207 matches
-
Punând problema ieșirii din universul discursului de lemn, Sorin Antohi, în prefața la Limba de lemn a lui Fr. Thom, crede că este nevoie de o acțiune educativă sistematică, corectiv recuperatorie, în vederea refacerii, reconstrucției lingvistice, pe câteva direcții: lupta pentru denotație, legătura constantă cu realitatea, eliminarea sistematică a patosului, lupta pentru pluralism discursiv. După cum am amintit mai sus, Francoise Thom face distincție între două modalități ale limbii de lemn, o limbă de lemn de aparat, produs al unei ideologii dominante, totalitare
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
verbal, nonverbal și paraverbal - poezii din Verlaine, Mallarme sau Baudelaire. Am rămas uimit să văd la un loc copii francezi, arabi, greci, asiatici sau mulatri trăind un katharsis autentic prin intuirea unui limbaj comun, cel al literaturii, care trece dincolo de denotație spre o conotația din spatele cuvintelor, dincolo de formă, spre fond. (foto) M-am simți consolat să observ că francezii se confruntă cu probleme similare cu ale Învățământului românesc: mărirea colectivului de elevi, desființarea școlilor, disponibilizarea cadrelor didactice din cauza crizei financiare, diminuarea
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Nicu CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93098]
-
arhivă, coerență, enunț, text. DUCROT - SCHAEFFER 1972; DUBOIS 1973; D. FILOZ 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONOTAȚIE. Folosit mai întîi în logica scolastică, termenul conotație denumea ansamblul atributelor care definesc un concept, în opoziție cu denotația care indica extensiunea conceptului. În știința limbii, conotația reprezintă una dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
CONOTAȚIE. Folosit mai întîi în logica scolastică, termenul conotație denumea ansamblul atributelor care definesc un concept, în opoziție cu denotația care indica extensiunea conceptului. În știința limbii, conotația reprezintă una dintre direcțiile bifurcației semnificatului unităților lexicale, cealaltă direcție fiind atribuită denotației. În acest sens, conotația unui cuvînt este numai o parte din semnificația lui sau, altfel spus, semnificația adițională a semnului lingvistic, care are relații cu limbajul figurat și cu expresivitatea, ce intră sub incidența stilisticii. Ea se realizează prin intermediul sugestiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discurs, precum cele literare, oratorice, publicitare etc. Sursa valorilor conotative este complexă, de cele mai multe ori constînd într-o anumită interpretare a realității (vulpea ca simbol al șireteniei) sau într-un rezultat al imaginației (zmeul ca simbol al răului). Spre deosebire de denotație, care primește caracter de stabilitate prin relația cu obiectele, conotația are un aspect diversificat și mai puțin precis, fiind un adaos ce valorifică virtualitățile, și, de aceea, au existat lingviști, între care Leonard Bloomfield, care au apreciat că varietățile conotațiilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cu toate acestea, s-au încercat însă unele sistematizări ale conotațiilor, deși demersul este departe de a fi condus la rezultate cu caracter de generalitate apreciabil. Astfel, dacă se are în vedere culoarea denumită de cuvîntul roșu, ea are o denotație stabilă definibilă de obicei ostensiv "culoare ca sîngele", dar mai multe conotații: o conotație individuală pentru cineva care agreează culoarea datorită preferinței unei persoane îndrăgite, o conotație socială pentru participanții la trafic, care o interpretează ca un indiciu de oprire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și sistematizărilor posibile fiind destinată stilisticii și poeticii. Cu toate acestea, analiza discursivă nu poate face abstracție de prezența valorilor conotative și, de aceea, trebuie să facă întotdeauna distincție între folosirea exclusiv denotativă a cuvintelor și folosirile conotative. V. cuvînt, denotație, semiologie. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN CONTACT LINGVISTIC. Prin contact lingvistic sau contact între limbi se înțelege situația în care se află un individ sau un grup de indivizi
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cunoașterii (acesta este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe cazuri, de funcția metalingvistică a limbii. V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este un x). Ca atare, în ansamblul discursului, procedeele denominative realizează structurări specifice, atribuindu-i caracter didactic și uzînd, în multe cazuri, de funcția metalingvistică a limbii. V. nume, definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
definiție. NIDA 1975; LYONS 1977; ESCANDELL VIDAL 2004. IO DENOTAȚIE. Cuvîntul denotație a apărut prima dată în terminologia logică întrebuințată de J. S. Mill, în corelație opozitivă cu conotație, cu înțelesul de extensiune a unui concept. Preluat de lingvistică, termenul denotație a devenit numele elementului stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil în afara discursului, adică un conținut atribuit de limbă, dar evaluat din perspectiva tuturor entităților extralingvistice care îl atestă. Un asemenea conținut este deci aplicabil tuturor unităților din sfera unui
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stabil din conținutul cuvîntului, nesubiectiv și analizabil în afara discursului, adică un conținut atribuit de limbă, dar evaluat din perspectiva tuturor entităților extralingvistice care îl atestă. Un asemenea conținut este deci aplicabil tuturor unităților din sfera unui concept și, de aceea, denotația a devenit sinonimă cu însăși extensiunea conceptului care stă la baza semnificației. În această situație, denotația, care trimite la o clasă de obiecte, se opune desemnării, ce vizează un obiect izolat sau numai un grup de obiecte din clasa respectivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
devenit sinonimă cu însăși extensiunea conceptului care stă la baza semnificației. În această situație, denotația, care trimite la o clasă de obiecte, se opune desemnării, ce vizează un obiect izolat sau numai un grup de obiecte din clasa respectivă. Dacă denotația este analizabilă în afara discursului, și, prin urmare, a enunțului, aceasta nu înseamnă că nu se poate regăsi în discurs, căci, dacă se enunță propoziția Oamenii au același cod genetic, de exemplu, aceasta înseamnă că referința este reprezentată de extensiunea conceptului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imperfectul indicativ (ca timpuri continue), metafore și comparații. V. enunț, metalimbaj, nivel, secvență, text, valoare. DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN DESEMNARE. Termenul desemnare este raportabil la denotație și la referință, uneori fiind utilizat chiar ca sinonim al denumirilor pentru aceste realități, deși existența lui se justifică numai dacă are o semnificație proprie distinctă. La fel ca denotația și ca referința, desemnarea indică stabilirea sau existența unei relații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2002; BUSSMANN 2008. RN DESEMNARE. Termenul desemnare este raportabil la denotație și la referință, uneori fiind utilizat chiar ca sinonim al denumirilor pentru aceste realități, deși existența lui se justifică numai dacă are o semnificație proprie distinctă. La fel ca denotația și ca referința, desemnarea indică stabilirea sau existența unei relații între forma lingvistică și lumea obiectivă. În interpretare exactă, desemnarea este relația dintre forma respectivă și realitatea extralingvistică sau referentul semnului lingvistic, adică un obiect, un proces, o calitate etc.
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se referă o paradigmă a desemnării este în general o secvență a denominației. Dacă discursul analizat este o traducere, identificarea desemnării, arată Eugen Coșeriu, este esențială pentru a stabili corectitudinea transpunerii dintr-o limbă în alta. V. concretizare, definiție, denominație, denotație, referent. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004. RN DESTINATAR. Termenul destinatar se întrebuințează în teoria comunicării pentru a desemna subiectul căruia îi este adresat un mesaj de către subiectul vorbitor. Această manieră de definire
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deoarece nu are mijloace lingvistice caracterizante, diferite de limba obișnuită și, în plus, poate recurge și la mijloace de reprezentare diferite de cele ale limbii naturale, precum pictura, sculptura sau cinematografia. Din punct de vedere logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un tip de discurs narativ și descriptiv, el este deosebit de discursul factual (referențial) prin faptul că frazele lui nu desemnează referenți reali. De aici, rezultă că specificitatea ficțiunii constă în lipsa denotației, încît este indiferent dacă un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logic, discursul ficțiunii are o denotație nulă, fiindcă, deși este un tip de discurs narativ și descriptiv, el este deosebit de discursul factual (referențial) prin faptul că frazele lui nu desemnează referenți reali. De aici, rezultă că specificitatea ficțiunii constă în lipsa denotației, încît este indiferent dacă un nume sau altul are sau nu are referent, ceea ce implică renunțarea la a pune problema adevărului în cazul ei. Mai mult decît alte enunțuri, cele ale povestirii pun deci problema adevărului lor, căci obiectele despre
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
vizează sensurile elementelor dicursive (în primul rînd ale enunțurilor). Pe de altă parte, statutul acestor sensuri trebuie considerat din perspectiva unei ierarhii cognitive, însă nu subordonat acesteia, adică fără o apreciere strictă din perspectiva unei astfel de ierarhii. V. actant, denotație, ideintitate narativă, ipseitate, narativitate, referință. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN FIGURĂ. În retorică, cel care folosește discursul trebuie să instruiască, dar și să emoționeze și să placă. Pentru realizarea acestor finalități, utilizatorii acestui tip
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nume pornind de la obiect, realizîndu-se astfel desemnarea lui, obiectul fiind desemnatul (sau designatul). Din acest motiv, referința este relația care se creează într-un moment concret între expresia lingvistică și obiectul sau situația extralingvistică, fiind distinctă de relația reprezentată de denotație, ce se stabilește între expresie și întregul reprezentat de clasa obiectelor pentru care ea este semn, clasa respectivă constituind denotatul expresiei. Întrucît referința este orientată spre referent, ea este în măsură să releve informația oferită de discurs prin raportarea la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
observabile, în vreme ce sensul care stă la baza acestor efecte este o construcție lingvistică ce nu poate fi obiectul unei observații directe, fără însă ca aceasta să-l împiedice de a fi real, ca mișcare naturală a gîndirii. V. accepție, conotație, denotație, semnificat, semnificație, valoare. SAUSSURE 1916; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; COȘERIU 1994; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN SILOGISM. Dintre speciile raționamentului, silogismul s-a bucurat de cea mai mare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relații înglobante (ansamblu-component), acestea realizîndu-se între entități, iar, în cazul noțiunilor, relații hiperonimice sau hiponimice (gen-specie). Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sinecdoca prezintă interes pentru variația denotației produsă în cadrul enunțurilor. Există o sinecdocă particularizantă atunci cînd se denumește o colectivitate printr-un element reprezentativ, care produce efectul de exemplarizare (românul este sceptic din fire), și o sinecdocă generalizantă, dacă întregul înlocuiește partea, care poate duce la o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
posibilității învierii lui Iisus și considerații antropologice privind viața de apoi. Ucenicii lui Hristos n-au inventat conceptul de Înviere atunci când au relatat despre aceasta, deoarece el era deja un loc comun în tradiția eschatologică ebraică. Învierea are atât o denotație factuală, ca fapt istoric susținut de dovada mormântului gol, cât și o conotație stilistică, adică Învierea ca metaforă absolută. Deși nu crede în veridicitatea relatărilor evanghelice despre Înviere, pe care le consideră legende inacceptabile din punct de vedere istoric, Pannenberg
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Sanda Golopenția-Eretescu, Reliefarea motivului în poezia lui G. Bacovia, Radu Niculescu, Constante în structura cîntecului epico-liric din Transilvania, Crișana și Maramureș. "Cîntecul lui Vălean", în Studii de poetică si stilistică, București, 1966. Metoda are însă defectul de a înregistra numai denotațiile cuvintelor nu și conotațiile (sensurile contextuale), ceea ce poate duce la rezultate eronate, fără anumite "corecții" (v. Sanda Golopenția-Eretescu, op. cit.). Acest motiv îndreptățește critica lui Tudor Vianu, recenzie la Guiraud - Problemes et methodes... în Limba română, 1959, nr. 3, p. 24-26
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
vs. Cei doi jucători au plecat cu autocarul, respectiv cu mașina.) În schimb, dacă substantivul colectiv face parte dintr-o sintagmă partitivă, acordul la plural este acceptat de unii vorbitori. Acest lucru este posibil deoarece cuantificatorul partitiv schimbă tipul de denotație a colectivului: acesta nu mai denotă un grup, ci o sumă (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale, pentru mai multe detalii referitoare la cuantificarea partitivă). Substantivul cu o denotație de tip grup are un caracter atomic, singular, iar substantivul cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
vorbitori. Acest lucru este posibil deoarece cuantificatorul partitiv schimbă tipul de denotație a colectivului: acesta nu mai denotă un grup, ci o sumă (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale, pentru mai multe detalii referitoare la cuantificarea partitivă). Substantivul cu o denotație de tip grup are un caracter atomic, singular, iar substantivul cu o denotație de tip sumă are caracter cumulativ, plural. În mod obișnuit, un substantiv colectiv denotă un grup, deci o entitate atomică, de tip +singular. Prin combinarea cu un
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]