1,351 matches
-
suntem ..."copiii nimicniciei/ Nefericiri zvârlite în brazdele veciei". Și Lucian Blaga, în partea a doua evoluției liricii sale, a condamnat absurdul unei vieți a durerii și a tăcerii din partea cerului: "Răni ducem, izvoare,/ Ascunse sub haină". Se adaugă absurdul tăcerii demiurgului, astfel încât noi rămânând o taină într-o taină mai mare: "Sporim nesfârșirea c-un cântec, c-o taină", absurd evocat și de Arghezi, care ar fi voit să-l "pipăie" pe Dumnezeu și să "urle, convins în fine este!" Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Suferința este stare filozofică. O filozofie orfică. Este Gânditorul lui Rodin, meditând asupra dramaticului destin uman, este Gândirea (model, Camille Claudel) a aceluiași sculptor, meditând la transcenderea suferinței prin impulsionarea la crearea unei ființări superioare prin artă. Creația lumii de către Demiurg a fost consecința unei suferințe: singurătatea. Lumea a fost încercarea sa de a-și vindeca rana unicității. Dar în mod fatal, multiplul creat, fragmentarea de sine a Unului, a născut o lume a durerii și a pieirii. Budismul religie filozofică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
admirabil exprimată la a doua coborâre a astrului: "Cum el din cer o auzi,/ Se stinse cu durere./ Iar ceru-ncepe a roti/ În locul unde piere." Cele trei poeme sintetizează suferința universală: a omului, a eonului de sus și a demiurgului care nu poate evita să producă suferință umană și eonică. Doina, unicat românesc, este o expresie de înaltă noblețe a inimi, și profundă rezonanță a suferinței metafizice: "Eu nu cânt că știu cânta,/ Cânt că-mi doare inima." * Că suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ateismul din Mortua est ! -"Au sens e în lume ? Tu chip zâmbitor,/ Trăit-ai anume ca astfel să mori?/ De sens e într'asta, e-ntors și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe fondul lumii din jur, fiică a Mayei. Poezia este mai adevărată, și de esența mai elevată decât istoria, scria de mult Aristotel, pentru că este mai pură, mai valorică, este opera superioară a omului, în competiție cu fapta neizbutită a demiurgului. Geniul este mântuitorul de lumea absurdei imposibilități. Cine este geniul, a spus-o la modul absolut Eminescu în postuma Povestea magului călător în stele, denumire inadecvată în raport cu ideea centrală a poetului. Pentru că în acest poem incomparabil este relevată opoziția onto-axiologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
relevată opoziția onto-axiologică ireductibilă dintre geniu și lumea omului, geniul aparținând unei alte ordini valorice, și anume: este un străin într-o lume străină, nu face parte din planul genezei, nu a fost creat de Dumnezeu, așa încât, din acest motiv, demiurgul nu-i poate dezlega cifrul. Unică, uluitoare viziune ! Ce a făcut geniul eminescian în fața imposibilului existențial, a nonsensului său axiologic ? Pe de o parte, ca oaspete al această lumi, căreia nu-i aparține, a binecuvântat-o îmbrăcând-o "în aurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ea, luând asupră-și întreaga vină, cu toate remușcările pe care le presupune; și tot din dragoste pentru oameni, el renunță la tron și părăsește cetatea, urmărit de muștele ce simbolizează Eriniile din mitologia greacă. Ridicând omul la ipostaza de demiurg, Sartre exclude divinitatea sau destinul din univers. De aceea, el afirmă că „omul este ceea ce el se face”. În acest context, singurul „destin” posibil al său este acela de-a fi „condamnat să fie liber”3. Genul acesta de angajare
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
din acela?i unghi, prin prisma aceleia?i viziuni poetice care i-a dat via??. Ipostazele eminesciene ale naturii sunt de aceea multiple, iar opera să (deschis? mereu altor interpret?ri) relev? uneori „titanica sete de frumuse?e" a poetului demiurg ce Înnobileaz? prin gândirea ?i sensibilitatea să metafizic? orice col? al universului, alteori „tentativă conținu? de a cosmiciza spa?iul", n?scut? din „instinctul creator, demiurgic", din dorin?a de a da via?? oric?rui spa?iu inert, de a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
hotarul cunoa?terii; de asemenea, contururile spa?iilor se modeleaz? În func?ie de „lumină" ce se reflect? asupra lor (valurile m?rii „cresc", ??rmul negru „cre?te"). Prin for?a revelatoare a luminii sale, luna „pare s? reînnoiasc? gestul Demiurgului care, f??? a ie? i din transcenden?a ?i incomunicabila lui unitate, se proiecteaz? În multiplicitatea aparen? elor". ????ritul magic al lunii este moment al revelă? iei: astfel va descoperi Hyperion am?girea iubirii pierdute În „acel p?mânt r
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-a-ntins ?i renturnând În ceruri pe drum steaua a stins ". (Povestea magului c???tor În stele) Excep?ie face omul de geniu a c?rei patrie originar? nu este steaua-Înger, ci gândul ce descinde din esen?a superioar? a demiurgului: „ ??-n lumea dinafar? tu nu ai mo?tenire, A pus În tine Domnul nemargini de gandire. [...] Ast? nem? rginire de gand ce-i pus?-n ține O lume e În lume ?i În vecie ?ine ". (Povestea magului c???tor În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Dedic această carte, cu nespusă dragoste, copiilor me „Și de la Cer, ca și de pe Pământ” (Prefață) Prof. Gheorghe A. M. CIOBANU Ființa umană, deși s-a autoîncoronat cu epitetele blazon spectaculare - când ca „faber” sau „sapiens”, când ca „demiurg” - ea este, mai înainte de orice, dependentă de mega-puteri existențiale și sacre și laice, concretizate prin anumite norme univalente, imperative și executorii. Autorul de față, Răzvan Badac, ca un apartenent profund la lumea bazată pe „dura lex, sed lex”, comentează în
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a trebuit mult timp să te recunosc în semnele cele mai neîndoielnice: absență, secetă, eclipsă, / să deslușesc în amuțirea ta apelul cel mai poruncitor ce mi s-ar putea adresa". Această "muțenie" a Demiurgului n-ar fi decît un mod de încercare a credinței, un spațiu ambiguu în care albul și negrul se amestecă, în care se ivesc solicitări diverse, demonice ispite cu o mișcare centrifugă. Natură complicată, reverberînd formula umanității generice, Dan Damaschin
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
ca sursă bibliografică, ținînd conferințe pe seama lui sau scriind lucrări de stearpă galimatie exegetică, dar tiparul, tiparul acela spiritual al unei lumi în care cultura sufletului ținea locul erudiției omnisciente și în care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase a unui trup înzestrat cu suflet, noi am pus modelul unei formări în care accentul cade pe cizelarea în exces a unei singure însușiri. Am sacrificat armonia întregului
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
53, 21 decembrie 2006). Deși titlul ne-ar putea ține departe ( Armonia elucubrativ paranominală a editurilor românești), o dată ce începem lectura, nu mai avem cale de întors: râdem și citim în parte despre Armonia, Adevăr Divin, LVS Crepuscul, Rosmarin, Shambala, Incitatus, Demiurg, Pedro Bingo, Dacia Europa Nova, Matrix Rom și altele, și altele. Toate - edituri. Sau mai exact, una mai editură decât alta, după cum ne sugerează umorul lui Cătălin Sturza. Criteriile de publicare sunt - dintru-nceput - misterioase; și nu se limpezesc cu
Prin vulturi vântul viu vuia... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9988_a_11313]
-
vor scrie) totul pare derizoriu, lipsit de consistență, greu de articulat într-o construcție care să dureze. Cel mai interesant erou al romanului Război ascuns este, fără îndoială, naratorul însuși (care, pe alocuri, seamănă bine cu autorul). El este micul demiurg, deținătorul puterii absolute, care se joacă ironic cu destinul personajelor sale și cu așteptările cititorilor (până aici, nimic nou), dar care ajunge, în cele din urmă, să piardă controlul în universul atemporal și lipsit de spațialitate al Ficțiunii. De altfel
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu doar cîteva zile în urmă, îi pictaseră în atitudini hieratico-marțiale pe demiurgul din Primăverii și pe îngereasa lui azurie, ca în viziunile celeste ale lui Bălașa, s-au trezit robotind din greu la urcușuri pe Golgota și la răstigniri. În aceste condiții, cel care și-a propus declarat salubrizarea acestei zone de
Cinci decenii de artă contemporană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8949_a_10274]
-
-și valorifice cunoștințele care le au acumulat în decursul anilor de studiu.Acum... vreau să dau timpul înapoi... să fiu din nou la facultate... dar sunt conștientă că nu pot și lucrul acesta mă întristează.Vreau să fiu un mic demiurg... și să construiesc o lume în care să pot fii studenttoată viața, pentru că studenția îți oferă o serie de avantaje care te formează ca om... Te învață să fi independent și să te simți liber... îți dezvăluie puterile tale și
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
care își ia iluziile drept adevăruri. Și cum se consideră vechilul unui spațiu ideologic nelaîndemâna oricărui muritor, în care timpul capătă identitatea vidului advers și domesticit, această „materie“ trebuie modelată organic, împotriva delirului, a oricărei deraieri care ar descalifica micul demiurg. Timpul, de altfel, este un argument în favoarea libertăților neintelectuale, un pierde-vară este mai avut în timp decât universitarul sfâșiat de obiective. În fond, panica intelectualului dinaintea timpului exprimă întreaga superficialitate a acestui monstru contemporan, rezervor inepuizabil de explicații la tot
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ce poate vira paginile în fantastic. Există însă un arierplan sub această derutantă suprafață mișcătoare, un mehanism ce transformă imanența postmodernă în simplu ambalaj. În spatele dagherotipurilor care se tot succed, dincolo de tablourile alternate și montate cu dexteritate îl întrezărim pe Demiurgul romantic, fie el și îmbrăcat în blugi de producător postmodern. Aspirația către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate ontologică, într-o lume destructurată, fac din Mircea Cărtărescu un postromantic, evidențiat ca atare în Levantul. El îl abandonează, vrând-nevrând, pe
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
vreme, Farsa valahă: "O duc în spate de multă vreme, dar nu am bahtinizat-o excesiv". N-are intenția a și-o închipui "mallarméan", precum o farsă în stare pură, "fără farsor, fără public hlizitoriu", ci, "puțintel gnostic", înlocuindu-l pe demiurg cu "un trăgător de sfori bine intenționat, însă mediocru pînă la cenușiu, zăpăcit pînă la rîsul gurului, trickster de trei parale". Comedia e la ea acasă. Ni se oferă trei repere ale scrierii, întrucît "valahii moderni" îi apar eseistului "ca
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
orice tablou ascunde o enigmă, un cod care se cere dezlegat sau măcar un detaliu care poate răsturna unghiul de înțelegere a temei înfățișate; 2) nimic din ceea ce apare într-un tablou nu este pus acolo întîmplător. Pictorul este un demiurg mînuind cu strictețe principiul rațiunii suficiente (orice detaliu își are rostul lui în ansamblul pictural); așadar, nimic nu e de umplutură, totul e cîntărit la centimă, și de aceea chiar și fleacurile au importanța lor: un melc devine un cal
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o eternitate, căci perfecțiunea nu există printre muritori. Iar ăsta-i un lucru deja știut și reține-l. De aceea, de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cei mici vorbeau cu aprindere despre minunatul Grimmi, cei mari discutau despre arta desăvârșită a păpușarului, despre tehnica lui specială, despre siguranța și rapiditatea nemaivăzute cu care mânuia sforile, dând viață unei păpuși de lemn. Jurai că e vie! Un Demiurg printre noi era titlul unui articol apoteotic, scris de un ziarist tânăr și entuziast, care nu lipsise de la nicio reprezentație. În cinstea păpușarului, a maestrului, avu loc și o recepție. Răspunzând la câteva Întrebări despre munca sa, cei prezenți remarcară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască și după ce el, Demiurgul de ocazie, dispare; deși modelul său declarat era Moliere, prozatorul nu a avut șansa unui destin dramaturgic asemănător : debutînd În teatru abia la cincizecișitrei de ani, are parte de un eșec răsunător și, după cum precizează Miriam Cuibus, atunci „actorii au
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]