301 matches
-
profundă cu care făcuse cunoștință sub cupola circului din copilărie: pânza tuturor corturilor din lume suprapuse, și toate hainele lui, și pielea lui cu păr rar și blond nu ar fi reușit să ascundă îndeajuns de eficace capa roșie, fluturată dement de un toreador anonim înlăuntru-i, și cu atât mai energic cu cât mugetul silențios înconjurător o viza mai inexorabil. Încă de la prima lectură în copilărie a miturilor grecești îl încercase chemarea arhitecturii. Pentru el, nu atât Tezeu era eroul
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poate contribui psihogen la înrăutățirea stării sale. Medicul contribuie și el la “fondul” de anxietate (de obicei, disimulată bine). De exemplu: teama de contagiune - în cazul bolilor infecțioase și epidemice; “teama de bolnav”, teama psihiatrului de actele agresive ale psihoticilor, demenților; teama medicului - bărbat de “fixare” afectivă a unei bolnave. La acestea se adaugă temerile și anxietățile medicului legate de eficacitatea actului medical: teama de “eroarea medicală” în diagnostic și tratament; „tracul” chirurgului înainte și în timpul operației; teama de a nu
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
mișcă plutitor sub aspectul unui nor expresia nor de praf sau de cenușă fiind semnficativă aici. Așadar este vorba despre o formațiune, un grup, o mulțime alcătuită din componente secundare distanțate între ele, dar supuse aceleași inerții colective. Despre un dement se spune, în limbajul comun, că este un om fără de minte adică o ființă umană părăsită de rațiune. Termenul latin dementia ca temei etimologic al cuvântului demență indică procesul unei situări în afara minții de aici derivând și formularea a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
este situat în afara propriei minți nu în sensul unei localizări exterioare, o astfel de localizare fiind imposibilă, ci în ideea substiturii unei locuiri în unitatea gândirii cu o locuire în fragmentele acesteia, o locuire ce este ea însăși fragmentată. Astfel, dementul trăiește investindu-se într-o plurivalență mentală, înaintând pe toate direcțiile gândirii sale sfârmate și anulând, printr-o asemenea investire cognitiv împrăștiată, orice șansă de coerență distributivă și non-contradicție apreciativ-analitică. El se aseamănă cu un vehicul ce îi sunt demontate
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin supunerea acesteia unui proces de sfârtecare, de rupere cognitivă ea ne mai fiind întreagă adică ne mai activând ca o strucutură nedivizată funcțional, ca un ceasornic bine calibrat. Astfel, oricât de avansat ar fi procesul de alienare al unui dement el rămâne o individualitate-persoană umană, o prezență și nu mai multe. Prăbușirea în demență a celui angoasat în urma unei revolte sufletești oarbe semnifică, prin urmare, o explozie la nivelul astrului conștiinței sale, o detonație a stelei interioare urmată de evul
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sau plăpânzi, fiind capabili să-și aducă doar o contribuție limitată în beneficiul societății. Vârstnicii nu fac nimic, pentru că se presupune că nu sunt în stare. Stereotipurile negative asociate vârstnicilor, precum că ar fi în declin, dependenți, bolnavi, cu dizabilități, demenți, disfuncționali și pe moarte, nu doar că impietează potențialul acestei grupe de vârstă, dar umbresc partea pozitivă a vârstnicilor activi, fericiți, sănătoși, sociabili și de succes. Strategiile adoptate cu scopul de a reduce ageism ul se pot concretiza în acțiuni
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Maura-Gabriela Felea, Liana Rada Borza, Cristina Gavrilovici () [Corola-publishinghouse/Science/91973_a_92468]
-
angelică, în contrast cu reactivitatea lor explozivă și vîscozitate ideatorie; • oligofrenii, prin inocenta lor sugestibilitate; • maniacii, prin tumultul psihomotor nepotolit și euforie contaminativă; • melancolicii, prin durere morală și autoacuzatoare; • schizofrenii, prin înstrăinare și demodulare ideo-afectivă; • deliranții, prin bogăția și fervoarea argumentării paralogice; • demenții, prin pierderea funcțiilor de cunoaștere și sărăcirea conținutului trăirilor afective etc. Acordând atenția cuvenită psihologiei interpersonale și, în consecință, psihoterapiei, subliniem, totodată, efectul binefăcător pe care îl resimt bolnavii manifestându-se în cadrul unui grup receptiv. Referitor la statutul bolnavului mintal
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Scriitorul; omul normal nu are acest conținut interior și, ca atare, pentru Cioran, este "fără substanță". De aceea scrie Cioran, cărțile lui fiind, de fapt, sinucideri ratate. El se vede lucid pe sine însuși că "un bolnav fără boală", "un dement fără infern", spiritul sau este o stafie fără sânge, insomnia lui îl pune în afara celor vii, într-un vis negru al vidului. "Eroii săi, în ultimul lor delir, căci s-au sinucis, sunt Kleist, Nerval, Otto Weininger"42, spune Svetlana
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
șine. E greu sa definești ură pe care o arată cuvântul lui Cioran când vorbește despre el însuși, despre semenii săi, dar și despre neamul și țara sa. "Ură împotriva speciei și a "geniului" ei te înrudește cu asasinii, cu demenții, cu divinitățile și cu toți mării sterili. De la un anumit grad de însingurare, ar trebui să nu mai iubești și nici să comiți fascinantă spurcare a împreunării. Cel care vrea să se perpetueze cu orice preț nu se deosebește prea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la față, cu ochii vineți, tumefiați, desfigurat complet. De obicei te băteau la cap, așa o fi fost obiceiul lor, dar mai curând cred că acestea erau instrucțiunile pe care le aveau. Să te distrugă ca om, să devii un dement, un om care nu mai gândește. Totdeauna am fost bătut numai la cap, chiar și anchetatorul care conducea ancheta era o brută, fără nici un scrupul, nu avea nimic uman. Anchetatorul a făcut școală de securitate la Moscova, la NKVD, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
existențe exemplare. Fenomenul este valabil mai ales pentru romanul clasic. Personajele din Enigma Otiliei de George Călinescu, de exemplu, pot ilustra această afirmație. Când spunem Pascalopol ne gândim la "moșierul epicurian", Aurica reprezintă "fata bătrână", Titi este "imbecilul placid", Simion "dementul senil", iar Aglae, după expresia celebră a autorului, e "baba absolută". Și eroii din Mara sau din Pădureanca se subordonează, în bună măsură, formulei clasice de mai sus. Mara e văduva întreprinzătoare și energică, Persida/ Simina fata absolută (întruchiparea frumuseții
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mă gândeam să-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre alții. Mă ascultau și mă priveau ca pe un infirm care nu știe să se distreze, să se bucure de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre alții. Mă ascultau și mă priveau ca pe un infirm care nu știe să se distreze, să se bucure de viață. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cui a căzut nenorocirea. Am vrut să-i uit și am reușit. Totuși, din când în când, am o senzație incontrolabilă de frică. Uneori, mă prefac că greșesc etajul și sun la ușa familiei liniștite care s-a mutat în locul demenților. Când aceștia îmi deschid, mă scuz, le surâd complice, iar la plecare le spun de mai multe ori: „Mulțumesc!“. Ar trebui să se întrebe de ce le mulțumesc, dar sunt oameni binecrescuți și lasă lucrurile așa cum sunt. Biruitorul Elevului Codin Antonescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai oribilă vendetă, folosind toate metodele staliniste și ceaușiste. Atacurile se orientează, sistematic, spre vîrful piramidei intelectuale. Ce să mai spun eu, cînd sunt atacați Eminescu, Călinescu, Preda, Nichita Stănescu, iar acum în urmă, - Noica, Buzura, Simion? și cred că demenții nu se vor opri aici. Vor cu orice preț să reediteze, în numele democrației, perioada anilor ’50. Acum ar trebui făcută polemică, dar unde? Cronica nu-mi publică nici măcar articolele de istorie literară comandate de ei! „Colegi”! „Prieteni”!... Sunt prea dezamăgit
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne treacă dincolo, el sau văr-su, tot un drac. Chiar că nu mai contează. S-a uitat părințelul ăsta dement la Pepino și s-a luat după gemetele și mugetele lui, tot așa mai m-am uitat și eu În gura părințelului și m-am ținut după el și tot n-am vrut să cred până nu l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
care se efectuează cu 4 luni înainte de moartea poetului, Eminescu nu era demențiat. Rămâne un semn de întrebare în privința ultimelor 3 luni de viață. A fost Eminescu un paralitic în acest trimestru final al vieții sale? A fost el un dement? Documentele care să ateste cu certitudine starea capacității sale intelectuale în acest timp nu există. Deși în "agonia morală", expresia foarte semnificativă aplicată de G. Călinescu acestui final, nici un document nu relatează nimic important. Cu excepția relațiilor vagi ale unor prieteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ușor de Înțeles. Pentru națiunile care iau contact cu noi Într-o anumit) situație istoric), precum germanii și arabii, Ins)și existența noastr) și nesiguranță naturii noastre, așa cum le v)d ele, ar putea provoca scânteia oric)rui tip de dement) de care sunt atinși la vremea aceea”. Nu trebuie s) ne șocheze asemenea speculații asupra uneia dintre cele mai mari crime ale epocii noastre - o crim) care s-ar putea repeta. Dac) excluzi posibilitatea ca o fort) a Întunericului sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
care îi poartă numele de obârșie asiatică” (născut la Pogonești, lângă Bârlad, dintr-o familie de răzeși n.n.) dar și împotriva lui Constantin Cehan - Racoviță care, dintr-un „aliat binevenit”, devine chiar în numărul 3 din Luptătorul purtător de „Aiurelile dementului C.C.R. - din viața unui calomniator condamnat” pentru ca, totuși, acesta, tot în Timpul avea „să exalte de bucurie, preaslăvind pe toate gamele personalitatea supraomenească a profesorului universitar -dl. Nicolae Iorga.” „Combativitatea” săptămânalului Luptătorul o citim nu numai în articole intitulate „Problema datoriilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Demența antibucovineană în acțiune”, 130 ori în stilul jurnalist folosit număr de număr: „hingherul sufletesc”, „ființa animalică a țapului alcoolizat”, „behăe înfuriat”, „vampirul bancar”, „cocoșul familiar”, „alterat la creier” , „modul de a raționa vine de la spate și nu de la cap”, „dementul C.C.R.”, „a murit paiața” (despre morți numai de bine! n.n.) etc. La toate acestea adăugăm răfuielile gazetărești cu cei de la Glasul Bucovinei, Crainicul Bucovinei, Informatorul Bucovinei, Timpul etc. În Luptătorul semnează preponderent Eugen Popovici - directorul, mai rar Constantin Vicol, Ion
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un cunoscut cântec care era acesta: „Tu pleci, Marițo, te duci în piață / Să cumperi varză
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ani de existență publică, să se bazeze pe un singur personaj, care e Într-un fel garantul lor, dar care le și limitează capacitatea de creștere. Totuși, Partidul România Mare nu poate fi votat de mai mult decât cei 10% demenți care există În orice țară. Vladimir Tismăneanu: Hai să zicem debusolați! Mircea Mihăieș: Nu, pot liniștit să-i numesc demenți. Debusolații sunt cei de până la 30%, oamenii care acționează În virtutea impulsului, Îl văd pe Vadim Tudor Îmbrăcat În cămașa lui
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ajunge la un moment dat să ne terorizeze pe toți!”. Nimeni nu-și Închipuia la momentul respectiv, În 1990 - ceea ce arată limitele predicției politologice -, că vor exista 10%, cum i-am numit eu, debusolați. Ei sunt mai mult decât niște demenți. Demența are și ea cauze, și În cazul de față este vorba de disperare. Întrucât ai pomenit de acești tineri, trebuie să discutăm problema disperării sociale În România și cea a fenomenului de malaise. Nu știu În ce măsură sunt tinerii disperați
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pentru diverse acțiuni Întreprinse În ultimii ani, și-a schimbat puțin poziția În timpul campaniei electorale, dar În nici un caz nu este un susținător al ideii retragerii imediate din Irak: să Închidem prăvălia și să lăsăm acolo toți teroriștii și toți demenții să-și facă de cap! Mircea Mihăieș: Retragerea din Irak n-ar rezolva absolut nimic, nici de o parte, nici de cealaltă. Vladimir Tismăneanu: Recent, l-am văzut pe Paul Wolfowitz la televizor nefiind de acord cu teza lui Thomas
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
a căutat un dentist, nu vroia să lupte cu măseaua pulsând de durere. Nu v-a fost teamă de moarte?" - l-am întrebat. Domnul E. și-a întrerupt mersul prin cameră și s-a uitat la mine ca la un dement; în privire i-am citit părerea de rău pentru destăinuirea făcută unui tânăr, evident nedemn de ea. Cu toate acestea, în răspunsul domniei sale nu am simțit nici urmă de infatuare sau dorință de a mă epata: " Dacă m-am temut
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]