9,435 matches
-
Tudorel Urian Decembrie 1989. Regimurile comuniste din Europa de Est se prăbușesc unul după altul, după principiul dominoului. Șase foști demnitari comuniști denunță într-o scrisoare publică, citită la "Europa liberă", situația falimentară în care se află țara. Scriitori mai mult sau mai puțin celebri protestează individual sau își trec numele pe diverse liste comune. Nemulțumirea cetățenilor mocnește, dar Nicolae Ceaușescu pare de
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
reprezintă maximal, dar în contururile căruia intră multe figuri ale artei moderne. Iar acest potret nu este nicidecum al unui personaj simplu, răzvrătit umoral și demolator din frustrare, crud din neputință și nihilist din oboseală, așa cum nu o dată a fost denunțat artistul ultimului secol, ci al unei mari conștiințe artistice, al unei sensibilități înalte, al unei rigori la limita pozitivismului și al unei puteri de devoțiune aproape mistică. Prezență paradigmatică pentru spiritul și aspirațiile veacului nostru, personalitatea lui Klee este profundă
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
meu. Calitatea de român, oricât de scumpă mi-ar fi ea, nu-mi întunecă deloc conștiința acestei datorii. Prin naționalism eu înțeleg un mijloc de întărire a iubirii dintre oameni și nicidecum un mijloc de vrajbă și de ură." A denunțat naționalismul care dădea numai drepturi, naționalismul care dădea unora ,dreptul să te dispensezi de orice muncă serioasă, fiindcă ai talismanul făcător de minuni". E ușor de înțeles ce șocantă a fost pentru cei amintiți mai sus o declarație ca aceasta
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
pentru abdicarea de sine într-un act de caritate simbolică. El se practica în Evul Mediu nu pe gura ci pe rănile leprosului. În Legenda Sfîntului Iulian Primitorul, Flaubert pune deosebit de bine în scenă, cu o ironie teribilă - fiindcă Flaubert denunță stereotipurile religiei 4 - întîlnirea dintre Iulian și un lepros pe care îl sărută peste tot pe trup. Imaginea de carte poștală din final reprezintă această conjuncție miraculoasă, cristică, care înseamnă fuziune oceanică, moarte și mîntuire totodată (cel puțin așa cum o
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
formele cedării trebuie să fie cunoscute, comentate, analizate, sigur că sunt regretabile cedările, dar nu oricine are căderea, cred eu, să aducă reproșuri celor care au cedat sub constrângere. Cum poți să acuzi pe altul, mă întreb, cum poți să denunți public pe cineva pentru slăbiciune dacă nu ai făcut tu însuți, în aceleași condiții, proba tăriei, a rezistenței până în pânzele albe? Au fost găsite, umblându-se prin dosare, și cazuri de scriitori care au cedat presiunilor Securității, care au făcut
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
sînt cîțiva lideri printre bolșevici care sînt evrei. Populația evreiască, NU...ť (p. 162). Virgil Duda nu încearcă să dea lecții. El descoperă, pas cu pas, valorile unei spiritualități străvechi, în toate formele sale de manifestare și nu ezită să denunțe intoleranța, indiferent de unde ar veni ea. Pentru a-i caracteriza pe liderii ,revoluției din octombrie" îl citează pe ziaristul și scriitorul italian Iganzio Silone: ,ŤCeea ce m-a uimit la comuniștii ruși, chiar la personalități cu adevărat excepționale, ca Lenin
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
presa românească în anii 1921-1922, care pot fi puse în relație cu o evoluție ideologică ulterioară. Dar dintre toate, singurul care contează mai mult ca precedență e Internaționala intelectualilor, scris ca reacție la naționalismul monarhic al lui Charles Maurras. Fondoianu denunță aici o prejudecată care se va instala: necesitatea implicării sociale a scriitorului - de dreapta, ca Charles Maurras, sau de stânga, ca Romain Rolland. Nici una dintre părți ,n-are nevoie de gânditori puri, în afară de țintă politică, în afară de pășunea socială". Fundoianu rezervă
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
stânga sau de dreapta îl confiscă iremediabil și-i viciază puritatea artei. De aceea, B. Fondane admiră ,suprarealismul ca o căutare pură a unei metafizici a poeziei" (p. 59), apreciază revoluția suprarealistă câtă vreme se menține în domeniul artei, dar denunță tentativa lui Breton de complicitate cu comuniștii, pentru că astfel iraționalul, visul, miraculosul, dicteul pur, suspendarea realității intră în contradicție cu ,disciplina revoluționară de natură socială, rezultată dintr-o nevoie materială" (p. 60). Dacă Breton, constată în continuare eseistul, ,vine la
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
în sfera de preocupări academice și literare. Atâta vreme cât persoanele și grupările politice care au utilizat ,minerii" în scopuri politice pentru a impune o direcție de evoluție contrară interesului național vor continua să fie active, atâta vreme cât responsabilii atrocităților nu vor fi denunțați public prin sentințe definitive, mineriadele vor fi subiect de actualitate. Adrian Năstase readucea în discuție alegerile din 20 mai 1990. Cred că trebuie să începem chiar mai înainte, anume cu zilele de 28 și 29 ianuarie 1990. Atunci a apărut
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
corp, după judecata noastră în grav conflict cu etica noului Stat Legionar sau reprezentînd un nivel științific foarte coborît". Pentru ca lucrurile să fie rotunde, profesorul Marcus citează și o scrisoare din 1946 expediată de Dan Barbilian aceluiași Simion Stoilow, omul denunțat în anii de maximă teroare ai mișcării legionare. Firește, aceasta începe cu formula "Mult iubite Domnule Stoilow" și conține pasaje precum acesta: "Sînt laș. Mi-e teamă că mîine chiar, voiu citi cu spaimă în Dreptatea o improvizație în gustul
Matematică și literatură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11645_a_12970]
-
poate și mai perfid. Doar că prozele lui Alexandru Vlad nu au vreo pretenție de "exemplaritate" a întîmplărilor de care se ocupă. Poate doar o pretenție de terapie, personală și de grup. Așadar, nu-și fac un principiu din a denunța lucruri ce îmbină dureros frumusețea care, în orice context, se păstrează, a anilor de tinerețe, cu prețul, mare, al șansei irosite. Mai degrabă încearcă, printr-o privire nu de tot iertătoare dar care nici nu deoache, să recunoască, în viețile
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
fenomen: "în loc să profite de această situație și să încerce să caute adevăratele cauze ale nemulțumirii sociale, PCR a tradus cu obediență în fapt tacticile suicidare concepute și impuse de către Comintern. Imitînd retorica paranoidă stalinistă, autoclaustrați și nematurizați politic, comuniștii români denunțau Partidul Social-Democrat ca fiind un Ťcal troianť al burgheziei, infiltrat în rîndurile clasei muncitoare" (p. 84) Au spirit analitic, finețe și grijă pentru detalii, Vladimir Tismăneanu scrie lucruri fundamentale despre contrastul dintre retorica legalistă și comportamentul subversiv al liderilor comuniști
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
insulta intelectualitatea română din diaspora care e adepta ideilor corectitudinii politice. Mă rog, se mai întîmplă. Dar dl Suceavă, cu care am avut un schimb de mesaje prin e-mail și care mi se părea o persoană deschisă și distinsă, îl denunță pe Mircea Mihăieș în cel mai pur stil securist, reclamîndu-l al Cotroceni, sub întrebarea "Băsescu știe ?" Ca să-l dea afară numitul Băsescu pe Mircea Mihăieș de la Institutul Cultural Român. De ce nu și din România?
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
principiul fair-play-ului. "De ce să se antologheze doar recordurile, nu și derapajele de la poziția bipedă? De ce să preamărim necondiționat, trecând sub tăcere, rătăcirile idolilor de ieri și de azi? La urma urmei, de ce să glosăm pe marginea fair-play-ului și să nu denunțăm consecințele lipsei lui?" se întreabă Radu Paraschivescu, totuși fără morga moralistului de secol XIX. Fanionul roșu este, prin urmare, "un mini-catalog al abjecțiilor", o scurtă monografie a "furăciunii" sportive, dar cartea nu vorbește despre impuritatea sportului ca temă abstractă, ci
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
Mircea Mihăieș O coaliție preponderent familială (Brădățan, Brădățan și Suceavă) mă denunță președintelui României pentru îndrăzneala de-a fi ironizat elucubrațiile susținute de unii juni "political correct". Era vorba de un pamflet în care-i luam în tărbacă pe "anti-elitiștii" români de ultimă oră, profund nefericiți că nu-i bagă nimeni în
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Sorin Vieru. Încadrat de două citate, din Adrian Marino și din Sorin Antohi (axe, de fapt, ale întregii discuții), unul arătînd că nu ne facem bine canonul, celălalt că nu ni-l cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-o zonă căldicică, unde toată lumea menajează pe cine trebuie, critică pe cine critică toată lumea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
Sînt diferiți, dar nu mi-au spus-o, nici nu am încercat să-i întreb. Lumea lor nu este a noastră, este din start altfel!". Atunci, ŕ quoi bon să mimezi înțelegerea? E o cale, aceasta vag "inflamată", de a denunța tocmai ipocrizia, falsa preocupare, marea blîndețe de circumstanță. Sînt, întîmplările de pe stradă, abuzuri în văzul lumii, de cele mai multe ori, pe care o anume comoditate sau neglijență, sau "delicatețea" de-a nu-ți păsa de treaba altuia ne face, pe fiecare
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
este mai puțin compatibil cu socialismul decât cu conservatorismul. - Adolescența dumneavoastră a fost marcată de părinți și profesori care băteau. Ce părere are astăzi "victima" Guillou despre actualele legi europene care permit copiilor să-și amenințe părinții că îi vor denunța la poliție dacă vor încasa o scatoalcă? Sau despre faptul că au dreptul să-și stabilească împreună cu profesorul planul de învățământ la cutare sau cutare materie? Până unde poate merge discernământul unui copil? - Acesta este un subiect neînsemnat din perspectiva
Jan Guillou - "Sunt deținătorul unei experiențe unice" by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11732_a_13057]
-
fi fost învinuit, pe vremea lui Stalin, că ești un "chiabur" (pre limba lui Dostoievski: "kulak"), sau dușman al poporului. În anii �50, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și H.-R. Patapievici ar fi umplut, cu siguranță, paginile de caricaturi ce denunțau lipitorile ce sug sângele poporului, fiind figurați sub forma unor ploșnițe uriașe, eventual cu papion. Deși nefumători, ar fi tras cinic din trabucuri uriașe, provenite din Cuba lui Battista. În planul îndepărtat, eternul țăran român trudea cocârjat, dând cu sapa
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
mioritic”. Și această moarte o resimțim ca o reconciliere. Otello nu moare în străin. În timp ce Iago sfîrșește în asasin, căci Șerban inovează făcîndu-l să-și ucidă brutal și mediocru soția care, pînă la urmă, i-a descoperit identitatea. Ea îl denunță, el o ucide. Iago - Emilia (Elena Cassian), dublu burghez al dublului tragic Otello - Desdemona. Printr-un miracol, împreună cu o tînără plasticiană, Iuliana Vâlsan, am fost plasat chiar în spatele dirijorului, James Conlon, dirijor miniatural, un fel de „Napoleon” al pupitrului, spun
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
excepții, recenzenții de la 1870 găseau că Eminescu nu știe bine românește și că nu e familiarizat cu istoria și obiceiurile naționale. În 1905, un savant ca H. Sanielevici îi reproșa lui Sadoveanu lipsa de poezie, brutalitatea și trivialitatea subiectelor. Arghezi denunța în Ion o platitudine atît de mare, încît frînturile de realitate par lipite laolaltă cu pap. Pentru Iorga, multe dintre poeziile lui Arghezi erau curată pornografie. Zarifopol nu prețuia nimic din Ion Ghica. Talentul lui M. Blecher îi rămînea necunoscut
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
pierdut procesul cu Anghel Iordănescu, urmînd să-i plătească despăgubiri pentru insultă și calomnie antrenorului echipei naționale de fotbal. Același ziar afirmă: „Radioul lui Șeuleanu stă să explodeze” cu un supratitlu explicativ: „Șeful SRR se ocupă de demascări, jurnaliștii nealiniați denunță cenzura”. În editorialul său, Cornel Nistorescu îl taxează pe ministrul de Interne, Ioan Rus, pentru declarația acestuia că apreciază drept ciudată punerea în libertate pe motive de procedură a lui Gabriel Bivolaru”. Afirmația cu pricina, scrie Nistorescu, n-avea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12968_a_14293]
-
fost avortate lepădăturile istoriei care emit teorii și planuri de secesiune. Se subînțelege că eu (adică el, I.Voinea, n.n.) gîndesc altfel. Dar asta e o altă problemă.” Nu știu ce se subînțelege, dar se înțelege limpede că dacă de la București se denunță fariseismul și impostura, se atentează la însăși existența României, adică la unitatea și la integritatea ei teritorială. Și se mai înțelege la fel de clar de ce sămînța lui Vadim încolțește în acest pămînt atît de amenințat. În ceea ce-l privește pe cel
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
îi va da acestuia posibilitatea să gândească pe cont propriu mersul literaturii, să-și câștige independența și libertatea de mișcare. Iorga îl șicanează pe tot parcursul anului 1907, cum era de așteptat, dar Ilarie Chendi îi răspunde cu ironii usturătoare, denunțându-i politica de grup, o politică la fel de nefastă ca și aceea a lui Macedonski și în care amenința să cadă și Mihail Dragomirescu, după cum observă criticul condamnând „metoda” de creare a iluziilor și de denaturare a caracterelor: „Din încurajările date
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
în literatură”, nici orgoliul de a patrona o școală sau o tabără și nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de a fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]