343 matches
-
Iluzii nu-și mai doresc! Unii, dis de dimineață, Se trezesc la cârciumioară, Dup-o dușcă-i altă viață, Mai frumoasă, mai ușoară! Alții, mai nebuni din fire, Cică vor să se distreze, Dau banii pe elixire Și încep să delireze. Muultă lume e nebună, Dă banii pe orice fleac, Își ia și teren pe lună, Doar bolii nu-i are leac. Nu fie cu supărare Dacă n-ați găsit ce-ați vrut, Avem vise de vânzare! Sper că nu vi
PAMFLET de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373743_a_375072]
-
cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta, important era să rezolve problema Săndicăi. Inginerul șef
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349194_a_350523]
-
neagră se umflă;/ unii văd chipul Satanei, imaginea se repetă.../ Mii de hârtii, dar și trupuri,/ ca niște păsări mici, albe, nevinovate,/ cu aripi întinse zboară din turn și cad pe pământ.../ Oamenii fug, unii se transformă în scrum,/ alții delirează sub dărâmături./ Moartea cade neagră,/ șerpuind pe zidurile care se dărâmă/ ca niște castele de nisip.../ Ochiul galben al soarelui privește neputincios/ pământul acoperit cu aripi sumbre,/ aripi ce nu se mai zbat.../ Liniștea dimineții fuge pulverizată/ de zecile de
ONOARE ŞI RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344239_a_345568]
-
de raiuri fără timp ca zeii cei ferice din Olimp... vineri, 24 februarie 2017 dragoste ( de dragobete) Lebede morgane aduc în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mușcată de lumini agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe lună toarce pentru ea dragostea; Ce pustiu frumos în astfel de clipe când corpul tău, cu aripa frântă, îmi cade-n mâini
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
momentul să anunțe expediția și să plece de îndată la atac. Le zise: - Știam că mă pot bizui pe forțele și devotamentul vostru, scumpii mei! Ridică glasul imperativ: - Atunci, să plecăm în expediție chiar acum! - Ura! Ura! Trăiască împărăteasa noastră! delirau turbații. Iarna ridică mâna să-i mai potolească și le spuse cu mult calm: - Expediția o voi conduce eu! Generalul Prăpădenie va fi ajutorul meu, strategul nostru. El va organiza marșul și tactica de atac. Vă supuneți ordinelor lui și
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
el, mai ales despre faptul că suferințele din copilărie i-au creat un caracter dur, plin de cinism în relațiile directe cu cei din jur și că în singurătatea sa avea fantasme de grandomanie, trăindu-și viața interioară, mai mult delirând idei de înavuțire, care să compenseze lipsurile copilăriei. Se visa ajungând pe cele mai înalte culmi, un mare inginer constructor și mai târziu om de afaceri de succes în domeniul imobiliar, chiar dacă el nu a văzut niciodată în familie o
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
mâna călăului ca să o decapiteze, așa cum făcuseră cu Corradino? Să Împiedice o curvă să urce pe tron? Scutură din cap. Femeia aceea era doar o dansatoare venită de peste mare. Era imposibil ca o regină să ajungă să se prostitueze. Cecco delira, sau Își bătea joc de toată lumea, ca de obicei. Poate că era beat. 16 21 iunie, În zori La răsărit cerul Începea să se lumineze și câteva subțiri fire roșiatice se amestecau cu negrul și cobaltul nopții. Pata imaculată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
murit Eberhart, mi-am spus și am adormit. Dimineață, tanti Amália a vrut să mă ducă mai întâi la poliție, apoi la preot, dar până la urmă m-a dus acolo unde trebuia, pentru că am reușit să îngaim câteva cuvinte în timp ce deliram. Stăteam într-un pat, cu fața la fereastra care dădea spre lac, iar doctorul Egon m-a tratat o lună întreagă. După cum mi-au povestit ulterior, în primele zile s-au târguit zdravăn cu moartea pentru mine. Doctorul Egon a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și despre alte treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să mă cunoască. Îmi aduceau supe, ceaiuri, carne fiartă. O căutam din ochi pe doamna de Flers. Am întrebat-o pe una dintre ele dacă mai era acolo. Infirmiera îmi zâmbi, fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva că are un curs de chimie la opt și zece. — Nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca a valurilor care ling docul. Și-a prins fața În palme, acoperindu-și cât a putut de bine ochii și urechile. În tot acest timp nici nu i-a trecut prin cap că ar putea fi beat, că poate delirează. Avea o percepție vie a realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i se Întâmplase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
somnului pentru a păși înspre tărâmul viselor, priveam cerul pentru a ne încredința dorințele stelelor. Dar, cine sunt eu? Poate urmașul lui Yoryck, adică un alt craniu rămas de la festinul viermilor. Hidos monstru, sacră depravare! Oare mai trăiesc, Niky, sau delirez într-o ultimă sforțare a conștiinței, înainte de „Marea Trecere”? Pluralul morții, nașterea. Dar pentru aceasta trebuie să fim doi. Însă Ela nu mai este. A murit de două ori, odată când m-a părăsit, iar a doua oară cu lumea
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
transformat într-un sindicat lățit (ceea ce, în bună parte și sub alte forme, trebuie să fie pentru a avea grijă de membrii ei). Și-a diminuat însă autoritatea publică într-un moment - cum este cel de azi - în care politicienii delirează și se ocupă de interesele lor și aproape deloc de interesele culturii române. N-ar fi fost bine și n-ar fi bine ca Uniunea Scriitorilor să devină o voce ascultată, responsabilă, apărătoare a valorilor spirituale naționale, în haosul vieții
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
Ai înșelat și ucis ... ai intrat pe teritoriul meu și ai semnat pactul cu mine. - Nu îmi amintesc. - Acum îți amintești? Liderul s-a ridicat de pe scaun, gluga a căzut dezgolindu-i fața . Nu ... nu era cu putință , cu siguranță delira de la dureri și chinurile îi luaseră mințile. Se uită îngrozit la celălalt cum îi rânjea hidos, cu ochii arzând și obraz schimonosit . Era CHIPUL SAU dar nu exista nicio oglindă. - Eu ți-am furat identitatea și am dat senzația că
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
zeu și grupul religios, fanatismul religios. Cum știi că ai ajuns un fanatic religios? Atunci cand devii obsedat de religie, D-zeu, salvare în viața de apoi, păcat, lege, atunci când în loc să trăiești viața personală, nu mai faci nimic altceva decât să delirezi chestiuni religioase. Asta nu e scăpare de dependente. Ci seamănă a delir mistic, iar persoană captivă, dependentă de fantasme religioase e blocată în timp și spațiu, așa că islamiștii, care după cum știm, în afară de cei cu puțul de petrol în grădina, sunt
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Într-o zi, de dimineață, să îmi dai de veste Că nu este moarte, viața, fără o poveste, Să mă-ntrebi dacă sunt bine, când eu delirez La trei cupe cu vin pline și mă-nstrăinez. Să mă-ntrebi, să nu-ți răspund, dar să știi cumva Că pe umărul tău plâng și n-am altceva, Poate foc și lemne arse, la un răsărit, Poate două lacrimi
LA PRIETENIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368453_a_369782]
-
pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De bucurie, de extaz Sau delirând, săraca, Uitând de marele-i necaz, Găsi putere, iaca, Și frântu-s-a cu mari sforțări Să-ndepărteze spinii Și-ncolăcitele brățări, Să smulgă mărăcinii... Cu delicatele-i mișcări Într-un genunchi pe cant a Eliberat spre zori de zări Din
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni. Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi: - Continuă, nu mă asculta cum delirez! - Amicii dumitale... scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și vă rog, făceți-mi o mică favoare și nu le spune-ți că eu v-am scos din mâna lor
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
el, mai ales despre faptul că suferințele din copilărie, i-au creat un caracter dur, plin de cinism în relațiile directe cu cei din jur și că în singurătatea sa avea fantasme de grandomanie, trăindu-și viața interioară, mai mult delirând idei de înavuțire, care să compenseze lipsurile copilăriei. Se visa ajungând pe cele mai înalte culmi, un om de afaceri de succes, chiar dacă el nu a văzut niciodată în familie o masă îmbelșugată, așa cum se lăudau colegii că au de
BĂNUIELILE BRIGITTÉI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363641_a_364970]
-
în care de mărgele, Iubind fără opreliști ce doar în vis ți-e scris. Grăbit se-ntorc serafii, cu aripi bat în glastra, Pe-o hartă creponata punctează zboruri pare, Se-nchină, lasă-n grabă oracol la fereastra, În sfeșnic delirează secunde pe altare. Au anulat restante pe vis și resemnări, Timbrând cu armonie consensuri relative, Peste-nsetări și arderi, fugare inserări, Au picurat lavanda și doruri din misive. Gondole cu iluzii au amăgit destine La țărmul unei nopți cu false amintiri
TE VOI LĂSA SĂ CREZI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349561_a_350890]
-
viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde Pământul delirează picuri de apă Complicat Să-i spun că visează??? Ironie...în arșiță pe mine Mă doare ploaia Acum îmi amintesc Cred că îmi legam șireturile Dar pentru ce ??? Ahhhh... gata ..știu Ca să strivesc sub pași amintirile .................................................. Referință Bibliografică: Îmi leg
ÎMI LEG ŞIRETURILE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349146_a_350475]
-
cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta, important era să rezolve problema Săndicăi. Inginerul șef
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta, important era să rezolve problema Săndicăi. Inginerul șef
DESTINE PARALELE CAP.IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361921_a_363250]