174 matches
-
funcție referențială. Ceea ce le deosebește este faptul că lexemul aparține lexicului limbii, în timp ce cuvîntul este actualizarea unui lexem în cadrul discursului. Atunci cînd această distincție este trecută cu vederea, se folosește termenul neutru cuvînt, care desemnează orice unitate lexicală cu valoare denominativă. Majoritatea lingviștilor recunosc în cuvînt o unitate lingvistică fundamentală, căreia i se atribuie însușirea de universalitate. Cuvîntul există mai întîi ca invariantă și apoi ca variantă a nivelului lexical, ca unitate de denumire, fiind corelat cu noțiunile. Cu această primă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
determinării (cu articol) are într-adevăr aspecte speciale în cazul numelor proprii, dar acestea presupun și probleme de ordin semantic, fiindcă, desemnînd realități, sînt totuși lipsite de un sens lexical comparabil cu cel al numelor comune, ele fiind simple etichete denominative, a căror funcție de identificare depinde numai de asocierea stabilită între nume și referent. Dacă logicienii nu au reușit să stabilească statutul numelor proprii, o descriere mai coerentă a lor a fost realizată de lingviști, prin observarea funcționării numelor proprii modificate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lingvistic sau a unei expresii de a trimite la un obiect (real sau imaginar) al lumii extralingvistice. Prin urmare, această proprietate se concretizează printr-o relație dintre o expresie nominală și obiectul pentru care această expresie este nume, ilustrînd funcția denominativă a limbii, care constă în posibilitatea de a da informații despre realitate și de a comunica aceste informații. Relația ilustrată de referință este direcționată dinspre o unitate lingvistică (de obicei un cuvînt, un semn lingvistic) spre obiectul denumit și, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ale numelui predicativ nominal, în raport cu subiectul 84: (i) identificatorie - N2 identifică entitatea exprimată de N1: (7) a. Tu ești profesorul. b. Cel mai rău om este acela care nu poate fi bun nici când este fericit. (N. Iorga Cugetări) (ii) denominativă - N2 denumește entitatea exprimată prin N1: (8) El se cheamă / se numește Ion Popescu. (iii) categorizantă - N2 exprimă specia supraordonată în care se include N1 (sau clasa referențială căreia îi aparține N1) ori clasa / categoria căreia îi aparține N1: (9
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În ciuda acestui succes repurtat de naționalismul autohton, exista larga conștiință a "îmbucățirii politice a corpului românesc", după expresia lui Xenopol. Pentru a accentua această "desmădulare" a unității primordiale a spațiului românesc, A.T. Laurian (1862) utilizează permanent în istoria sa denominativul "Dacia" pentru a se referi la întregul teritoriu românesc. Mădularele despărțite ale trupului primordial al Daciei sunt numite "Dacia australă" (Țara Românească), "Dacia orientală" (Moldova) și "Dacia cisalpină" (Transilvania). Identitățile nominale ale părților sunt dizolvate în cadrul unitar al Daciei. Iar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de extracție pur marxist-leninistă. Într-o fază secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
funesta experiență a închisorilor comuniste (Ionescu- Gură: 2005, 27-83; Markham: 1996, 243-247; Ionescu: 1994, 152). PMR ar fi trebuit să se numească PUM (Partidul Unic Muncitoresc), "dar, în circumstanțe care rămân obscure" s-a optat până la urmă pentru prima variantă denominativă (Shafir: 1985, 42; Scurtu: 1994a, 371; Scurtu: 1994b, 227-235; Moraru C. et. al.: 2002, 8). Revenind la PNȚ și PNL, primul va fi desființat în vara anului 1947 în urma unui decret guvernamental, în timp ce ultimul a ales, în aceeași perioadă, calea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sublinieze că nu are întâietate în raport cu nici un alt secretar al CC, ci doar atribuții generale (Fischer: 1989, 77). Modificările introduse de noul lider, care reflectau, în opinia sa, avansul înspre "construirea socialismului", nu s-au limitat însă doar la aspecte denominative. Astfel, Biroul Politic dispare și este înlocuit de un Prezidiu Permanent, redenumit după câțiva ani Birou Permanent, a cărui componență a fost extinsă pentru a cuprinde cât mai mulți susținători ai lui Ceaușescu. Apare de asemenea Comitetul Politic Executiv (CPE
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conținutului semantic al cuvintelor, concomitent cu modificări ale planului expresiei și prin intermediul specializării unor clase de cuvinte. * * * În structura cuvântului (în plan semantic și în planul expresiei deopotrivă) converg nivelul lexical al limbii, care-i este propriu, prin funcția specifică, denominativă, nivelul morfematic, prin funcția semnificativă a unităților morfematice, pe care și-o asumă, și nivelul sintactic, pe care îl construiește și căruia îi asigură realizarea funcției specifice, funcția de comunicare. Prin apartenența la nivelul lexical al limbii-sistem, domeniu al generalului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-re, sufix al infinitivului lung, reprezentat în tema nominală numai prin r; e din re funcționează ca dezinență de număr și caz: venir(e), revenir(e) - venir(i), revenir(i). Purtătoare a sensului lexical, componenta constantă asigură cuvântului desfășurarea funcției denominative, în interiorul raportului cod-referent, în relativă autonomie față de cadrul situațional (deixis-ul) al actului lingvistic concret și de relațiile sintactice în care intră în organizarea textului - produs al comunicării. Variabila, purtătoare a sensurilor gramaticale, reprezentată de morfemul gramatical (sau grup de morfeme
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
strânsă dependență de cadrul situațional al actului lingvistic și (sau) de relațiile sintactice în care intră în structura textului. Caracterul de interdependență al raportului dintre sistemul lexical al limbii și rolul pe care îl are sistemul gramatical în dezvoltarea funcției denominative a cuvântului, componentă fundamentală a funcției globale, de comunicare și cunoaștere, a limbii, determină caracterul foarte complex al constantei din structura cuvântului și al raportului constantă-variabilă, expresie a complementarității perspectivelor lexicală și gramaticală în organizarea internă a vocabularului. În planul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin sensul lor lexico-gramatical, constituit într-o trăsătură semantică stabilă: ‘verb’ vs ‘substantiv’. Este vorba, deci, de două unități lexico-gramaticale distincte; sensul lexico-gramatical modelează în mod specific o aceeași „idee” lexicală, prin perspectiva pe care o introduce în desfășurarea funcției denominative a cuvântului finit: statică, la substantivul luptă, care definește ca ‘substanțialitate’ o realitate extralingvistică reflectată în conștiința vorbitorului ca substanță, dinamică la verbul luptă, care o definește ca procesualitate: E o luptă cu morile de vânt. vs El luptă cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Expresia lingvistică a semnelor matematice este condiție obligatorie, în comunicarea pe cale orală, dar este întrebuințare improprie în limba scrisă. V. VERBULtc "V. VERBUL" VERBUL, cea mai complexă categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire), asociază, într-un grad maxim de complementaritate, funcția denominativă a limbii, proprie unității fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fundamentale de la nivel lexical: cuvântul și funcția predicațională, proprie unității fundamentale de la nivel sintactic: enunțul. Gradul maxim de complementaritate denominativ-predicațional își are originea în componenta semantică (lexicală și gramaticală/sintactică deopotrivă) definitorie a verbului - procesualitatea. Din perspectivă logico-semantică, prin funcția denominativă, în desfășurarea raportului la nivel lexical, verbul, reprezentat, în ansamblul nedeterminat al vocabularului, prin infinitiv, este alături de substantiv, cea de-a doua categorie lexico-gramaticală (parte de vorbire) care exprimă noțiuni și care, pe această bază, se caracterizează prin autonomie semantică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
constea. Cu aceeași dezinență -Ø, compușii verbului a lua prezintă omonimia indicativ-conjunctiv, persoana a III-a singular, în baza omonimiei de dezinență, asemenea verbului de bază: reia - să reia, preia - să preia. CATEGORII GRAMATICALE VERBALETC "CATEGORII GRAMATICALE VERBALE" Complementaritatea funcțiilor denominativă și predicațională din planul semantic al verbului determină un al doilea raport de complementaritate, între dimensiunea sintactică (structura enunțului/textului) și dimensiunea deictică (enunțarea textului) în dezvoltarea categoriilor sale gramaticale, proprii (diateza, timpul, aspectul, modul) sau prezente și la alte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
supin) sau nume-verb-adverb (gerunziu). La cel de-al doilea nivel, neutralizarea opozițiilor categoriale se manifestă ca potențialitate absolută (infinitivul) sau ca absolutizare a semanticii unui termen al opoziției (gerunziu, participiu, supin). INFINITIVULTC "INFINITIVUL" Principala funcție lingvistică a infinitivului este funcția denominativă. Infinitivul denumește acțiunea (starea etc.) verbului în interiorul sistemului lexical al limbii, așa cum forma absolută a substantivului, acauzală, denumește „obiectual” substanțe - „obiecte” interpretate lingvistic: a călători - corabie Infinitivul poate fi, în acest sens, și chiar este în mod frecvent în limba
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
izolat și pasiv. Cuvântul devine element activ, în procesul de comunicare lingvistică, numai prin dezvoltarea unei structuri sintactice. Din perspectivă dinamică, unitatea de bază a limbii în act (a vorbirii, în accepția lui Saussure) este enunțul. Întemeindu-se pe caracterul denominativ și semnificativ al cuvintelor și pe sensurile derivând din organizarea lor în sintagme, prin dezvoltarea unor relații sintactice, expresie a unei trepte superioare în desfășurarea raportului realitate-gândire-limbă, enunțul comunică. În interpretarea lingvistică a lumii, prin funcția denominativă, cuvântul își construiește
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-se pe caracterul denominativ și semnificativ al cuvintelor și pe sensurile derivând din organizarea lor în sintagme, prin dezvoltarea unor relații sintactice, expresie a unei trepte superioare în desfășurarea raportului realitate-gândire-limbă, enunțul comunică. În interpretarea lingvistică a lumii, prin funcția denominativă, cuvântul își construiește (și își dezvăluie) conținutul, lexical, printr-un nucleu semantic originar și, în același timp, gramatical, prin diferite ipostaze categoriale, împreună cu care dezvoltă o identitate specifică parte de vorbire, în terminologia tradițională, sau clasă/categorie lexico-gramaticală: Raportul însuși
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Faptul că) a plecat foarte devreme (...) înseamnă că nu a renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a renunțat la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la bătălia pentru adevăr. Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" În funcție de realizarea specifică a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în piept
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
hexatonice, emanciparea coloritului armonic printr-o tendință pregnantă de autonomizare a acordurilor, precum și afirmarea culorii timbrale). De altfel, opțiunea sa pentru plasarea titlurilor la finalul Preludiilor pentru pian, intenție elocventă în sensul anulării ideii de subordonare a muzicii în raport cu formula denominativă, reprezintă una dintre formele sale de protest adresate acestei atitudini restrictive. Astfel, Preludiile ne oferă ipostaza unei muzici în care amintirea devine resortul narațiunii, în care avansarea reprezintă o evoluție orientată spre trecut. În acest fel, narațiunea sonoră își atinge
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
moduri, slendro scara pentatonică și pelog - scara heptatonică. Dar, caracteristica definitorie a muzicii javaneze o constituie modalitatea de acordaj la diferență de semiton a celor două partide ale orchestrei, fapt ce determină crearea unui efect sonor de ușor dezacordaj. Opțiunea denominativă - Pagodes - joacă rolul unui titlul generic, o simplă imagine convențională menită să declanșeze asocieri semnificante la nivelul mental al auditorului. În același timp, procesul de decodificare a viziunii conceptuale apare facilitat în mod semnificativ de recursul lui Debussy la utilizarea
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
care asistăm la estomparea gradată a contururilor sale. Images, II ème série 1907 II.4. Cloches à travers les feuilles (Clopote printre frunze) Asociată sonorităților rezonante și configurației de discurs ce suprapune evoluțiile independente ale unor multiple linii contrapunctice, opțiunea denominativă a acestei imagini sonore relevă prezența unei aluzii evidente la muzica de gamelan. Astfel, Cloches à travers les feuilles este una dintre numeroasele ofrande muzicale aduse de Debussy muzicii javaneze, a cărei descoperire i-a produs o adevărată revelație cu
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
sau Paul Verlain, devenind un frecvent vizitator al cercului de ezoteriști, cu renumitele sale ședințe de spiritism ce aveau loc la librăria L’Art Indépendant a lui Edmond Bailly. La toate acestea se adaugă argumentul esențial ce îl marchează formula denominativă, a cărei exprimare încifrată într-un alexandrin perfect - un vers de 12 silabe - indică vădita intenție a compozitorului de a conduce la ermetizarea semnificațiilor conținute. Viziunea conceptuală propune stimularea în exclusivitate a acelor zone extrasenzoriale ale psihicului, eventuala „conștientizare” a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]