162 matches
-
anumite interpretări în situații speciale. Elisabeth Schüssler Fiorenza recunoaște că „întrebarea teologică centrală a Apocalipsului este aceasta: Cui aparține pământul? Cine este guvernatorul acestei lumi? Simbolul central al cărții este tronul, care înseamnă fie puterea divină și eliberatoare, fie puterea demoniacă, ce răspândește moartea. Credința creștină în Isus Cristos, prin definiție, trebuia să intre în conflict cu proclamarea religiei civile romane: «Cezar este Domnul!» Apocalipsul susține că cel care «face toate lucrurile noi e cel care este Domnul Domnilor și Regele
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
se propusese ca instrument de putere și mijloc ideologic religios pentru a îmbrățișa și a ține unite diferite popoare și diverse culturi ale imperiului roman. Pericolul adevărat provine din faptul că bestia nu e doar întruparea dragonului, ci o caricatură demoniacă a lui Cristos, adică anticristul, adversarul satanic al lui Cristos și al lui Dumnezeu. Această semnificație este confirmată de următoarele caracteristici: diadema, semnul demnității regale, pe care bestia o poartă pe coarne este, în mod obișnuit, atribuită lui Cristos; faptul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
care se vorbește de un timp al mâniei judecății lui Dumnezeu (Ap 11,17-18). Așa cum afirma Richard Hays, în această carte nu aflăm imperativul de a-i iubi pe dușmani. Atunci, cine este dușmanul? Dușmanul a fost mereu considerat ca demoniac, pentru că se opune acțiunii lui Dumnezeu și mântuirii pe care Dumnezeu o realizează. Dumnezeu se manifestă ca un Dumnezeu drept, ce-i pedepsește pe cei răi, care prosperă, și îi răsplătește pe cei drepți, care suferă. De aceea Cartea Apocalipsului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al duhurilor, dar neleneși nici la a-și ciuli urechea și nici la a cuprinde într-însa strigătele, urletele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mea? - Deci o vezi! Este o cană obișnuită, albastră, rotundă. Ridic-o cu vorba! 198 DANIEL BĂNULESCU În lumea malefică bucureșteană, toate nearătările se fuduleau, tîrîindu-se, pe bulevardele cerului, purtîndu-și fiecare numele lor. Doar un puradel de spirit, răzvrătit și demoniac, cules pe vremuri de țăranul Andruța de prin codrii Scorniceștiului și ajuns, între timp, mâna dreaptă a Marelui Conducător politic al României, nu se putea făli nici măcar c-o poreclă. I se spunea doar așa. Ca unei căcăreze. Ca unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nedesăvârșirii. Unul singur, și ar arunca raiul în aer. Contingența - oazele de arbitrar în deșertul Necesității - nu e sesizabilă de formele rațiunii decât prin intervenția de mobilitate pe care-o introduce neastâmpărul paradoxului. Ce-i el dacă nu o irupție demoniacă în rațiune, o transfuzie de sânge în Logică și o suferință a formelor? Semnul hotărâtor că misticii n-au rezolvat nimic, dar au înțeles totul? Avalanșa de paradoxe în preajma lui Dumnezeu, spre a se ușura de teama neînțelesului. Mistica este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de teama neînțelesului. Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale. Înșiși sfinții au folosit acest instrument al indeterminației spre a "preciza" indescifrabilul divin. Senzații eterice ale Timpului în care vidul își surâde lui însuși... Melancolia - nimb vaporos al Temporalității. Existența demoniacă ridică fiece clipă la demnitatea de eveniment. Acțiunea - moarte a spiritului - emană dintr-un principiu satanic, încît luptăm în măsura în care avem ceva de ispășit. Mai mult decât orice, activitatea politică e o ispășire inconștientă. Sensibilitatea față de timp pleacă din incapacitatea de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Cloanța duce În spate pe Satan și codrii clocotesc de un lung hohot. Satan urlă furios, și la urletul lui: „Mii de duhuri ies la lună Printre papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
morții și să-i facă să apară. Influența unei asemenea magii a fost alimentată și întărită de anumite curente filozofice, precum școala neoplatonică și neopitagoreismul care, printr-o demonologie aflată în continuă dezvoltare, au contribuit foarte mult la creșterea aspectului demoniac al religiei în perioada elenistă. O influență aparte asupra literaturii magice din acea vreme se datorează și mediilor iudaice, în care anumite practici magice și exorcizări ale demonilor erau cu totul obișnuite (Fap 9, 13). Magiei i se asociază credința
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a universului s-a dezvoltat o specie de dinamism etic care, distingând mithraismul de toate celelalte culte orientale, ducea spre conceperea vieții ca o luptă, iar adepții, soldați supuși ordinelor lui Mithra, trebuiau să se opună fără încetare acțiunii puterilor demoniace. De aici se poate înțelege motivul pentru care cultul mithraic a cunoscut o popularitate crescândă pe lângă legiunile romane staționate de-a lungul Rinului și al Dunării, în Britannia și în Africa. Acest cult, potrivit crezului lor, putea oferi soldatului anumite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Tacitus nu face altceva decât să exprime opinia populară, sens evidențiat de citirea textului în lumina categoriilor religioase parvenite; în superstiție se poate vedea opusul față de o religie considerată genuină. Termenul de superstitio desemna teama înfricoșătoare în fața divinului ori a demoniacului și supunerea în fața a tot ceea ce depășea facultatea de a dispune de divin; cu trecerea timpului, conceptul a asumat un sens peiorativ, întrucât a exprimat atitudinea greșită în fața divinităților. Pentru el, dar și pentru Suetonius, creștinismul reprezenta o atitudine reprobabilă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El are rol de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract, aparență/esență etc. La nivelul întregului text, văzut ca un „corpus“, aceste planuri structurale se combină paradigmatic, corelate prin raporturi de analogie, de opoziție sau de complementaritate. 2.6. Moduri de expunere în opera literară Modul de expunere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje. 4. SUGESTII DE REZOLVARE - VARIANTELE 1- 15 - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) ( Ionel Teodoreanu, La Medeleni) 1. antonime: contopire - separare, despărțire, divizare; serafic - demoniac, malefic 2. În secvența întregindui, cratima are rolul de a lega forma conjunctă a pronumelui de verbul la gerunziu/rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [a da lumină, a vedea lumina zilei, (a scoate/a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nu ca viziune existențială."204 Pe de altă parte, însă, nici romantismul nu a fost resimțit organic, după cum arăta Șerban Cioculescu: "Experiența interioară a romantismului ne-a rămas străină. Scriitorii nu au trecut printr-o "criză" morală de esență faustică, demoniacă sau egotistă ca urmașii spirituali a lui Goethe, Byron sau Chateaubriand din alte țări."205 În această ordine de idei, ambivalența epocii poate fi mai bine înțeleasă, iar împletirea elementelor clasice cu cele romantice nu rămâne decât în aparență paradoxală
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în contextul creștin propriu lui Shakespeare, această „uzurpare” a formei nu are cum să nu fie pusă în relație cu demoniacul 1. Ne amintim că tema formei „uzurpate” este introdusă în Hamlet de apariția spectrului. La un prim nivel, termenul ne trimite la dezbaterea din epocă referitoare la strigoi și la una dintre interpretările date fenomenului: mortul care se întoarce este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și Neagoe. Istoria fiind cea medievală, stă sub semnul ocultismului și al magiei; sunt invocați inorogul, balaurul, licorna, formica, grifonul, vasiliscul, faraoanca, zimbrul, pasărea măiastră. Istoria se confundă cu legenda. Balaurul simbolizează moartea, distrugerea, cruzimea. Sfânta Moldovlahie stă sub semnul demoniac al balaurului: "Domnule Basarabie/ plânge merele furate de-o corabiei/ Bogdan Mușat/ plânge mărul ne-nfășat./ Bunul Alexandru a fost lăsat fără copilandru./ Ștefan cel Mare și Rareș/ despărțit de Petru Rareș/ Plânge Mircea cel Bătrân/ merele luate de la sân." Legenda
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic. Astfel, toposul romantic reunește motive precum nocturnul, astrele, zborul sideral, visul, reveria, solitudinea, nostalgia absolutului, floarea albastră, dublul, angelicul și demoniacul, răzvrătirea prometeică și titanismul etc.), în vreme ce toposul simbolist dezvoltă motive cromatice, motivul instrumentelor muzicale/al muzicii, al călătoriei, al târgului provincial etc. Laitmotivul (germ. Leitmotiv - „motiv conducător“) este motivul central al operei literare, impus prin repetiție. El are rol de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract, aparență/esență etc. La nivelul întregului text, văzut ca un „corpus“, aceste planuri structurale se combină paradigmatic, corelate prin raporturi de analogie, de opoziție sau de complementaritate. 2.6. Moduri de expunere în opera literară Modul de expunere
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia absolutului, creația, aspirația spre ideal, spre perfecțiune etc. - Motive romantice: visul, somnul, solitudinea, astralul (luna, steaua, luceafărul, zborul cosmic etc.), acvaticul, cosmogonia, apocatastaza, tenebrele, nocturnul, demoniacul, mortul viu, dublul, voluptatea suferinței, evaziunea (fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să râdă, plângeau un vechi păcat. Stam singuri, și cum cerul greoi șintunecat Părea o carte veche cu taine sibiline, Noi glasul ridicarăm în cântece senine Chemând uitarea sfântă în tragicul palat. Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte, Plutind demoniacă în valuri lungi de șoapte, Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare. Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn, Și rozele păliră ca albele fecioare Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn. (Ștefan Petică, Moartea visurilor - XIV) Redactează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
idee sau tema operei epice studiate se reflectă în evoluția relației dintre cele două personaje. 4. SUGESTII DE REZOLVARE - VARIANTELE 1- 15 - VARIANTA 1 SUBIECTUL I (30 de puncte) ( Ionel Teodoreanu, La Medeleni) 1. antonime: contopire - separare, despărțire, divizare; serafic - demoniac, malefic 2. În secvența întregindui, cratima are rolul de a lega forma conjunctă a pronumelui de verbul la gerunziu/rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte. 3. [a da lumină, a vedea lumina zilei, (a scoate/a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
eliberăm de singurătate și să reușim să comunicăm, spune Sábato. De aceea sexul pur este trist, pentru că ne lasă în aceeași singurătate inițială, cu agravantele încercării frustrate. Sábato îl citează pe Berdiaev, care susține că instinctul sexual are un element demoniac și destructiv, pentru că ne aruncă în lumea pur obiectivă, unde nu există comunicare, iar singurătatea este definitivă 12. Din cauza aceasta, erotismul exclusiv sexual este de atâtea ori legat de violență, sadism și moarte. Pentru că nu poate să ajungă la cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]