346 matches
-
de glonțul vreunei archebuze. închide ochii, se crede pe moarte și, lucru extraordinar, experimentează trecerea liniștită de la viață la moarte. își dorește chiar să moară, închide ochii ca pentru a facilita această basculare fatală și găsește plăcută această stare. Apoi delirează, experimentează niște impresii, niște senzații și niște cuvinte care scapă controlului voinței sale. Abia când își revine simte dureri adevărate. La două sau trei nopți după aceea, suferința este atât de mare încât se crede pe punctul de a muri
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
aici cernite Și răspândesc în aer un vag parfum de humă.... Vals vechi perechi de ceară în aer se ridică Și-n salonul nopții amețitor dansează Sunt lucruri prea normale în jurul meu, mi-e frică Încet foșnesc vântul și valsul delirează...22 trimit la un tablou celebru al pictorului francez, Balerine în culise. Edgar Degas, Balerine în culise, 190023 Poemele, Calul și Pastorală, trimit, de asemenea, la două tablouri cunoscute ale pictorului suprarealist Salvador Dali Portret ecvestru al lui Carmen Bordiu-Franco
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
neînțelegând ce vorbește extaticul, să vadă totuși că prin el se manifestă prezența divină. Dar dacă s-ar aduna toată comunitatea Bisericii la un loc și toți ar grăi în limbi deodată, cine i-ar vedea astfel ar spune că delirează, că sunt o adunare de nebuni. Glossolalia e o posesiune extatică totală și prin aceasta, ea nu se poate comunica. Profeția e cu totul altceva pentru că în actul ei mistic participă activ mintea sau inteligența. De aceea Pavel sfătuiește ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută În viitorul buget al Republicei.” (Boborul!). Lupta pentru instaurarea republicii se duce cu poloboacele de vin, entuziasmul mulțimii sporește gradat pe măsura Îndepărtării / supunerii singurilor adversari, euforia martirilor Întru pahar ia forme delirate; e o mulțime psihologică, mânată de același imbold și urmărind același scop. Reprezentatul ordinii publice - polițaiul Stan Popescu - e unul dintre conspiratori; prezidentul, neindividualizat prin nume, reprezintă mica zeitate a acestei lumi, emanația mulțimii stăpânite de beatitudine. Vizita lui În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
zona inimii. Am Încercat să-i aplic din nou lipitori, Însă curând am fost obligat să renunț, căci pacientul era cuprins de leșin. Starea sănătății sale se agrava de la o zi la alta și În scurt timp bolnavul Începu să delireze cu ochii deschiși, iar picioarele Îi erau reci. Ofițerii brigadei sale, care din Întâmplare se aflau de față, au Început și ei să-l plângă pe generalul lor, pe care se așteptau să-l piardă. Observând că puterile Îi erau
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Împărăția cerurilor este dimensiunea spirituală în care sălășluiesc Marele Arhitect al Universului, sfinții, îngerii, și este locul în care sufletele, monadele ajung prin sferele cerești, atunci Stă fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat 1189. M-am oprit asupra paradisului, loc unic receptat dintr-o realitate mai mult virtuală. De acolo ne tragem și tot acolo închipuim spațiul în care să petrecem infinitul temporal al vieții noetice. Moartea simbolică e
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nu mai era nimic și nimeni decât spaima care se revărsa din mine ca o lumină ce umple toate ascunzișurile, o lumină întunecată. Era ea. Ea celei care nu ia putut sta nimeni niciodată împotrivă.” (idem) Apoi îl aud cum delirează, cum își strigă surpriza de a fi întâlnit un miros de crin înflorit, nu înainte însă de a-și fi descoperit sufletul ce sta să se desfacă din piept: „Îmi simțeam pieptul desfăcându-se ca al unei oi tăiate. O
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
lor feroce. Conduse de marea preoteasă Agloanice, erau însetate de sânge fiind meștere în magia neagră. Atunci valea Hecate, fluviul și pădurile vibrau ca o liră. Cerul era luminat de raze albastre. Bacantele, vrăjitoarele ternarei Hecate, cu lumea lor magică deliră. MARTIRUL La Kogainon, pe munte pădurea de stejari seculari, se clatină și geme vuind. Trăsnetul bubuie peste stâncile eterne. Furtuna se deslănțui-se însemnând cu stigmatul ei, urgie și dezastre peste câmpiile perene, cutremurând din temelii templul lui Jupiter, sacru și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
în noaptea bântuită de umbre. Orfeu și Euridice trăiau și-i va urmări mereu. Atunci și valea și fluviul și pădurile adânci gemeau ca o mare liră. Templul de pe Kogainon fu luminat de raze albastre. Întunecatele bacante cu lumea lor deliră, împrăștiindu-se prin marile stihii. Tracii s-au convertit la religia lui Orfeu, crezând că acesta a coborât în infern să aplice legea. Fiind în căutarea sufletului soției sale, geloasele bacante l-au supus unui groaznic supliciu. I-au tăiat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
a fost niciodată: un poet în afara limitelor pe care și le-a impus cu o rigoare mișcătoare și foarte pură. Un poet care își poate pierde umorul încântător și disperat, poate distruge limitele formei, se poate extinde în cosmos, poate delira (vezi paginile 88, 89, 90). Să mă ierte cititorul dacă, odată ce discuția a luat-o pe această cale, nu mai intru critic în miezul cărții, analizând-o literar. Ea se află în afara literaturii, fiind altceva, repet, decât o carte (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aluat cu dorința"20. Până și pe Sfântă Teresa Cioran o învinuiește de "impuritate a sfințeniei feminine", când aceasta evocă frumusețea trupeasca a lui Dumnezeu, sfântă nedeosebindu-se, în percepția lui, de celelalte femei decât doar prin capacitatea de a delira, doar sub raportul intensității și direcției capriciilor: În timp ce Domnul îmi vorbea, iar eu contemplam neasemuita lui frumusețe, observăm dulceața și uneori asprimea cu care gura lui nespus de frumoasă și de dumnezeiasca rostea cuvintele. Ardeam să știu ce culoare au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
plictisul provincial, dezagregarea sufletească, nervii, ploi țârâitoare, monotonie. Toamna este anotimpul ftizicilor, parcurile sunt devastate, amanții bolnavi și triști fac gesturi ciudate, un nebun răcnește în grădina publică, un palid visător s-a împușcat, delirul are efecte fatale: Pe drumuri delirând/ Pe vreme de toamnă,/ Mă urmărește-un gând/ Ce mă îndeamnă/ Dispari cât mai curând". În orașul de provincie, cu ploi reci, sentimentul dominant e de incomunicare, monotonia și urâtul funebru devin amenințătoare, atmosfera cețoasă înăbușă totul, în față apar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deasupra un proverb arab. Călugărul nu reușește să atingă absolutul. Stăpânit de gândul profanator că ar putea să se substituie lui Dumnezeu, Dan este pedepsit, se prăbușește și revine la condiția de muritor. Dionis își dă seama că a visat, delirează și se crede în continuare Dan, își imaginează că vecina sa este Maria, iar anticarul Riven ar fi maestrul Ruben. Iubirea este singura cale de a accede în cunoaștere și împlinirea acesteia reprezintă o treaptă spre fericire. În final, Dionis
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
parcurge convalescența în locuința Marei, stă, câtva timp, și la un prieten, în afara orașului, într-un patriarhal cadru rustic. Finalul e ambiguu, întreținându-se deliberat echivocul asupra raportului dintre real și halucinație: nu e clar ce trăiește aievea și ce delirează personajul. Prin medicul curant din spitalul psihiatric în care ajunsese, scriitorul încearcă să exemplifice teze ale psihanalizei. „Endoestezia” și „isteria” omului de teatru, tentativele lui de a evada din ambianța familială pot semnifica o reacție viscerală împotriva unui mediu sufocant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
infinit, anonim și vertical. M.N. Despre autortc "Despre autor" „Mihail Neamțu a mers pe o cărare îngustă. E teolog, dar nu și mercenar al clericalismului retrograd. E ortodox, dar locuit de un elan ecumenic deloc sentimental. E patriot, fără să delireze etnocentric. E învățat cu Părinții Bisericii, pe care-i frecventează la sursă, dar îi citește la fel de atent și pe corifeii postmodernității filozofice.” Teodor Baconsky, Dilema Veche * „...puternic, ascuțit și - e de sperat - cu bătaie lungă în uriașa masă inerțială a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și a liniștii de dupa furtună anunță cantul La Quiete dopo la tempesta. Cuvintele de adio adresate Teresei în ultima epistola anunță fragmentul în care este descrisă moartea lui Consalvo. În august 1823 Leopardi scrie despre speranța: con essa favella e delira amintind de con le speranze mie parlo e delirio din Così gl'interi giorni. Cuvintele Questo di tânta speme oggi mi resta din foscolianul Un dì se regăsesc în vv. 91-92 din Le Ricordanze: Che di cotanta speme oggi m
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ceea ce nu există (halucinație), trecând prin idei delirante și ajungând la comportamente aberante. Când tulburarea este severă, delirul devine sistematizat, adică logic, complex, dar tot nerealist. Delirurile sistematizate pot avea diverse tematici, iar una dintre ele este erotismul. Cel care delirează erotic simte o dragoste nebună după un star TV, cu care crede că are o comunicare specială și începe la ora trei noaptea să facă dragoste cu el prin telepatie. Datorită inteligenței sclipitoare pe care o are o persoană psihotică
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Despre o persoană cu tulburări de personalitate se spune fie că are o fire mai puternică, fie că e puțin ciudată în reacții. Ea este în fond o persoană adaptată social, nepetrecând prea mult timp prin spitalele psihiatrice, căci nu delirează, nu pierde abilități sociale, nu se degradează cu fiecare an. În schimb, cu o astfel de persoană este foarte dificil să ai un cuplu, ca să nu mai vorbim de căsnicie. De ce? Pentru că, deși acceptă că reacționează neadecvat, că nu are
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
A brani, o perfido). Wurm îi spune că numai timpul vindeca toate rănile iar căsătoria lor nu va putea avea loc suficient de repede. Scenă 2. O cameră din castelul Contelui Walter. Walter se lamentează în legătură cu acțiunile lui Rodolfo (Egli delira). Wurm intra și îi spune lui Walter despre cele ticluite. Scrisoarea este pe cale sa ii parvină lui Rodolfo. Apoi aflăm despre teribilul secret pe care Rodolfo amenință să-l dezvăluie (L'alto retaggio non ho bramato). Se pare ca Walter
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Fie că apar deodată sau prin acumulare treptată, fie că sunt nesistematizate (slab organizate și integrate) ori sistematizate și foarte stabile, în timp incorporând ele orice cunoștință nouă, fie că vizează un aspect limitat al convingerilor (de exemplu, un bărbat delirează că este înșelat de soție, dar nu prezintă nici o idee delirantă legată de alte aspecte ale vieții sale) sau, dimpotrivă, contaminează alte zone ale credințelor subiectului (bunăoară teoria complotului generalizat), convingerile delirante restructurează și alterează viziunea lui asupra lumii și
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
legătura, fiindcă se dă drept un ministru al Sănătății din anii ’90 -, să știți că vă apreciez enorm. Sunteți singurul analist pe care-l urmăresc.“ Când e lăudat, analistul îi lasă pe invitați sau pe cei care-l sună să delireze cât poftesc. Tare-i mai plac elogiile și lingușelile. Bătrânul medic turuie vreo trei minute, după care observă că analistul nu arată prea bine. „Sunați-l din partea mea pe profesorul X.“, spune falsul ministru. „Mi-a fost student. Să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
doi era vorbitorul cu mintea în derivă. Subiectul, dacă nu și cauza, era politica. Oamenii dezbăteau chestiuni politice. Iar cauza cauzelor în pălăvrăgeala politică e că nimeni nu-l ascultă pe celălalt. Oamenilor le e de-ajuns că pot să delireze cu public pe seama problemelor care tocmai îi preocupă. Ca în zicala: „Vorbim împreună și ne înțelegem separat“. E atât de ușor să aduni în jurul tău o lume descumpănită, care nu știe în cine și în ce să mai creadă! E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era și mai bine, deoarece răspunsurile, pe care de regulă și le dădea doar sieși, mergeau cotit și spre acesta. Dinu nu era nebun. În cartierul infect din New York unde locuia, nimeni n-avea nevoie de un interlocutor ca să-și delireze părerile. Ar fi însemnat să fie toți nebuni, dar uite că oamenii se duceau la muncă, făceau cumpărături, conduceau mașinile, iar duminica mergeau la biserică. Singura chestie care te îndemna să crezi că Dinu era totuși ori nițel mai nebun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce se bălăbăneau pe lângă corp, cu articulațiile complet zdrobite, și, după ce i-au mai vărsat o cană cu apă peste cap, l-au târât pe un pat de fier, în mijlocul camerei. Abia mai răsufla. După un timp a început să delireze. Probabil făcuse o hemoragie internă. Vorbea fără șir și ciomăgarii din jurul lui făceau haz, bătându-și joc de cuvintele fără înțeles ce le scotea în neștire 2. Țurcanu turba de furie că nu îl poate face să vorbească. Plantonul de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ei” (dumnezeu binecuvântează carmangeria). În Studiu de bărbat, pe lângă versificarea întâlnirilor cu poetul Ioan Es. Pop (întâmplare cu ioanes între două beri și o elveție prezumptivă băută de ceasuri), lui V. îi reușește latura calitativă a imaginilor („la orizont/albastrul delira verde în roșu/câțiva crabi/ne pândeau următoarea mișcare./ regina se sacrifica albă la f6/soarele aluneca strâmb de pe catarge” - între vechea cazemată și digul pescăresc). Din păcate, în ansamblu tonul se radicalizează, limbajul coboară atmosfera boemă în mizerabilism, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]