371 matches
-
3) Interferențele lexicale: Substantive din domeniul sportiv sunt utilizate cu referire la viața militară și socială. Balcaniadă „Competiție sportivă care are loc la intervale regulate cu participarea sportivilor din țările balcanice.” (din Balcani și sufixul -iadă), recent a dobândit sensul denotativ „Lupte interetnice care se desfășoară în Balcani”: „Demersurile de până acum arată că nu va fi vorba în nici un caz de o nouă sângeroasă de inspirație iugoslavă.” Tl., 90-92/1993, p.12 Deși semantic nu au comună decât denumirea regiunii
ASPECTE ALE POLISEMIEI ÎN LIMBAJUL PUBLICISTIC ACTUAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342588_a_343917]
-
unde se desfășoară acțiunea, le considerăm polisemantice din cauza originii comune. Universiadă „Competiție sportivă internațională la care participă tineretul din universități” (din Univers[itate] și sufixul -iadă) în timpul evenimentelor din 1989 s-a îmbogățit cu un nou sens cu valoare atât denotativă, cât și conotativă în funcție de intenția vorbitorului „Miting anticomunist desfășurat în piața Universității din București” care îl situează în relație de sinonimie cu golaniadă. „Prima universiadă anticomunistă din lume.” Z-Z., I, 11/1990, p.8 Este foarte greu de stabilit dacă
ASPECTE ALE POLISEMIEI ÎN LIMBAJUL PUBLICISTIC ACTUAL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342588_a_343917]
-
interpretare logică, ci, tocmai fiindcă e viu și tăios ca o lamă lucioasă de cuțit (cu viața regăsindu-se în carnea lui exact așa cum apare ea în realitate, la dimensiunea sa corect cuantificată), până la redarea completă a sensului său profund denotativ. Libertatea, „proiectul imemorial al omului” (Marcel Moreau), nu rămâne pentru Goma un simplu punct îndepărtat de „esență mitică”, fixat, undeva, pe nivelul superior și intangibil de „cel mai divin dintre visuri”, conform concepției aceluiași scriitor belgian - fiu de țiglar „cu
MASACRUL FLORILOR ŞI ETICA DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343327_a_344656]
-
înghite marea imaginară în care nu mai știu să înot- Fluture pe cub de zahăr George Schinteie stăpânește foarte bine metafora( titlurile sunt metafore aproape în totalitate) și o glisează într-o stilistică proprie, oximoronică între vis și realitate, între denotativ și conotativ, între sacru și desacralizare, între natural și denaturare, așa încât lectura oferă un sincretism poetic rafinat. dar dar dacă moartea ar bate la ușă de cîte ori își iau zborul porumbeii din colivia sufletului ancorat de nori liniștea dintre
GEORGE SCHINTEIE -67 -POEME DEZNODATE – de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379115_a_380444]
-
cu totul și cu totul neconformă cu realitatea ca atare denotă un principiu de critică a conștiinței sociale complet eronat ca modalitate de a privi dincolo de ceea ce suntem învățați a vedea în mod obișnuit în juru-ne. Cu alte cuvinte, deslușirea denotativă sau conotativă a corpului lingvistic propus de un subiect în parte nu numai că reprezintă o mare provocare pentru un specialist, dar îl și îndreaptă pe acesta către o latură distinctivă a modelului semiotic ales, model de o complexitate vădită
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
volumul. În timpurile moderne, școlile semiotice și structuraliste occidentale au sintetizat un model al imaginii vizuale bazat pe câteva coduri specifice: coduri senzoriale; coduri iconice; coduri iconologice. Ansamblul acestora poate fi dotat, în funcție de viziune, formulă artistică și stil, cu calități denotative sau conotative. Aceste coduri pot fi detectate mai ales în arta figurativă, unde obiectul pictural (inclus în imagine și sugerând cele trei dimensiuni ale spațiului) poate avea două proprietăți: 1) paradigmă vizuală (obiectul considerat ca prezență solitară); 2) sintagmă vizuală
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
este emoția artistică (bucurie, tristețe, revoltă, compasiune etc.), prin identificarea empatică cu subiectul uman sau detașarea de acesta. 3) Procesul intelectual (nivelul rațional-ideatic): judecarea elementelor percepute prin procesul fizic-senzorial și înțelegerea mesajului transmis, concretizat în subiect; rezultatul este înțelegerea sensurilor denotative și conotative ale operei de artă, aprecierea valorică, istorică și social-umană a acesteia. Aprecierea calității artistice a unei opere picturale, bazată pe sistemul triadic cu criteriile respective, poate avea loc respectând rigorile de ordin estetic (excelența formală și cromatică), de
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
se bazează o configurație structurală autonomă și pe o viziune cognitiv-existențială la nivel individual, noi propunem, pentru percepția și analiza operei picturale, doar activarea a trei coduri esențiale: 1) coduri senzoriale; 2) coduri iconice; 3) coduri iconografice. Acestea au valori denotative și conotative corespunzătoare. În genere, opera de artă, indiferent de gen, stil, epocă sau calitate, include trei tipuri de valori: 1) valoare istorică (încadrare sociologică, mentalități, mijloace tehnice, context politic etc.); 2) valoare materială (opera în sine, în integralitatea sa
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
Marcel Turcu, în întregul ei*, a fost și este calificată, de mai toți comentatorii, drept suprarealistă - fapt justificat, până la un punct, de aparenta ei non-transparență (deși a înțelege nu înseamnă neapărat, și doar, a decoda instantaneu, a “pricepe” la nivel denotativ), de extraordinara dezinvoltură a asocierilor lexico-semantice, de neîngrădita libertate a expresiei în general (măcar la o primă abordare). Dar aplicarea acestei etichete (suprarealist) - demers hermeneutic foarte comod, de altfel, căci scutește de efort - nu poate satisface un cititor atent, dispus
POEZIA LUI MARCEL TURCU SAU DESPRE SUPRAREALISMUL METAFIZIC de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344988_a_346317]
-
al monolitului fisurat încă dintru început UE întocmai ca o batistă fluturată în semn de adio pe peronul dezolant al unei gări singuratice de mâna unui necunoscut. De fapt, termenul democrație și-a pierdut de mult și definitiv sensul său denotativ inițial, existând azi, așa cum spuneam în paragraful anterior, drept simplul paravan acoperitor al multiplelor jocuri de culise ale guvernelor lumii și a celui mondial, care le coordonează, momentan din „umbră”, pe toate acestea la un loc. Personal, mă îndoiesc de
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
o artistă plurivalentă și așa se explică faptul că spectacolele în care joacă umplu cu ea miezul desfășurătorului. Inclusă în programul unui spectacol, actrița Doina Ghițescu lărgește considerabil relația dintre lumina scenei și penumbra sălii de spectacol. De la o perspectivă denotativă, la un reper al succesului, actrița Doina Ghițescu e capabilă să salveze un program ajuns la un punct fără ieșire din anost, să repare o „pană” făcând să reintre în uz farmecul spectacolului ajuns dintr-un motiv sau altul în
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
este un enunț mai mult sau mai puțin vocativ, cu destinatar inclus (voi păcătoși de pe pămînt, voi proletari din toate țările, voi nevropați ai Vienei, voi cetățeni ai Franței etc.), și este un enunț prescriptiv mai degrabă decît descriptiv sau denotativ (ca în știință), un enunț ale cărui valențe pragmatice vizibile sau implicite sînt evidente. Aici își găsește substanța primul domeniu al Rațiunii practice. Lingviștii vorbesc de "pragmatică", anumiți filosofi de "praxeologie", eu pomeneam mai demult de o fizică "morală" și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cuvintele, ci și lucrurile la care acestea se referă. Acest model este mai potrivit și pentru abordarea spinoasei probleme a conotațiilor, prin excelență instabile, variind în funcție de cultură, de perioada istorică și de experiență individului, precum și cea a frontierei dintre sensul denotativ și cel conotativ care „coincide cu distincția nebuloasa, dar crucială s...ț dintre «limba» și «lumea reală»”21. „Realismul experiențialist” ce caracterizează acest model postulează existența unor ansambluri conceptuale complexe, provenite din experiența umană, cu ajutorul cărora omul organizează cunoașterea. Structura
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a fost scrisă și îndelung comentată într-o limbă și o cultură atât de diferită de a noastră, transferul de semnificații nu are cum să nu fie parțial, sacrificând nu numai o mare parte a conotațiilor, ci aproximând și sensurile denotative. De aceea, orice nouă traducere, mai ales dacă e însoțită și de note, este un câștig pentru cititorii limbii-țintă și posedă o complementaritate cu celelalte dinaintea ei. 2.3.2. Probleme de traducere La analiza fiecărui nume, ne-am referit
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
redate decât prin parafraze. În sfârșit, traducătorii încearcă să redea ceva din frumusețea stilistica a originalului. Însă acesta este cel mai greu pariu pe care și l-ar putea asuma cineva, bineînțeles fără a trădă sensurile - cel puțin pe cele denotative principale. Capitolul 3tc " Capitolul 3" Numele divine în Biblie și traducerea lor în limba românătc "Numele divine în Biblie și traducerea lor în limba română" În toate civilizațiile arhaice, numele se considera că exprimă fie esență persoanei care îl poartă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pe lângă cele spuse despre această expresie mai sus, la 3.1.2., facem următoarea observație: traducerea acestei expresii este un caz ce ilustrează felul în care servituțile unei limbi care se interpune între original și traducere pot săraci sensul atât denotativ, cât și conotativ al unui cuvânt sau text. Poate că traducătorii Septuagintei nu au voit neapărat să transforme expresia într-o definiție ontologica a dumnezeirii; pur și simplu limba greacă nu le permitea altă opțiune. Multe limbi însă pot traduce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lui” considerăm că este o traducere mai reușită a celei de-a doua expresii: este exactă și la fel de neașteptată că în original, căci păstrarea acelei metafore este de natură să suscite reflecția, în vreme ce „chipul ființei” reda pur și simplu sensul denotativ: Fiul revelează ființă lui Dumnezeu. În Col 1,15, Fiul este numit pur și simplu eikÄîn to¤ theo¤ to¤ aorátou: „chipul lui Dumnezău, Celui nevăzut (SC); „chipul lui Dumnezeu celui nevăzut” (Blaj, G-R, BS); „chipul nevăzutului Dumnezeu” (BVA); „chipul Dumnezeului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traducere în limba română" Pe baza observațiilor făcute cu ocazia discutării fiecărui nume în parte, putem desprinde următoarele în ceea ce privește traductibilitatea: 3.4.1. Un număr considerabil de nume divine nu pierd, sau nu ar trebui să piardă, nimic din sensul denotativ sau conotativ la transfer. Este mai cu seamă cazul metaforelor cosmologice, cu valoare universală: ’Ar (3.1.13.2.) - respectiv tò phÄÎs (3.2.2.15.3.), Țór, Sela‘, ’E>en (3.1.16.5.), al metaforelor antropomorfizante: gibbÄr (3
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.3.1.); - chiar dacă se transferă cu altă formă gramaticala: r"m we niss"’ (3.1.6.3.); - sau cu alta expresie: ’Erek ’appayim (3.1.15.3.). 3.4.2. Altele, deși au un echivalent consacrat, pierd din sensul denotativ și necesită note de subsol spre a fi înțelese corect: Q":Äš (3.1.6.1.), respectiv ho hágios (3.2.1.5.2. și 3.2.2.7.1.) riscă să semnifice, pentru cititorul neavizat, doar desăvârșirea morală. Yoše
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Și în aceste cazuri, traducătorii aleg soluții diferite. De exemplu, în cazul numelui ’Pl ’ emeÖ, întâlnim următoarele procedee: - calcul structural: „Dumnezeul adevărului”; - modelarea parțială: „Dumnezeul credincios/adevărat.” La fel și pentru ’Pl gemulÄÖ, soluțiile sunt: - calcul structural: „Dumnezeul răsplătirilor”; - parafrază denotativa: „Dumnezeu e Cel ce le dă răsplată”, „un Dumnezeu care răsplătește.” 5.3.5. În sfârșit, traducătorii s-au străduit uneori să păstreze ambiguitatea de fond a unor nume, de teama de a nu le distruge aură misterioasă, iar alteori
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
împotriva „acelui Paralitic General Absolut care este moartea”. Ca la toți suprarealiștii, analogia ajunge nu numai figura retorică preferată, dar și modalitatea privilegiată de cunoaștere. Sensul figurat al cuvintelor fiind abandonat, nu se reține decât sensul lor propriu, funcția lor denotativă. De vreme ce Niciodată destul (1947) este un poem tipărit, în stil suprarealist, ca foaie volantă, Inventatorul iubirii... este ultima carte publicată în limba română și, simetric, ultimul text transpus de poet în limba franceză, editat abia în 1994, la Paris. Într-
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
priveau triști răsăritul-apusul prin gaura cheii." Tonul se ridică într-adevăr înspre volumele celelalte și mult mai multe lucruri încep să fie spuse pe nume. într-o poezie dedicată lui Lucian Raicu din Aripa secretă apar versuri care încep aproape denotativ, într-un registru nepoetic și se continuă metaforic străveziu: "Inițierea în experimentul social,/ Asumarea lui și trecerea de partea adevărului/ și a celui slab./ Inițierea în verbul incandescent/ Și el, verbul, purificîndu-ne și mai apoi/ trecerea anilor, neputința și bîlbîiala
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
și în avalanșa neliniștită a tușelor, se hipostaziază, abia perceptibil sau cu o evidență indubitabilă, chipul uman ca o ultimă garanție că actul creației a fost dus pînă la capăt. însă nici aceste secvențe vag antropomorfe nu deviază către observația denotativă și psihologizantă, nu părăsesc, nici măcar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenuă de construcții mentale care nu fac decît să certifice imensa bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele texte antice, el apare cu sensul de „șarlatan”, „individ care are obiceiul de a trage lumea pe sfoară”. Dar, sensul primordial al cuvântului conține ideea de „rătăcire”, de „îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
structurate de principiul absurdului. La un prim strat de semnificație, proza urmuziană e o parodie radicală a ceea ce azi se numește „limbaj de lemn”. Fraze impecabil construite, în conformitate cu normele gramaticii și ale limbii literare, coerente și logice în aspectul strict denotativ, sunt lipsite de orice sens și de orice conținut imediat accesibil. Ele constituie un mod de a vorbi fără să spună ceva. „Cea mai mare parte din an Ismaïl nu se știe unde locuiește. Se crede că stă conservat într-
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]