă sinonima cu privilegierea unei dominante artistice, extragerea acesteia din consistentă unui câmp cultural definibil drept pluralist și atribuirea numelui acestei constituente întregii perioade stilistice-istorice drept însușire intrinseca. Este vorba aici despre titulaturi precum baroc, modernism, clasicism, romantism, impresionism etc. footnote> este pulverizata într-o multitudine de micro-istorii, privilegiat fiind aspectul particular al fiecărui fenomen
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în plină derulare. Altfel spus, chiar dacă postmodernitatea în general, si postmodernismul muzical în particular reprezintă consecință logică a sfârșitului ultimei avangarde, ele amândouă reprezintă în același timp deja un „altceva” calitativ diferit de modernismul anterior, ajungând în consecință să fie definibile în imaginea unei alterități radicale.. În egală măsură devine mult mai clară semnificația particulei post- în accepțiunea ei constatativa (pasivă) mai degrabă decât una declarativa sau determinanta (activă), deoarece calitatea "slabă" sau "slăbită" a lucrărilor muzicale implicit postmoderne (de la Sinfonia
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea acestora în imaginea unei istorii liniare, "metonimice" și progresiste
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atitudinala fiind de o evidență incandescenta inovativă și, simultan, contestatara, daca ne gândim la componentă experimentalista a muzicii, îi considerăm pe compozitorii enumerați mai sus ca aparținând ultimei avangarde, chiar dacă toți cei menționați afișează elemente implicate ulterior în concepții artistice definibile drept postmoderne. Spre exemplu, John Cage proclama prin òpus-urile sale disoluția și ulterior moartea autorului, Iannis Xenakis își edifica întreaga concepție pe reinterpretarea critică a abuzurilor pan-seriale, iar minimaliștii americani își formulează programul în termenii unei atitudini aproape ironice-condescendente
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de atac. Din același unghi de atac din care se pune și problema apartenenței minimalismului american la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații termenul-cheie îl reprezintă fenomenul de stil, iar întrebarea este dacă un artefact muzical definibil cu claritate în termenii unei apartenente stilistice poate fi atribuit postmodernității? Că și canonul, că lista a referenților valorici, în istoria muzicii occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lui Robert B. Parker, ci și în variantele cinematografice - inclusiv mult-lăudata versiune din 1946, a romanului Somnul de veci, avându-l co-scenarist pe însuși William Faulkner. Pertinentă mi se pare și observația că Philip Marlowe nu aparține unei categorii precis definibile, el fiind rezultatul unui necontenit dialog dintre personaj și autor, complici în crearea acelei inimitabile voci a persoanei întâi în care rezidă mare parte din forța de seducție a stilului Chandler. Malcolm Jones amendează și intenția făcută publică de a
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
folosi banii pentru a căuta acolo o culoare locală exotică. în. a.). ∗ Aceasta e o antiteză falsă. Hîrtia tipărită are o structură din atomi ca orice altceva. „Cuvinte“ ar fi fost un termen mai bun decît „tipar“, fiind mai puțin definibil la modul concret. Am tradus din engleză, pentru că în traducerea românescă a lui Lucian Blaga, textul apare astfel: „Fericit iubitorul/Care-a trecut/Prin marea-ncercare/Mîntuitoare.“îvezi și Cartea a patra, nota traducătorului) ∗ “Von hinten anzusehen - Die Racker sind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
substanțială. Pe când la atâtea popoare a existat o spontaneitate în germene, o iradiere activă în începuturi, o explozie nestăvilită, forma românească de viață suferă de lipsa unui dinamism primordial. Există un păcat originar al României a cărui natură nu e definibilă, dar identificabilă în toate golurile trecutului. Necesitatea saltului istoric apare cu atât mai imperioasă, cu cât depășirea și înfrîngerea acestor insuficiențe originare este condiția lansării noastre în lume. Ce este pozitiv și creator în sufletul primordial al României ne va
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
organizarea propriu-zisă a medalioanelor: ele au fost grupate după criterii tematice, intenționat lipsite de orice rigiditate academică formală. Epigrafele sunt prezente pentru a sugera, în clasica manieră oblică niponă, tema exploatată ulterior. Concret, prima secțiune, Sabia, este orientată asupra greu definibilei coordonate etice, adică asupra raporturilor complexe care se pot stabili între legea formală și ipostaza interioară, individualizată a acesteia (morala personalizată). Dimensiunea comportamentală se prelungește, în partea a doua, Giuvaerul, cu universul erotico-estetic, surprins în coordonatele care, pe noi cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ocazional în câmpul înțelegerii noastre ori tulburări secretate de un chimism deficitar. Când dorul de ceva ne apucă în timp ce muncim foarte probabil ca el să ascundă o anumită raportare a noastră la ceea ce facem în acel moment (cel mai adesea definibilă ca lene). Avem nevoie să ne poziționăm frecvent în cadrul socialului, a mulțimii; expresiile de genul "nu sunt singurul care face așa" dau glas dorinței noastre de a ne vedea în, de nu fi ieșit din cadru, de a nu fi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
să fie pură întâmplare sau dorința de a afla dacă am trăit viața noastră cu adevărat sau am trăit viața altuia, chinuindu-ne inutil să construim un mozaic aproape perfect numit Viață, punând piesă cu piesă pentru a reprezenta ceva definibil în final. Sau simțim pur și simplu un gol în suflet, neînțelegând în final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o mână, o mână retezată ce apucă creionul și scrie... Cine ar mișca mâna aceasta? Mulțimea anonimă? Spiritul vremurilor? Subconștientul colectiv? Nu știu. N-aș vrea să mă anulez pe mine însumi pentru a deveni purtătorul de cuvânt a ceva definibil, ci doar pentru a transmite ceea ce poate fi scris și așteaptă să fie scris, narabilul pe care nimeni nu-l povestește. Poate că femeia pe care o observ cu ocheanul știe ce ar trebui să scriu; sau nu știe, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Există un firesc al acestei mișcări, care Își are corespondentul Într-o oarecare organicitate a proceselor istorice, derivând din conjugarea naturală a unor premise, cauze, condiții, factori adiacenți, elemente aleatorii etc. Un fenomen, odată declanșat, se Înscrie Într-o dinamică definibilă, cuantificabilă și, până la un punct, predictibilă În limitele unei marje de eroare, mai mare sau mai mică. Altfel spus, fenomenul evoluează, se mișcă Într-o direcție imanentă sieși, are o curgere normală, să-i spunem, care se prelungește până la epuizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și ei, s-o primească aprinsă și să o transmită tot aprinsă, la timpul potrivit, copiilor lor.”. „Părinții noștri - două candele” - evidentă continuarea ideatică cu titlul volumului. Pentru părinții săi, autoarea are o prețuire totală, fiind conștientă de sprijinul, greu definibil pe un singur plan, pe care aceștia i l-au oferit: „Pentru mine, părinții mei au fost două candele mereu aprinse, două candele care au vegheat să nu li se termine undelemnul niciodată, pentru că știau, că de lumina lor depindea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]