449 matches
-
care pot fi verificate empiric șanț reale și fac sens. Toată gândirea metafizica decadenta trebuie deci îngropată în mormintele fără de cruce ale istoriei profane. Filozofia, știința și literatura trebuie să se oprească la hotarul realității imanente și empirice. Orice încercare demiurgica de extrapolare a frontierelor lumii vizibile riscă să ne ducă la rătăcire, la vis și iluzie pe tărâmul nedeslușit al neverosimilului. În epistemologie și logica nu este prea mult loc și pentru realitatea sacra. În lumea unde ne găsim formată
LUMEA ACEASTA INTRE TURNUL Editura Babel SI GLOSSOLALIA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385281_a_386610]
-
dacă scară este proptita pe peretele care trebuie. Focul lui Prometeu este totuși o putere greu de mânuit fără un pic de înțelepciune divină. Și aceasta s-ar putea să fie chiar punctul nostru vulnerabil, al cunoașterii științifice și tehnologice demiurgice, dar fără responsabilitate etică, al riscului necunoașterii apriorice a râului și a binelui absolut. Știință fără morală și morală fără religie pot avea efecte malefice, fatale pentru om și pentru viața pe pământ. Mândria faustica a cunoașterii, focul furat de
ARGUMENTUL ŞTIINŢIFIC de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382929_a_384258]
-
a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără sfârșit? Nu cred că vom avea vreodată răspuns la această Întrebare, dar dacă lucrurile stau, Într-adevăr, În acest chip, toate speranțele oamenilor Într-o oricât de Îndepărtată izbăvire sunt deșarte, ca viața lumii Însăși. Căci nimeni și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Cartea lui Moise). El vrea „să facă” ceva și să planteze acel ceva Într-un spațiu inițial gol. Este evident că elementul fundamental al construcției cosmice despre care vorbește Biblia Îl constituie Pământul. Terra este scopul ultim și adevărat al demiurgicei organizări de șantier. Dovadă faptul că stelele, soarele și luna (luminătorul cel mare, de zi, și cel mic, de noapte) nu sunt văzute ca elemente de sine stătătoare ale Universului, ci, mai degrabă, ca pandante cu rol funcțional explicit ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
confirmări reale de existență paralelă În ființă și În neființă sau poate În planul biologicului irezistibila chemare de a fi bărbat și femeie În același timp - imperativul unei celule bătrîne pulsînd uneori În paleoencefal, o reminiscență androgină aspirînd la statutul demiurgic - sau mult mai puțin: regretul de a nu putea trăi concomitent și palpabil În spațiul real și În cel visat, În timpul real și În cel visat. Așa cum sînt eu acum cu un subconștient timorat de atîta dat peste bot, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
geneză“, dar pornindu-se de la «pământul de gânduri, / alunecând prin duminica limpede» (De-ar ști să vadă omul); e un Demiurg în limpiditate duminical-paradoxistă, în ultimă instanță, căci lumina «arde lumina», peștii îneacă apa și «cârdurile îngerilor» lasă urme, actul „demiurgic“ proiectându-se în chintesență «mai mult decât / zvonul trupului viu» (Quinta essentia), fiind «ars la suflet / din toate părțile» (ibid.). Acest „suflet ars“ (adică purificat, grație elementului cosmic, foc), suflet ce-a fost „exilat“ în piatra deschisă cu flacăra-laser țâșnind
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
proiectelor poetice, ci de faptul condiției apropierii poeziei de cea a ființei. Poezia se naște întotdeauna din relații interumane, sociale, și nu în cele din urmă psihologice, în cele mai firești condiții; la urma urmelor, creatoarea săvârșește un act cosmogonic, demiurgic, căutând prin frământări noi valențe: Din frământările atâtor gânduri Cu greu se mai desprinde o idee Tot caută în inimă intrânduri Să-i dea tristeții iz de orhidee Tonul general al poeziilor, chiar dacă la prima vedere nu pare, este elegiac
DANA BORCEA ŞI... UN BOB DE LUMINĂ de CRISTIAN W SCHENK în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360914_a_362243]
-
Cuvintele nu sunt doar instrumente ale comunicării, ci într-un univers dens în care totul semnifică, ele trec din sfera convenționalului în planul realului ( sau cel puțin al posibilului ). În societățile arhaice, răspunderea față de cuvânt se încarcă de sugestii magice, demiurgice, odată rostit, cuvantul nu mai poate fi luat înapoi ; dobândind o existență proprie, independentă de voință subiectului rostitor, el se putea întoarce împotriva acestuia, instituind. Dacina Dan are o atitudine oscilanta în ceea ce privește cuvintele și ceea ce se poate fauri cu ele
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
a dirijorului, dar care prin gesturi s-a apropiat prietenește de public și orchestră. „Dunărea Albastră” ne-a oferit ritmuri și armonii care au trezit în noi freamătul asemănător valurilor învolburate, un freamăt sublim, căutând parcă să limpezească mersul firii demiurgice, iar „Marșul Radetzki" a dat o notă deosebită acestui concert. A fost interpretat, ca de fiecare dată, în ritmul aplauzelor publicului, în timp ce dirijorul a dat mâna cu fiecare instrumentist, dovedind astfel că marșul se poate executa și fără dirijor. Am
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
știi dinainte pierdute în mod evident și tot le duci transformând durerea într-o simfonie care te cuprinde cu totul, e doar durerea ta unică și irepetabilă, ești mândru și singur în univers cu ea. Nimeni nu poate cunoaște puterea demiurgică pe care o ai să duci simfonia durerii până la capăt, te simți copilul Lui Dumnezeu, te simți tare că poți să o duci singur, te simți nemuritor, te... —Doamne! Don Quijote, eu nu asta vreau, să fiu nemuritor! Unul din neamul
ÎNTÂLNIRE CU DON QUIJOTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367839_a_369168]
-
și a creat încrederea de sine a omului în fața lui, în primul rând, și apoi în fața celuilalt, anticipând discursul ca adevăr materializat și nu o plăsmuire. Savantul lumii moderne citea omul prin știință și îi modela cu bunătate, de la distanța demiurgică, pornirile necontrolate. Eugen Coșeriu, omul-filosof al vorbirii, născut pe meleagurile românești din zona Bălți, conștientizase încă din anii fragedei sale tinereți că: Distincția dintre limbă și realitate nu este atât de ușoară cum ar părea și învălmășește, cu o frecvență
AGONIA LITERATULUI ŞI UZUL VALORILOR UMANE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366965_a_368294]
-
comemorare doi ani, la 29-dec-2011, de la trecerea dintre noi în veșnicie a mult îndrăgitului nostru profesor de matematică, Dan Borta) Sunt unele simboluri pe această lume menite să rămână neschimbate, ele sunt așezate acolo sus să lumineze precum un foc demiurgic veghetor, veșnic, în această lume modernă, din ce în ce mai agitată. Simboluri ce par repere pentru eternitate în conștiința noastră, încât, oriunde ne-am duce, orice am face în viață, ne vom raporta mereu la aceste nemuritoare simboluri ce ne fac viața cu
AGONIA MAESTRULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363656_a_364985]
-
ne-văz, ne-auz etc., iar pentru comunicare / se-comunicare („comunicarea sinelui“) folosind necuvântul (ne-Cuvântul). În Necuvintele, Nichita Stănescu se face primul receptor / „scrib“ de pe planetă al „spunerilor“ Omului-Fantă, primul interlocutor al Fant-Omului, angajându- se totodată în „captarea“ puterii demiurgice, „ca de geneză“, a verbelor acestuia, un fel de «laseri lingvistici», tăind realitatea, topind / străbătând «aura lucrurilor», «plutind prin întuneric și despărțind apele de lumină» (SOrd, I, 385) etc., după cum suntem și mai bine lămuriți în poemul Necuvinte, publicat în
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de apă cu pești, // [...] / ...și s-o lase / tot mai pură și mai singură și mai pură, / până când se face din nou / întuneric», genune renăscătoare de „superior“ univers. Ne mai încredințează că este obsedat până și în somn de puterea demiurgică de la cuvinte / ne-Cuvinte, redeclanșatoare de cosmogeneze, știindu-se din Sfânta Evanghelie cea după Ioan că Dumnezeu-Cuvântul s-a făcut trup, că la început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul, că toate prin El s-
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
de descotorosire a lăuntrului său, de unde își deschide dorința de a cere lumina, dezgolindu-se în fața cititorului de toate hainele sale, devenind atunci un exhibiționist. Opera lui este ce a simțit la un moment dat fiindul său: explorare, fluidizare, liniște demiurgică. Creația sa mișcă mădularele, concentrează activ creierul relaxând cititorul. El cunoaște acest lucru și, în lumina aceea luciferică, naște imagini pe care le transportă în paradisiac. Este o putere a imaginii în imaginarul dezlănțuit al creatorului elevat inițiat. El a
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
povestească niciodată”. Prefața/Cuvânt înainte este, de fapt, o multiplicare binevenită a vocilor și mărturiilor/mărturisitorilor (George Filip/Canada, Cezarina Adamescu/România, Adalbert Gyuris/Germania, Octavian Curpaș/SUA, Elena Buică/Canada, Lucreția Berzințu/Israel), despre necesitatea unui astfel de demers demiurgic, care s-a întrupat în ființa acestei Biblii, împlinită, revelatoriu, de doamna LIGYA DIACONESCU. Posfața este dublă, semnată de Elena Buică/Canada și de Marin Ifrim/România, acesta din urmă fiind, credem, „într-un gând” cu majoritatea celor care vor
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI, DIN ÎNTREAGA LUME” de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349061_a_350390]
-
tăi au alveolele trăirilor mele, răsfirate în lumea asta grăbită și indiferentă. Doar aburul blândei inspirări întins pe sute de kilometri mângâie totul și înverzește în cuprinderea lui. Astfel, treziri năucitoare șăgalnic își deapănă mersul în aripi-lumină, retrăind începuturi în demiurgice chemări! Referință Bibliografică: Necuprindere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1527, Anul V, 07 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
NECUPRINDERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350070_a_351399]
-
sau ca un sistem în mâinile celor puternici ai lumii). Se ajunge într-atât de departe până a-i percepe pe mai-marii lumii acesteia, pe aceste elite cu sistemele lor de putere ca fiind înzestrați cu puteri de-a dreptul demiurgice - capabili, la o adică, să producă și mega-cutremure de pământ! O asemenea concepție îl surghiunește pe Dumnezeu din propria Sa Zidire și este contrară Ortodoxiei, ea, în schimb, reprezintă concepția masonică după care se ghidează multe dintre elitele lumii. Noi
DESPRE ILUZIA REZISTENŢEI ORTODOXE PRIN INTERNET... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361833_a_363162]
-
omul de astăzi, „știindu-și zilele numărate, încearcă totuși să le înveșnicească cu patima deznădăjduită a celui fără apărare, a cărui moarte de tot nu este decât amânată“. El are o sete de concret, de posesie maximă, „are o tentație demiurgică și crede în întâietatea faptei, își caută mântuirea prin faptă, încearcă să-și organizeze viața de aici printr-o făptuire metodică și rațională“. În lupta lui după fericirea pământească, omul de astăzi a prefăcut lupta vieții într-o luptă după
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
etică și bioetică. Bunăoară, „efortul constant de a realiza roboți cu viață psihică asemănătoare omului poate trăda fie o consecință a golirii de conținut a vieții noastre, compensate prin crearea de artefacte cu conștiință, fie o expresie a unei tentații demiurgice” . Aceleași pretenții creatoare se întâlnesc și în metodele de inginerie genetică neîngăduite de Biserică: fertilizarea in vitro și clonarea, unde „joaca de-a Dumnezeu” duce la consecințe fatale, imprevizibile. d) Globalizarea economică, politică și culturală. Lumea este o imensă piață
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364705_a_366034]
-
al Căilor - Hieroglifa Marelui Hierofant, Quinta Eternă - Numărul Științei Binelui și Răului; Litera Femeii și a Religiei; Pentagrama Angelică și Diabolică” (cf. Eliphas Levy, Chei majore și Pantaclul lui Solomon) - este, deci, cifra supremă a cunoașterii regal-cosmice, cifră a contrastelor demiurgice supreme și a nunților cognitive supreme! Este „semn al unirii, număr nupțial” (cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrandt - „Dicționar de simboluri”, vol. I) - dar și număr al Centrului! - deci, al Armoniei și Echilibrului! „Cinci este și simbolul Omului (având brațele desfăcute
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
Eu caut în mine/ tăcându-mi roza tăcerii” (cf. „Temelie a Puterii Începuturilor”, p. 9). „Roza”, în creștinismul esoteric medievalo-alchimic, este Hristos-Lumina Lumii. Roza/Trandafirul/Tradafillos este hieratica Floare cu 1.000 de Petale...! Numai prin simțirea efectivă, a Verbului Demiurgic, se pot stabili, și pentru om („precum în cer, așa și pre pământ” - sau, în Tabula Smaraldina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, și ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos”), „Marile Ierarhii
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
zice;/ în-spre - zice;/ fluturii monahi ies din gânduri” - (cf. Din măreția sferelor, p. 14); „în” este „splendoarea meditativ-extatică”, iar „în-spre” este „dinamismul logosului” - „fluturii” fiind simbolul Dublului Zalmoxis-Hristos: Om târâtor care, prin metamorfotica crisalidă, devine „Dumnezeu mântuitor/ iluminator de lanse demiurgice”, întru splendoarea supremă și veșnică (întâi cea al Ființei Proprii, și, prin aceasta, ulterior, Re-Armonizarea Creației Divine - viziunea aceasta există atât în creștinismul isihast, cât și în ocultismul astrologic, alchimic sau al Kabalei!): „Și-n vibrațiile/ Marii Ierarhii/ îmi devin
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii” - p. 10) - o domnie a „dezmărginirii”, prin „îmblânzirea” ( Făptuirea cognitiv-ontologică, îngânare/dublare demiurgică!) a Focului Sacru al Duhului: „eu îmblânzesc focul/ zidit de îngeri/ din ființa lumii/ care se dezmărginește” (cf. Îmblânzirea Focului, p. 11) - dezmărginire, sinergică, a Ființei Umano-Divine și Lumii! „Smaraldul” (cf. Seniorii Smaraldului: „Din nouă vremi/din nouă fulgere/din
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]
-
solemnitate/a nuntirii astrale” (cf. idem, p. 13). Din „pânza cărnii” crisalidice (adusă sub semnul Eros-ul hesiodic - „cel dinainte de toți zeii”: „Sunt născut înainte/de vremea care se năștea” - cf. Nașterea dintâi, p. 17), se produce Revelația Logos-ului Demiurgic, a Crucii Învietoare de Cosmos și a Răscrucii Noilor Lumi-Căi Nebănuite decât de Poet și Demiurg (alter-ego-ul mistic al Poetului) : „Așa, încântător de nevăzut,/ la capătul strigătului/pierzi locul omului” (omul pierdut este cel Înviat, Re-Găsit în Eternitatea/Anastasias); „Doamne
INCANTAŢIA COSMICĂ A UNUI INIŢIAT: N. N. NEGULESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366648_a_367977]