448 matches
-
necesar să-L trezesc din somn. Se dezlănțuie iadul. Diavolul nostru se retrage În peștera lui. Lasă-i să se dea de ceasul morții un timp. Oricum ar fi, unii oameni sînt perfect la curent cu ce pun la cale demonii și iau măsuri de prevenire. Unii, ca proiectul lui de suflet, Wakefield, știu cum să se ascundă. Alții au pătruns deja complet În domeniul imaginarului unde totul este posibil, inclusiv non-existența diabolicului Însuși. Ploaia revine În cursul nopții și Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fin și spiritual 110. Au greșit mișcările și au mers de-a-ndaratelea 111. C’est une leçon par la suite 8. HOD 112. Pentru Ceremoniile noastre 113. Cauza noastră e un secret 114. Pendulul ideal 115. Dacă ochiul ar putea vedea demonii 116. Je voudrais être la tour 117. Nebunia ocupă un pavilion enorm 9. JESOD 118. Teoria socială a conspirației 119. S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță 10. MALKUT 120. Dar răul este că ei sunt siguri că se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
înscrie relevant în matca Negruzzi, Creangă, Gane, Sadoveanu; pe de altă parte, de observat citatul livresc, un intelectualism de substanță, achiziții junimiste încă vii în anii formațiunii naratorului. "Am cunoscut pe toți junimiștii rămași în viață", va preciza el. O demonie a cunoașterii îl definea de timpuriu: "Temperamentul meu arzător și neliniștit, spiritul meu deopotrivă chinuit de curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunii care le animă, și de ce, iarăși, în acele împrejurări, am abandonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
februarie, și Lionel a împlinit nouăzeci de ani! I-am trimis un pachet și i-am telefonat la Bruxelles ca să-i aud vocea iubită. Spune că demonii altor planete vor ataca Pământul și că Domnul va veni în curând, trimițând demonii extratereștri și pe cei locali sub pământ. Mă dor mâinile din nou - am cărat restul de cărți în noul apartament. Kerstin (Lundberg) spune că a suferit și ea de același rău, dar după ce a adoptat o fetiță din America de Sud, durerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spaimei de eroare: „Poate că sunt singurul dintre prietenii tăi care să înțeleagă accesele tale de furie, dorința de suprimare a continuității vieții, pasiunea unei rupturi. Mi-e frică uneori ca toată tortura să șnuț fie o tentație satanică, o demonie subterană; înțeleg prea bine îngerii și mi-e teamă să nu fie căderea care mă apropie de ei”. Peste ani, când eroismul a devenit o amintire și căderea un fapt, previziunea pare să se fi împlinit. De aceea, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
bănuiala mistificării?! Or, autenticitatea acestei naturi poate fi demonstrată prin invocarea unor „cazuri” similare și nu este vorba de situații care să-l fi inspirat livresc. Nu de influențe e vorba aici. Iată-l, astfel, pe Kirillov, personajul dostoievskian din Demonii. Iubește copiii, iubește viața, își îngrijește serios sănătatea, face gimnastică, folosește chiar și o minge în acest sens, cumpărată de la Hamburg Ă aruncând-o și prinzând-o, crede că își întărește șira spinării Ă, dar toate acestea nu-l împiedică
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decât în munca fizică cu brațele. Întoarcerea la origini!” (16 august 1968 Ă 99). E încântat atâta vreme cât își ridică o casă la țară, la Dieppe. Apoi, când casa e gata, o părăsește dezamăgit. Se-aseamănă unui personaj, lui Șatov, din Demonii, care îi spune lui Stavroghin: „Ă Dumneata ești ateu, pentru că ești aristocrat, ultimul aristocrat. Nu mai știi să discerni binele de rău, pentru că ai încetat să-ți înțelegi poporul. Vine o nouă generație, ieșită din inima poporului, și n-o
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de măsură datorată pripelii, dacă nu cumva, la alții, un semn de minorat intelectual. La Dostoievski, noțiunea de „miracol” nu înseamnă niciodată o ruptură a ordinii naturale și a consistenței pozitive a lumii, ci exprima mirarea filosofică în fața existenței. În Demonii e un pasaj, după ce naște soția lui Șatov, când acesta are o exclamație în fața eternului miracol al nașterii; tânăra moașă, îndoctrinată la catehismul scientist al cercurilor nihiliste, îi dă o replică zdrobitoare: „Nu e nici un miracol, e doar un stadiu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
prospect. Luați mult prea în serios imaginile, pentru că d-voastră vreți să distrugeți oxigenul din aceste încăperi. EL: N-am mai exprimat nimic. EA: Nici măcar nu mai aveți nevoie să vorbiți, de asta vorbesc eu prea mult. Asta se numește demonie. EL: Fiecare nevoie este afacerea mea. Aștept la o fermă a mea și sper că nu va apărea pe acolo nici un om. Și halele de rebuturi sunt bineînțeles cele mai tainice gospodării de bunuri. EA: Acum vorbirea poate să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un mod de a imprima concretului, ordinarului, o undă de mister. Acestea, toate, configurează fenomenul Stănescu. Lectorului, devenit părtaș, nu-i rămân în memorie strofe ori sintagme oximoronice; primează fervorile, atitudinile, fronda, o anumită demonie, într-un cuvânt un suflu de umanitate revărsată. Mormane de antiteze așteaptă în atelierul faurului, care, copleșit, dă aripi paradoxurilor, impunându-și, rar, pauze odihnitoare; un orizont matinal îi pare "un curcubeu culcat la margine de lunci". Altă dată: "Ninge
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Clipa subiectivă, clipa metafizică, clipa creativă, acestea consonante, întemeiază un ceremonial vizual și melodic specific, un discurs de orizonturi unduitoare în care fuzionează apriorisme și imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lui Denis de Rougemont (din Les Mythes de l'amour), afecțiune dezinteresată (agapé), iubire gingașă (storge), dar și dorință intensă (pathos). Psihanalizabil, erosul acesta agitat, motiv de confesiune zigzagată, sfârșește într-un miraj romantic plurificțional, miraj rezumabil în ideea de demonie carnal-spirituală. Eminesciana iubită "fără corp" e, în Jeu d'amour, ființă fără nume, Nenumita: "aceea care nume n-a/ aceea care nume n-a/ aceea care nume n-are, / cărei-i ziceau Aletheia / cei vechi n-o voi numi așa
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
scris / eu voi cânta cuțitul" (Zidul de fulgere). Bântuit, imoderat, îl preocupă nașterea poeziei, geneza versului instaurator în stare "să ardă tot ce ating"; "l-am confundat o vremea cu pâinea / apa / aerul / focul" (Poem comentat). Numai poetul blestemat numai demonia cuvântului înaripat asigură accesul în inefabil: "Cine intră-n poem îi vede ușa de aur". Ușă interzisă "gârboviților", celor departe de "poemul vehement" ; o diatribă de un retorism de forum (Funerariile unui jurnal intim) e o punere la index a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Martorul (1988), cu care debutează, se arată vădit influențat de formula realismului magic latino-american, fiind populat de țărani aprigi, cu reflexe „nesupuse controlului”, măcinați de o ură și o frică atavice și trăind ca „la marginea unei prăpăstii adânci”. O demonie pune stăpânire pe aceste personaje bântuite la limită de sentimentul înstrăinării. Satul descris de G. este împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
parte din nostalgicii regimului monarhist, b...nuiți c... se pot opune instal...rîi noii ordini. Un organism special, „Siguranță”, a primit În Iugoslavia sarcina s... „apere poporul” de acești indivizi potențial periculoși pentru noua putere. De asemenea, trebuiau eradicați toți demonii considerați vinovați de r...zboi și trebuia preg...țiț terenul pentru edificarea noului regim, dorit a fi la antipodul celui vechi. Așadar nimic nu Îndemna la Ing...duinț.... Nu numai c... ustașii și familiile lor au fost masacrați În mas
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
textele avute în vedere, ocurențele sunt doar două: o formă de prezent slab − Avem nevoie de un înger păzitor care să reanimeze instinctul libertății (A. Pleșu, Despre îngeri) − și una de prezent tare − Îngerii încep să se reanime abia când demonia aceasta se estompează (A. Pleșu, Despre îngeri) −, însă niciuna nu privește uzul medical al verbului 9. ● Frecvență redusă în texte au și verbele complăcea/complace și displăcea/displace, în cazul cărora preferințele sunt diferite: apar de câte două ori complace
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
se omoară pentru că, pe plan metafizic, e vexat. Într-un anume sens, se răzbună. E modul lui de a arăta că "nu se lasă înșelat." Știm totuși că aceeași temă capătă cea mai admirabilă amploare datorită lui Kirilov, personaj din Demonii, partizan el însuși al sinuciderii logice. Inginerul Kirilov declară undeva că vrea să-și ia viața pentru că "asta-i ideea lui". E lesne de văzut că aceste cuvinte trebuie înțelese în sensul lor propriu. El se pregătește de moarte în numele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
muritorii prin meteoriți, comete, stele căzătoare, În conformitate cu acea comparație făcută de Euripide atunci când spune: «Odinioară Înfloritor, acum ca un astru căzut din cer, iată că s-a stins, dându-și sufletul»1. (E) Cât despre asemănarea unei ființe mixte cu demonii, explicația ne este furnizată de observațiile asupra Lunii al cărei comportament se potrivește cu al lor, deoarece ea se Înfățișează ochilor când În descreștere, când În creștere. Aceste faze Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nuntă, apoi ziua cununiei, când mireasa refuză, inexplicabil, să meargă în fața altarului, iar mirele, furios, intră cu buldozerul în sere, călcând un lan de porumb, omorând câini etc., în timp ce altcineva provoacă un incendiu. E o lume dementă, răscolită de convulsiile demoniei. În Marx librarul (2003) sunt zugrăviți pescuitorii în ape tulburi ai tranziției. Ca și în alte scrieri - nu atât Biblioteca din Alexandria, cât, de astă dată, Cina cea de taină - prozatorul folosește tehnici complicate, suprapune perspectivele și amestecă până la confundare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
suprimată”4. Executorul acestui fenomen (conducând un lot de schingiuitori) a fost, cum spuneam, Eugen Țurcanu, un torționar machiavelic, care ajunsese să-și fascineze uneori chiar și victimele. Virgil Ierunca vede În Țurcanu un Piotr Verhovenski (personaj dostoievskian din romanul Demonii) dus dincolo de limita răului și un al doilea marchiz de Sade5; alți memorialiști văd În el un doctor Mengele românesc; dar Țurcanu este torționarul prin excelență, În carne și oase, astfel Încît partitura sa este mai degrabă aceea de Mengele
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
lui cu Viața lui Antonie scrisă de Atanasie, care i-a servit probabil drept model lui Calinic. Autorul intenționează, firește, să compună o operă educativă și urmărește cu precizie cronologică viața lui Ipatie, comentînd minunile și în special lupta cu demonii. Spre sfîrșit (cap. 48), Calinic adaugă și două discursuri ale lui Ipatie adresate călugărilor, compuse probabil din citate extrase dintr-un document scris chiar de protagonist. Limbajul e simplu, bogat în forme morfologice și sintactice proprii limbii vorbite, iar sintaxa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul Împăraților romani, creștinii au fost persecutați pen‑ tru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se Închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile Împotriva creștinilor au atins cote paroxistice În primele trei secole creștine. Dintre acestea, care au dat Bisericii peste
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
din grădina fabuloasă înfiptă în mijlocul Bucureștiului torid și insuportabil, și regretă momentul în care e obligat să părăsească cercul lor de răcoare. În Dicționarul de simboluri al lui Jean Chevalier și Alain Gheerbant (articolul: nuc), pomul cu pricina e asociat demoniei erotice din complexul Dionysos - Artemis Caryatis, aceasta din urmă fiind iubită de zeu și transformată în nuc datorită darului clarviziunii magice „unificatoare”, care face parte din sfera morfologică a unui alt zeu psihopomp. În alte cărți, nucul e asociat sexualității
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
bine pe autorul ei. În Faust, încă de la începutul narațiunii suntem pătrunși de cântul unui suflet mare ce se dezvăluie. Goethe a simtit încă de tânăr cum sub pragul conștiinței, se clădeau multe pe deasupra vrerilor sale, posedat fiind de acea „demonie” dătătoare de forme; am văzut cum acestei puteri misterioase cu virtuți pozitive poetul ți aflase obârșia în acel câmp de forță panteist<ref id=”14”>14 Karl JaspersPsychologie der Weltanschaunungen, Berlin, 1992</ref>. Goethe s-a luptat în toată viața
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]