161 matches
-
reverbereze trecutul prin reiterarea aceluiași vechi mit al unui Eldorado ce ucide în masă. În acest context, Marco Bellocchio cu virulenta redusă la zero a dezamăgit în ecranizarea Prințului de Homburg, după Kleist, o modestă tentativă de figurare operatistică a demonismului unei conștiințe la limita patologicului. Păstrîndu-se în notă obișnuitului sau umorism autoironziat ce echivalează cu tribulațiile unui Woody Allen, Nanni Moretti își execută volutele temerare prin propria existența perorînd pe teme urbanistice sau familiare, despre pasiuni, idiosincrazii ori suferințe. Dar
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
să se îndrăcească”. Referințele bibliografice, literare și filosofice, cu care interlocutorii își susțin ideile, sunt serioase și plasează dialogul într-o zonă de o remarcabilă deschidere intelectuală. Iată, de pildă, ce crede Vladimir Tismăneanu despre ce a însemnat experiența bolșevică: „Demonismul utopiei bolșevice, născută din prometeismul sociologic marxist, a constat tocmai din instituirea unui regim care promitea maximum de libertate, realizabil doar prin distrugerea completă a libertății.” Am spune că această lapidară formulare a lui Vladimir Tismăneanu are meritul de a
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3617_a_4942]
-
încercat să fericească nația publicând o indigestă și funestă revistă cu titlul - auzi blasfemie! - "Democrația" și după ce i-a pupat, ca senator PRM, picioarele sfântului Vadim. Frumos sfârșit de carieră pentru unul din cei mai duri, nesimțiți, aroganți agenți ai demonismului comunist... Revin, după această paranteză... de răcorire, la tema enunțată în titlu. I-am invitat cu prilejul apariției numărului 1500 al "Orizontului" pe toți redactorii din trecut și actuali și colaboratorii revistei - firește, pe cei care puteau veni. Cred că
Ce înseamnă o revistă literară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9200_a_10525]
-
și Nae Ionescu. Suspectam o legendă. Deloc. Personalitate puternică, repet, minte bine strunjită. Păcat că sunt prea lungi ca să le citez fragmentele despre ce înseamnă dragostea, ori condiția soției alături de un mare artist. Iar paginile despre compasiunea pentru diavol și demonismul, de care nu se lasă totuși copleșită („...avertisment sau mistificare?”), al celui periculos ca drogul pentru studenți (deci, ea știa de pe atunci ce admiratorii actuali ai „diavolului” încă n-au aflat) sunt dintre puținele citite până acum în legătură cu Nae Ionescu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
oroarele/ Uscaseră în lume,/ Tot răscolea vulvoarele,/ Șoptind încet un nume." Bolintineanu scrie biserică, deci "pacinații" săi erau creștini, ori un locaș creștinesc se înălțase peste vechiul lor "templu"; ceea ce contează în intensitatea poemului e prezenta spațiului consacrat care subliniază demonismul babelor "blestemate"... Să ne oprim o clipă asupra unei splendide mișcări: în lumina palida a flacării "misterice": "stâlpii din biserică/ Păreau că se înclină". Acest joc de umbre admirabil prins ne duce cu gândul la o povestire a lui Balzac
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
totul poate fi controlat, existențele altora precum și propriile sentimente. Aceste reziduuri sentimentale, drojdiile unei îndepărtate chemări a sufletului catalizează reacția de ură și pasiune, făcând din Roman un posedat al unui rău care, dincolo de a fi politic, este expresia unui demonism mai subtil și mai periculos pentru că se joacă nu cu vicii, ci cu virtuți inculcate ideologic. Altfel, filmul este o poezie frumoasă despre noblețea de a fi nobil și ticăloșia de a fi ticălos.
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
și-a păcatelor scufundate în hăuri de crepuscul balcanic. Partitura lui Pirgu, interpretată în mii de nuanțe de levanto-exhibiționism, arată în ce măsură personalitatea lui Andrei Pleșu e capabilă să naveteze grațios-amenințător între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, Humanitas, 2009
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
și supravegheată minuțios. Isabelle întoarce metoda cu tot cu discurs împotriva lui Christine, iar Christine începe un joc sadic cu Isabelle demonstrându- i vulnerabilitatea. Clișeul utilizat până la demonetizare iese la suprafață, ilustrând proverbul, „apele liniștite sunt adânci”. Sadismul blondei scoate la suprafață demonismul brunetei victimizate, însă cu o ultimă întorsătură de situație, dublul gemelar al blondei ucise se dovedește a fi un revenant mult mai periculos. Predictibilele lovituri de teatru nu mai au cum să producă suspans, regizorul adăugând alte două exemplare la
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
prin viziunea dramatică genială a lui Wagner ridică în fața punerii în scenă și a interpreților probleme delicate. Într-un timp nedefinit, într-o lume măruntă, obișnuită, apariția eroului-damnat, Olandezul, aduce fascinația supranaturalului. Regăsim aici toate marile motive literare wagneriene: alteritatea, demonismul, puterea absolută, sacrificiul femeii, remușcarea, statornicia, mântuirea prin moarte. Într-una din scrierile sale, Wagner a indicat în amănunțime cum dorește să-și vadă înscenată opera, sugestii care pot fi urmate îndeaproape, cu rezultate foarte bune. Ceea ce se petrece și
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
a tuturor” („Cronos audevorandu-se...”, Memorii, Vol. I, Curtea Veche, 2005, p. 181). Îngenunchere deci și a lui Dumitru Popescu, membru al Biroului CC al UTM. În viziunea politrucului în ascensiune, înțelegem din acest text, victima era de fapt culpabilă de demonismul scenariului. Rar am întâlnit o asemenea schimonosire a adevărului istoric. Popescu știe (o scrie negru pe alb) că marea sculptoriță Milița Petrașcu și prietenii ei erau la un pas de arestare. Ce puteau face decît să mimeze penibilul ritual al
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
banală eroare de tipar: urmat în loc de armat! Versul corectat arată deci astfel: Am armat pămîntul ista, vremea mea, viața, poporul... Sugestia rectificării ne parvine dintr- un text înrudit tematic: Ai înzestrat pămîntul cu gîndiri, L-ai înarmat cu argumente mari (Demonism). „Înarmați” la rîndul nostru cu exemplele de mai sus, nu ne mai putem tulbura prea mult la gîndul că Maiorescu a intervenit și în textul Luceafărului, eliminînd patru strofe și jumătate și redactînd două versuri de legătură pentru a întregi
„Așa făceam și cu versurile lui Eminescu“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2526_a_3851]
-
de practicile ideologice ale partidului. Slaba atenție acordată rolului propagandei, centrarea aproape exclusivă pe momentele de intensă represiune fizică - de la asasinatele în cadrul luptei pentru putere (gen Foriș ori Pătrășcanu), până la violențele animalice din închisori (episodul "reeducării" de la Pitești), la formulele demonismului ultim ale universului concentraționar (Aiud, Jilava, Sighet și toate celelalte) ori la exterminările opozanților (cazul Gheorghe Ursu, rămas până în clipa de față o pată rușinoasă pe obrazul justiției românești), toate acestea riscă să estompeze desenul mare. Am simțit pe propria
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
vreo cinci ori mai mulți evrei decât au trăit vreodată în Germania!" E vreun om cu mintea întreagă care să le acorde cel mai mic credit? Nici unul. În schimb, apologeții crimelor comuniste găsesc din ce în ce mai multe urechi. Numai aducând la suprafață demonismul celor două mari blesteme ideologice ale veacului trecut, comunismul și fascismul, vom putea spera în cicatrizarea rănilor. Ascultând la nesfărșit minciunile vicioase ale călăilor de ieri, nu facem decât să scurtăm drumul dintre boală și moarte. Nu mă surprind veninul
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
un Univers cuprinzător să ia naștere și să se desfășoare pe o diversitate de planuri: social, moral, psihologic, politic, filosofic - în sensul unei modernități a problematicii (seducția puterii, relația maestru-ucenic, mereu reluată în cele mai diverse situații, alienarea, destinul, vinovăția, demonismul dostoievskian al individului). Cele patru volume de memorii se organizează în jurul unor etape biografice: criza din anii de formație, tinerețea bucureșteană (1952-1969) și debutul literar - în primul volum; cariera (definită ca "un exercițiu social ce ascunde sau exprimă o vocație
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
susține până la capăt: nu toate femeile din „cealaltă parte” sunt „de partea cealaltă”! Unele dintre ele sunt personaje angelice, curate sufletește și incapabile să comită fie și cel mai neînsemnat rău. Ele au însă un rol important: de a sublinia demonismul irezistibil al „muierilor adevărate”. În felul acesta, banda desenată face racordul la una din marile teme ale romantismului: cultivarea personajului misterios, fascinant, demonic. Într-un interviu din 1994, Hugo Pratt subliniază că nu toate personajele feminine întâlnite de Corto Maltese
Iubitele lui Corto Maltese (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4317_a_5642]
-
155). Mitologia “raționalistă” a terorismului ideologic, “mitologia oamenilor înarmați” (M. Eliade) cu cele mai noi cuceriri științifice în materie de tortură psihică și fizică, ține să interpreteze în cheie politică “ceea ce depășește cu mult” cadrul ei strâmt, mai observă Eliade. Demonismul puterii comuniste, care după 23 august 1944 a dispus schingiuirea și uciderea după gratii a sute de mii de români nevinovați (9), ignoră în mod voit omul ca om. Drept primă și cea mai însemnată consecință a unei asemenea viziuni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce ține de firescul sentimentelor, valorile tradiționale, patrimoniul psihosocial, pe scurt: de suflet și forță reflexivă - și aprig nesățioasă întru slujirea cultului devianței: erezie, abjecție, patologic. Unde întorci pagina, dai de copii abuzați, sinucigași, felații, lesbianism, fetișism, narcomanie, alcoolism, transsexualitate, demonism, necrofilie. Când ai, de peste zece ani, obligația să citești cel puțin o carte pe zi, dând seamă public de efectele lecturii, faptul că în doar câteva luni ți-e dat să treci din homosexualitatea lui Gide și Tennessee Williams în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în "Muntele Sacru" totul se petrece în lumină galbenă, orbitoare, lipsită de umbre - lumina Spaniilor. Peste care se lasă acea "soledad", tristețea creolă a vieții în afara istoriei, rătăcită în fabuloase amănunte. E aici splendoarea din "Terra Nostra" a lui Fu-entes, demonismul din "Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a vieții spirituale pe care mintea noastră n-o poate concepe încă, o resursă pe care, poate, cândva, viitorul va ști s-o pună în lumină, făcându-ne să aflăm ceva despre noi pe care nu-l știm încă?... Adevăratul demonism, cel care face parte din experiența oricui, numai muzica îl poate pune în valoare: că, anume, o forță care nu este în noi apare brusc în noi, fără să știm de unde izvorăște, și pune stăpânire pe noi, în întregime și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
totuși există! Dar el nu există decât cu prețul de a resimți imediat că ceea ce este nu poate să fie, că nu este „ceva“ care este, ci altceva, o halucinație, un miraj, o stare de somn din visul altcuiva; sau demonismul unei închipuiri fără margini. Așa ceva ne sugerează maya hindusă, sau reversul argumentului ontologic, care ar putea fi formulat astfel: „Divinul este, întrucât ceea ce este, în mod obișnuit, nu poate să fie decât neobișnuit, ca fiind ceva divin și trăind o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a unui întreg gen de oameni ce-au alergat din crimă în crimă, caractere prin cari brațul Nemesei istorice 422v răzbună asupra individelor ceea ce neamurile a păcătuit contra altora. Această concepțiune e departe de-a acoperi cumva grozăvia crimei or demonismul cugetărilor, din contra, ea mărește încă grozăvia și ororarea asupra unei perversități atât de radicale a unui spirit dotat în sine cu-atîta bogăție și ea ni va depărta totdeuna de aspectul unui criminal ordinar. O concepțiune ideală chiar în Iago
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de îndată în propria ei recunoaștere. Rămâi prost câtă vreme poți fi contemplat. Fiind o inconștiență lipsită de tresăriri, prostia respiră calmul și măreția unui peisaj. Ea are fanatismul naturii, care, trecut asupra omului, a pierdut atributele divinului. Prostia este demonismul fanatismului profan. ADAOS. Despre prostul care prostește și despre prostul prostit. - Comunismul își face intrarea în istorie sub forma marelui dezvăț. El pune la îndoială totul și respinge orice proiect care l-a precedat. El teoretizează marea ruptură și cuvântul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este vorba până la urmă decât de crearea unei diversiuni menite să ne ascundă pateticul situației de a ne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
negativitate și otravă. Viața nu rezistă la mare temperatură. De aceea, am ajuns la concluzia că oamenii cei mai frământați, cu un dinamism lăuntric dus la paroxism, care nu pot accepta temperatura obișnuită, sânt meniți prăbușirii. Este un aspect al demonismului vieții, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobișnuite, dar și un aspect al insuficienței ei, care explică de ce viața este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții; ceilalți se consumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iarăși ăia treizeci și șase...” „Care?” „Ăia din documentul meu despre templieri”. „Oameni fără fantezie. Și pe urmă?” „Și pe urmă se naște de-aici o nebunie colectivă: care Îi apără, care vrea să-i cunoască, care Îi acuză de demonism, alchimie și erezie, cu Astarot care intervine să-i facă bogați, puternici, capabili să se mute În zbor dintr-un loc În altul, În fine, scandalul e la ordinea zilei”. „Șmecheri, roza-cruceenii. Nimic nu contează cât o lansare la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]