259 matches
-
cunoscuți in zona lor de domiciliu ca elemente nocive, care poluează moral cartierul sau strada. Deși, au fost sancționați in mod repetat, nu s-a reușit recuperarea lor, fiind internați de mai multe ori in școlile de profil ; 3.comportamente delincvente recurente, cu o deosebita periculozitate sociala, concretizate in delicte de omor, viol, tâlhărie, vatamani corporale grave etc. Ele definesc pe acei minori care provin, de regulă, din medii de socializare „negativă", medii parazitare, unde au fost „socializați" și „învățați" într-
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
mintal. Cauze de ordin economic: * venit insuficient; * locuința săracă; * lipsa locuinței; * părinte șomer.(apud M. Dumitrana, 1998, p.9). Situația acestor copii este cu atât mai dificilă cu cât specialiștii subliniază faptul că, aproape fără excepție ei sunt „sortiți" practic delincventei, unei vieți dezechilibrate, adesea dramatice. Majoritatea manifestă probleme de ordin psihiatric, devin asociali, sunt, într-o proporție îngrijorătoare, deficienți mintal ori „copii problemă”. Instituționalizarea nu este o soluție și societatea căută alte căi de a le asigura o evoluție relativ
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3140]
-
elaborarea unei cercetari. Elaborarea unui chestionar tip pentru validarea ipotezei violenței simbolice (si a frustrării comparativeă ar putea verifica existența corelațiilor dintre trei tipuri de agresivitate: simbolică, instrumentală și emotională. De asemeni o teorie a Învățării sociale a violenței leagă delincventa juvenilă de lipsa de respect de sine (self-esteemă. Identificarea unor corelații Între stima de sine și agresivitate sau violentă prin intermediul unei cercetări ar confirma sau infirma teoria mai sus menționată. Competiția nu se instaurează doar Între grupuri ci și Între
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
același timp înrobitoare și activă, admirată și complice. "Adolescentul, scrie Erikson, dorește să devină un ucenic, un discipol, un servitor sexual, un pacient..." Fenomenul este ușor de comparat cu cel, adesea studiat, al grupurilor de tineri" aflate la limita comunităților delincvente, pe care le formează autoritatea în mod spontan recunoscută a unei personalități mai proeminente, mai puternice, mai îndrăznețe. Pentru acela care deține această putere rolul esențial este al inițiatorului, al călăuzei în viața adultă. Fiecăruia dintre cei care îl urmează
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Școlii de la Chicago, precum Ernest Burgess, Nels Anderson, Robert Park, William Thomas, Florian Znaniecki, și percepțiile lor asupra atitudinilor (cu un statut teoretic apropiat de cel al RS la autorii Țăranului polonez în Europa și America: 1918-1920), a fenomenelor urbane, delincvente sau comunitare sau asupra legăturii dintre culturi și practici sociale merită o atenție particulară. Aceștia acordă un loc important discursurilor și interacțiunilor dintre actori în geneza formelor simbolice, a sinelui și a societății. Vom reflecta, în sfîrșit, asupra scrierilor lui
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
țiganii pot conviețui pașnic și că segregarea lor n-are nici un sens. De fapt, mult mai rău este acolo unde ei locuiesc separat. Mulți români nu cumpără de la comercianții țigani, nu angajează salariați țigani, nu tolerează vecini țigani pe motivul delincventei și al promiscuității lor. într-adevăr, disprețuiți și lipsiți de o educație adecvată, confruntați cu dispariția meseriilor lor tradiționale, mulți țigani sânt constrânși la fapte antisociale și la un mod de viață degradant. Deși toată populația românească e săracă, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și-au înălțat palate-pagode cu multiple acoperișuri de tablă strălucitoare, în contrast violent cu mizeria și goliciunea majorității. Există azi în București cartiere cu populație aproape în întregime țigănească, Ferentari, Giulești sau Rahova, în care lipsa de șanse, ca și delincventa urcă la dimensiuni catastrofale. Nicăieri cuvântul "ghetou" n-ar putea fi mai adecvat decât în cazul acestor sinistre fundături. Sute de tineri, în tricouri pestrițe și cu părul vopsit, visează doar să scape de-acolo prin orice mijloace. Deocamdată zac
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
reflectînd, spune Miller, "un respect general al clasei inferioare pentru inteligență în sensul istețimii". Miller nu explică, ci constată doar divergența între aceste norme și acelea ale clasei mijlocii americane; scriind înainte de elaborarea teoriilor clasificatoare, el etichetează bandele ca elemente delincvente. Privind retrospectiv, ceea ce este interesant în descoperirile sale este faptul că ținta înșelătoriei erau tot membrii bandei. Bandele nu concurau unele cu celelalte în minciuni; ele se certau de la femei, jocuri de cărți, lupta pentru supremația forței fizice și teritoriu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Penal care pedepsesc agresorii copiilor în cazul lovirii (art. 180), vătămării corporale (art. 181), vătămării corporale grave, lipsirii de libertate, supunerii la muncă forțată sau obligate, violului, actul sexual cu un minor (art. 198) etc. Violența stradală înseamnă furturi, acte delincvente, vandalism, scandaluri, isterie și violențe la concerte, meciuri de fotbal, confruntări între bande, devastări ale magazinelor, incendierea mașinilor, taxa de protecție cerută elevilor etc. Circumstanțele care o favorizează sunt: casele nelocuite, mașinile care staționează nefolosite timp îndelungat, în același loc
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Dalia neagră“, urmată de „Astăzi autoritățile scormonesc viața amoroasă a tinerei Elizabeth Short, de douăzeci și doi de ani, victimă a „vârcolacului“, ale cărei aventuri au transformat-o peste noapte, potrivit relatărilor prietenilor ei, dintr-o fată cuminte într-o delincventă îmbrăcată în negru și ahtiată după bărbați, cunoscută sub numele de Dalia Neagră“. Am simțit-o pe Kay lângă mine. Mi-a luat ziarul, a aruncat o privire pe prima pagină și a tresărit ușor. Mi l-a înapoiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre transparență). Căci aceasta e taina transparenței: ieșirea din viață spre moartea învietoare. La Bacovia, moartea are opacitatea plumbului; la C. D. Zeletin transparența oglinzilor pure. Îți trebuie "văz orb", adică "ochi mulți" pentru transparență, puritatea sprijinindu-se pe impuritatea "delincventă": "Heruvimi cu ochii mulți / și cu suflet transparent, / când privești și când asculți, / simți un tremur delincvent!" (Ochi mulți). Și jocul diferenței contradicționale în ființa-ca-ființare continuă: "Viețile pier, viața rămâne, / câtă absență, câtă prezență! / Lespezi naive, oarbe bătrâne, / toate acopăr
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de aventură și asumarea riscului este o trăsătură motivațională apropiată entuziasmului și implicării spontane în acțiune, care se pare că ar caracteriza pe indivizii creativi. Această goană după adrenalină poate fi satisfăcută fie în produse creative constructive, fie în modalități delincvente, distructive. * Persoanele creative au spirit de aventură, aspiră la realizare și recunoaștere, merg dincolo de sarcinile primite, sunt ușor de impresionat, le place să povestească despre descoperiri și invenții. * Curiozitatea superioară este o trăsătură creativă clasică. Persoana creativă este animată de
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
comportament anormal" este o noțiune psihopatologică ce caracterizează incapacitatea individului, acceptată și validată din punct de vedere medical, de adaptare la exigențele vieții sociale și de exercitare adecvată a rolurilor sociale; „comportament delictual" sau „infracțional" (desemnat frecvent prin termenul generic „delincventă") reflectă perspectiva juridică și se referă la acele categorii de fapte care încalcă valorile ocrotite prin normele juridice. Universalizarea și normalizarea devianței sunt, fără îndoială, cele mai spectaculoase efecte ale relativizării devianței; o dată cu analiza lor, pătrundem pe terenul paradoxului: relativitatea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
fericire fiind contrazise de realitate. Cei care fug de acasă sau de la școală nu au deprinderi profesionale, de regulă nu au bani, un adăpost și de aceea riscă să fie exploatați/abuzați fizic, sexual,și pentru a supraviețui, practică activități delincvente. Absenteismul școlar. Între fuga de la școală și absenteismul școlar se operează următoarea distincție: în timp ce fuga de la școală este interpretată ca o problemă emoțională, absenteismul școlar e definit ca o problemă socială, fiind explicat mai mult prin caracteristicile socioculturale ale mediului
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
în temeiul faptului că dorința de viață este specifică naturii umane ți e mai puternică decât dorința de moarte. Delincvența juvenilă Delincvența juvenilă este un concept juridic, criminologic, ce desemnează totalitatea conduitelor care încalcă norma juridică și care aparțin minorilor. Delincventa juvenilă poate fi definită ca un comportament de încălcare a legilor din partea celor care, din cauza tinereții lor, nu sunt încă văzuți ca fiind deplin responsabili pentru acțiunile lor. Domeniul comportamental acoperit de sintagma „delincventă juvenilă" este extrem de divers. Astfel, de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
norma juridică și care aparțin minorilor. Delincventa juvenilă poate fi definită ca un comportament de încălcare a legilor din partea celor care, din cauza tinereții lor, nu sunt încă văzuți ca fiind deplin responsabili pentru acțiunile lor. Domeniul comportamental acoperit de sintagma „delincventă juvenilă" este extrem de divers. Astfel, de exemplu, literatura britanică include aici nu numai infracțiunile de drept penal, care sunt comise și de adulți, ci și eșecul minorilor de a se conforma regulilor specifice lor ca nonadulți. Din cauza statutului psihosocial distinct
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
se conforma regulilor specifice lor ca nonadulți. Din cauza statutului psihosocial distinct al copiilor și adolescenților, judecarea și etichetarea lor ca delincvenți este deseori puternic influențată de considerațiile asupra bunăstării și tratamentului lor educativ. Această situație face mai dificilă stabilirea limitelor delincventei juvenile în termeni de legi pentru minori și introduce noțiunea de „nevoi ale copilului", ca termen de referință pentru asistarea și orientarea sa către un viitor nondelincvent. Delincventa juvenilă, ca ansamblu de conduite estimate ca având un mare grad de
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
bunăstării și tratamentului lor educativ. Această situație face mai dificilă stabilirea limitelor delincventei juvenile în termeni de legi pentru minori și introduce noțiunea de „nevoi ale copilului", ca termen de referință pentru asistarea și orientarea sa către un viitor nondelincvent. Delincventa juvenilă, ca ansamblu de conduite estimate ca având un mare grad de periculozitate socială <footnote V.Preda, Profilaxia delincvenței și reintegrarea socială,Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> , nu reprezintă o entitate unitară; ea include conduite extrem de diverse, de la
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> , nu reprezintă o entitate unitară; ea include conduite extrem de diverse, de la jaful armat la delictul de înfruntare a părinților, de la micile furturi la delictele sexuale, de la fuga de acasă la omucidere. Majoritatea conduitelor de delincventă juvenilă pot fi încadrate în patru mari categorii: furt, violență pentru a obține un avantaj material, încălcarea legilor de statut (abandon școlar, absenteism) și comportamentul de grup sau bandă receptat de ceilalți ca amenințător din cauza zgomotului și activităților fizice implicate
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
violență pentru a obține un avantaj material, încălcarea legilor de statut (abandon școlar, absenteism) și comportamentul de grup sau bandă receptat de ceilalți ca amenințător din cauza zgomotului și activităților fizice implicate. Ideea de violență față de alte persoane, trăsătură principală a delincventei juvenile, pare a se datora mai mult intensei mediatizări a unor asemenea cazuri decât frecvenței cu care se produc actele respective <footnote Merton apud Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> . Principala cauză a proceselor penale în cazul minorilor
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
apud Cristina Neamțu Devianță scolară, Editura Polirom, 2003 footnote> . Principala cauză a proceselor penale în cazul minorilor este furtul, comis atât în locuri publice, cât și la domiciliu (caz în care, deși este un fapt neobișnuit, părinții nu-1 etichetează ca „delincventă" și doar rareori raportează incidentul la poliție). De cele mai multe ori însă, delincventa juvenilă se produce în locuri publice -pe străzi, în magazine, pe stadioane, în săli de dans, în școli etc. -, iar această caracteristică poate să reflecte tendința spre astfel
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
proceselor penale în cazul minorilor este furtul, comis atât în locuri publice, cât și la domiciliu (caz în care, deși este un fapt neobișnuit, părinții nu-1 etichetează ca „delincventă" și doar rareori raportează incidentul la poliție). De cele mai multe ori însă, delincventa juvenilă se produce în locuri publice -pe străzi, în magazine, pe stadioane, în săli de dans, în școli etc. -, iar această caracteristică poate să reflecte tendința spre astfel de comportamente cu scopul de a atrage atenția. În definirea delicvenței este
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
elaborarea unei cercetari. Elaborarea unui chestionar tip pentru validarea ipotezei violenței simbolice (si a frustrării comparativeă ar putea verifica existența corelațiilor dintre trei tipuri de agresivitate: simbolică, instrumentală și emotională. De asemeni o teorie a Învățării sociale a violenței leagă delincventa juvenilă de lipsa de respect de sine (self-esteemă. Identificarea unor corelații Între stima de sine și agresivitate sau violentă prin intermediul unei cercetări ar confirma sau infirma teoria mai sus menționată. Competiția nu se instaurează doar Între grupuri ci și Între
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
familie, reguli de disciplină prea dure, lipsa de implicare în viața copiilor, slaba supraveghere a acestora, afecțiune redusă față de copii, nivel redus de - educație a părinților, venitul scăzut al familiei, consumul de droguri și criminalitatea; - colegi/școală: asocierea la grupuri delincvente, implicarea în “găști”, respingerea de către colegi, lipsa de implicare în diferite activități, motivația redusă pentru școală, rezultatele școlare slabe, eșecul școlar;vecinătate/comunitate: oportunități economice reduse, mare concentrare de populație săracă, mobilitate accentuată a populației din comunitate, număr ridicat de
ARTA DE A FI PĂRINTE by Tatiana Tudori () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93081]
-
valori proclamate: excelența În luptă, fidelitatea, bucuria În ciuda suferinței și viața la marginea lumii civile. O subcultură a tineretului delincvent Apărarea teritoriului se Înțelege În cu totul alt mod pe „tărâmul bandelor” (gangland). Albert Cohen observă, În anii ’50, subculturi delincvente printre cele ale tinerilor din clasele muncitorești inferioare din marile orașe americane, unde un sistem hedonist de valori favorizează, de pildă, furtul sau vandalismul doar ca isprăvi virile lăudate de confrați și pentru sfidarea agresivă a normelor și codurilor predominante
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]