336 matches
-
vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană are un mijloc de recuperare a valorii imaginii și chiar a funcției sale simbolice, care se bazează pe un proces de remitizare, de depășire a scientismului, un fel de "Muzeu imaginar" ca mod virtual de reechilibru
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
caută să se delimiteze de opinia, deja răspândită în epocă, a unui Arghezi "revoluționar" și încearcă să îi facă o caracterizare în specia "reacționarului". Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se referă e binecunoscută: e vorba de etica moștenirii pe care o presupune estetica
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În cele din urmă hotărăște să se răzvrătească împotriva condiției lui și se va transforma, probabil, într-un înger, așa cum îngerii răzvrătiți s-au transformat în demoni. Demitizarea diabolicului se produce prin comicul situațiilor, dar mai ales prin calitățile sau defectele umane atribuite dracilor. Stilul ironic, ludic, alert estompează ideea tragică, profetică a scriiturii. Reeditat de nenumărate ori, volumul Drumul spre mănăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
și a problematicii excesiv solipsiste. Din această rebeliune a rezultat o poezie a gestului concret cotidian, a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
poezie a gestului concret cotidian, a expresiei simple, directe, nu o dată brutale, respectiv a acțiunii orientate (și) în afară. Caracterul ei turbulent și insurgent s-a tradus printr-o demitizare de amploare (care poate fi considerată axul unui program liric). Demitizare a naturii: stelele sunt „buhăite și murdare”, luna - „obeză și colerică”, patroană” a unui „bordel selenar”, cerul se supune unei „aritmetici sentimentale”, iar marea nu mai e bună decât ca recipient pentru „elanurile și urina” poetului. Deposedat de atributele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Heym, Relatare despre regele David, pref. trad., București, 1978; August Wilhelm-Friedrich Schlegel, Despre literatură, îngr. și introd. trad., București, 1983; Ingeborg Drewitz, Blocul turn, București, 1988. Repere bibliografice: Al. Balaci, Un roman de Thomas Mann, CNT, 1974, 14; Dan Grigorescu, Demitizarea vechilor legende, CNT, 1979, 13; Dicț. scriit. rom., II, 644-646. C.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287624_a_288953]
-
Debutează în 1942, la „Vremea”, iar editorial în 1945, cu volumul de versuri Cartea cu sânge, pâine și cocs, premiat de Editura Forum. Poezia de început a lui T. proiectează peisaje halucinante, imagini ale pauperității proletarilor și expresii vehemente ale demitizării lui Dumnezeu („copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural”). Tonul este bacovian, cu imagerie expresionistă, dar și cu multe inserturi avangardiste, sugerând efectul războiului asupra subconștientului și mizând pe imagini puternice, ca niște „radioscopii”, care frapează prin modernismul lor, tocmai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
ale parodistului: cea de apropiere limpede de modelul selectat, dar și cea de distanțare critică sau persiflare, în anumite cazuri. În plus, alăturarea acestui prefix numelui desemnând ceea ce se înscrie în înălțătoarea sferă a odei trădează intenția de coborâre, de demitizare a subiectului specifică parodiei. De fapt, evoluția pe care au cunoscut-o sensurile termenului grecesc propriu-zis se suprapune fenomenului literar în sine. Astfel, prima apariție atestată a termenului parwdia ("parodia") se producea în capitolul al doilea al Poeticii lui Aristotel
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dat concluzia că parodia se naște imitând atât forma (epopee), cât și subiectul epicului eroic (războiul, bătălia etc.), iar sursele umorului sine qua non sunt nenumărate. Reducerea conflictului la o scară specifică fabulei (lupta dintre șoareci și broaște) se adaugă demitizării caracterelor așa-zis puternice, aici ridiculizate (Zeus). Implicând întâmplările odinioară glorificate de Homer prin paralelismul desăvârșit al evenimentelor, se pare că Batrahomiomahia amesteca atât "figurile eroice" și modesta lume a vietăților (minicosmos parodic), cât și registrele stilistice "nobil" și "vulgar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scenice, teatrul contemporan a creat un nou model de spectacol, în opoziție cu modelul teatrului ca mimesis, prin care spectatorului i se crea iluzia realității. Dramaturgia neomodernistă și postmodernistă apelează la alegorie, la simboluri și metafore scenice, la mitizare sau demitizare, la parodie sau la absurd, propunând spectatorului parabole ale condiției umane. CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale operei dramatice pentru care ai optat, care fac posibilă încadrarea întro tipologie, întrun curent cultural/literar, întro perioadă sau întro orientare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
medicale învățând, timp de șapte ani, de la magistrul său, atotștiutorul Amu. Deși, prin Asklepios, anticii legau direct mijloacele de tămăduire de forța solară, prozatorul își demitizează eroul, reliefând principiile raționale pe care și le asumă în Egipt. Tot în rândul demitizărilor intră respingerea legendei homerice a calului troian, personajul-narator, martor la invadarea Troiei, mărturisind că acolo a fost vorba despre trădare. Ritmul alert al povestirii, cadrul istorico-geografic conturat în tonuri sigure fac din Asklepios și un roman de aventuri cu țintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289870_a_291199]
-
concepția estetică a Dumnezeirii (Eugen Simion). Fiind considerat un vis frumos, Dumnezeu tulbură poetul, care mărturisește: "și nu-ndrăznesc să te dobor din cer grămadă". În următoarea secvență lirică, lângă animalul care se adapă apare imaginea cerului răsturnat în apă (demitizare). Confuzie, incertitudine în universul acvatic: stele, pești, taurul care se adapă ca semn al tulburării apei? În finalul psalmului, Dumnezeu îl înfruntă pe Iacov și din această "mare poveste" nu iese nimeni învingător. Psalmistul nu urmărește desacralizarea ci, mai degrabă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a fost medic militar, mai bine de doi ani, în războiul de pacificare eșuată a Angolei. A scris până-n prezent 15 romane, între care amintim: "Cunoașterea infernului" (lumea spitalelor de psihiatrie și relația sado-maso între pacient și medic), "Fado alexandrin" (demitizarea Revoluției Garoafelor), "Farsa damnaților" (prăbușirea unui șef de clan al marii burghezii, colaboraționist al regimului Salazar), "Splendoarea Portugaliei" (sfârșitul prin fixație paseistă al unor proprietari de plantații portughezi în Angola antebelică), "Tratat despre pasiunile sufletului" "romanul cel mai halucinant" în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
prudență față de inovația agresivă. Pentru B., totul, în sfera artei, e o „chestiune de dozaj”, de aceea și critica lui, atentă și la obiect, respinge excesivitățile și ambiguitatea. Nu agrea extravaganțele unor regizori bolnavi de „narcisism”, așa cum ricana la moda „demitizărilor” sau la „actualizările forțate”, căzând în exhibiționism și abracadabrant, în dauna textului sacrosanct. Nu se arăta încântat nici de „reconstituirea muzeistică”, declarându-se, ca să pară în pas cu vremea, un adept al „inovației creatoare”. Firea sa, care nu se dezminte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA CRISTINA CIOBANU Poezia generației albatrosiste - Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel care a inspirat și a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
1. Autoreferențialitatea / 202 3.2. Poezia ca exercițiu de sinceritate. Luciditatea / 205 4. Realismul. O poetică a faptului divers, a banalului / 207 4.1. Restructurarea imaginarului poetic: "poetizarea" universului cotidian / 209 4.2. Autenticitatea exprimării / 213 5. Intertextul. Ironie și demitizare / 216 6. Demetaforizarea / 220 7. Între suprarealism și onirism / 225 CONCLUZII / 229 247259269BIBLIOGRAFIE / 278239 Index / 247 Abstract / 259 Résumé / 269 Generația recuperată Din ceea ce s-a numit patruzecism sau postavangardă fac totodată parte membrii grupului suprarealist român, componenții Cercului literar
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și cocs (1945). E o lirică în linia lui Ion Caraion a cenușiului (de unde și laitmotvul cărbunelui - Început, Reșița), demitizantă și halucinatorie în care revine obsesia morții prezentată direct sau indirect, universul descris fiind unul al pustiirii, apocaliptic (Orizont, Maternitate). Demitizările se reflectă și-n limbajul ce caracterizează aceste texte: "un felinar pervers a acostat o femeie", "copiii îl înjură pe Dumnezeu la plural" (Vignietă). Anul 1945 pare să fie anul de cumpănă în care se înclină balanța dinspre estetic spre
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de colegul său de generație. Astfel, se menționează, că atitudinea din replica dată articolului apărut în Chemarea Vremii este una politică, dar "riposta nu apare așadar în contextul unei orientări generale, ci legată de un eveniment"98. Pentru a realiza demitizarea propusă, Lucian Valea e nevoit să șarjeze, extinzând mitul Albatros și în zona realului. În aceeași lucrare se prezintă pe scurt și numărul interzis al revistei, cel care n-a mai apucat să apară, număr în care elogierea Istoriei lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Tendința (Bacăul, XX, 17 noiembrie 1942), Divertisment (Preocupări literare, decembrie 1942), Golful liniștilor (Viața, 4 februarie 1943). Ca în cazul oricărui scriitor a cărui viață refuză să se lase cunoscută și în ceea ce-l privește pe Constant Tonegaru mitizările și demitizările s-au produs aproape inevitabil. Barbu Cioculescu rememorând perioada în care îl întâlnește pe Tonegaru notează, în final: "Am tot mai mult impresia că l-am cunoscut puțin; întrebându-mi prietenii comuni, răspunsul lor a fost sfiit, evaziv. Cu pași
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Iubita se înfățișase în ipostază angelică sau demonică, fie imagine pură, ideală, de neatins, fie imagine a celei care dezamăgește, dar accentul cădea întotdeauna pe trăirile eului liric, oricât de clar conturate sau dimpotrivă de contradictorii ar fi fost acestea. Demitizarea care se aplicase eului liric, funcționează și în acest caz ("ți-am promis, cu ocazia ultimului sărut, că am să cumpăr/ o mașină americană aerodinamică de treierat" - Scrisoare nouă). E un răspuns dat viziunii idilice asupra iubirii proiectate în universul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se oprește aici. Are câteva elemente ale tradiției poetice, visul comun, promisiunea, motivul sărutului, dar toate se transformă în elemente accesorii ale unui cadru bulversant. Se refuză și clișeul superiorității artei ("voi lăsa fleacurile astea rimate, ca să-ți fac plăcere"), demitizarea atinge și sacrul, "așteptând să plouă peste ele Dumnezeu - latifundiarul/ urina lui gratuită și binecuvântată". Repetițiile formale sau semantice întăresc discrepanța dintre așteptare și oferta lirică. Sunt o serie de elemente apoetice pe care eul insistă să le introducă în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă și ele teama de a fi copleșit de necunoscut, dar și teama de a se pierde într-un univers poetic fad din punct de vedere expresiv. De altfel, e de precizat că poemele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
seara se-ncarcă de zigzaguri/ ori se dezbracă-n șoapte, aceleași totdeauna/ și eu țâșnesc trezită c-a mai plutit și suie/ o frunză peste zidul cetății, amăruie", (Capricii). Se observă rapida trecere de la un imaginar romantic (luna, noaptea) la demitizarea acestuia (castronul cu faguri). Inventivitatea lirică surprinde și acum, pentru că de câte ori se raportează la simbolurile consacrate, poeții acestei generații reușesc s-o facă într-o manieră neașteptată, surprinzătoare. Învăluirea în propriul păr care este prezentată simetric atât la începutul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
termenii populari, argotici sau imprecațiile ("Parcă/ mi-au fătat necazuri mari cu sacul", "unde/ păharele stau goale - lua-le-ar dracul!", "nădejdea ca o târfă, de ce fuge?", Trotuarul din memorie). Orice urmă de optimism, de estetizare a prezentului este exclusă, demitizarea e înțeleasă ca fiind opusă poeticului. Există însă uneori o urmă de nostalgie a poeziei idealului, a căutării sacrului, a luminii. Și atunci sonoritățile textelor meditative amintesc de lirica interbelică: "Munții își presară frunzele pe cer/ Dor de nemurire, crești
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât în corpul textelor, cât și în titlurile unora dintre ele, poetul recunoaște că lumea înfățișată este resfrângerea în sine, în amintirile sale a realității, dar acest fapt nu o face cu nimic mai ușor de suportat. Totul este supus demitizării, nu mai există iluzia unei lumi a vieții, a frumuseții sau a păcii ("Era război și lepră, oamenii mureau în burg/ schimonosiți, îngrozitori/ ca niște vase negre cu flori/ coclite-n amurg, pe fundul apelor", Memorie). Lipsa idealurilor se traduce
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]