1,243 matches
-
lui, în îmbrățișarea aceea din care nu ar fi vrut să se mai desprindă. Se ghemui la pieptul lui simțindu-se protejată, ocrotită. Oftă adânc și se abandonă viselor. A doua zi dimineață, în timp ce-și pregătea cafeaua, își depănă în minte viața. Rutina o transformase într-un roboțel, la care acțiunile erau foarte bine stabilite, iar ritualul nu se abătea cu nimic de la planul inițial. Fiecare zi era la fel, nimic nu tulbura plictiseala care se instalase comod în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Neștiința, necunoscutul naște vise. Când visele se împlinesc și toate cele devin limpezi, vine rândul tainelor.. Nu dispera când te-a părăsit o iluzie. Vine alta cât de curând, că viața-ntreagă nu-i așa, este și ea o iluzie. Depănând amintiri, trecutul devine aproape prezent iar viitorul ne așteaptă cu darurile lui; norii dispar de pe cer, soarele se scaldă în razele gândului și sufletului nostru care o clipă, două se descătușează. Rău cu dor și de dor, dar mai rău
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
O lume de apoi nu foarte solemnă, nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării la exigențele unui desen în contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Pe când admira micuțul sărbătorit,o voce misterioasă i-a propus:”Hai să răpim copilul!”.”De ce?”.”Așa e tradiția...”. „Mătasea umbrelor foșnește, Fantome își vestesc călătoria E cineva la ușe?Parcă...bate. Mă duc...O înșelare...Nu e nimeni. Ceasornicul își deapănă melancolia”. (O.Densușianu) „Două lumi într-un întreg Permanent își schimba locul. Vin pe rând și-asemeni trec Când necazul,când norocul.” (Petru Zadnipru) Poem pentru un oraș patriarhal Dacă un fost locuitor al orașului ar reveni ca turist în
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
text? — Ca să-i menajez pe cititori. Dacă ar vedea nu mele real al autorului în text, oamenii și-ar spune: aha, așa deci, scrie din experiență, scrie lucruri care i s-au întâmplat lui cu adevărat. Uite cum povestește, doar deapănă amintiri, deci nu inventează. Păi asta nu-i literatură. Nu e artă. E doar un reportaj. Așa ar zice. Atunci eu de ce apar cu numele meu adevărat? — Pe tine nu te cunoaște nimeni. O văd că nu e mulțumită. — De ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de lele“, voinicul se porni a zvârli cu plumbi, pe care țârcovnicul, ce pose da o tipografie clandestină, îi înhăța din zbor, vârân du-și-i hoțește în turbincă. Sări atunci viteazul în mijlocul lor și începu să-i ieie la depănat. Eram toți cu gura căscată. — Ce s-a-ntâmplat cu piticul? am întrebat. — Iată: în vreme-aceasta, piticul Ghencea culegea hribi, în a căror pregătire era mare meșter Îde aceea i se mai spunea și Griboedov), strecurând ici colo-n
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
produse industriale, alimentare, textile, cherestea, materiale de construcții. La bâlciul de la 20 iulie vin oameni de toate vârstele pentru a participa la spectacole de circ, menajerii, serbări de dans și întreceri sportive. Cu această ocazie se întâlnesc și fiii comunei, depănând amintiri. În timpul comunismului, aprovizionarea cu mărfuri se făcea prin unitățile cooperației de consum existente în fiecare sat. După 1990, pe teritoriul comunei s-au înființat societăți comerciale, având ca obiect de activitate comerțul: Lespezi În 2009, erau înregistrate 53 de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
au întâmplat tot felul de lucruri, însă când încerc să mi le amintesc, am și eu senzația că nu s-a întâmplat nimic. Nu pot să sufăr să vorbesc despre război și nici să-i ascult pe cei care-și deapănă amintirile. Mulți au murit, știu, dar tot lugubru a rămas și mă sâcâie și acum amintirea lui. Poate unii consideră punctul meu de vedere nedrept. Abia când am fost recrutată pentru a munci cot la cot cu ceilalți, încălțată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
simultan cu uneltirile și sacrilegiile frumoasei Marozia (892-955), regină peste Roma și papi într-o epocă numită" pornocratică", aceeași figură care a dat naștere legendei papesei Giovanna. Tot în 2004 apărea La casa del quarto comandamento (Editura Fernandel, Ravenna) care deapănă povestea, sentimentele și gândurile lui Martin, un septuagenar internat de fiul său înt-un azil. Romanul s-a bucurat de două transpuneri teatrale și se lucrează la scenariul unui viitor film. Cel mai recent roman semnat de Marco Salvador este intitulat
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
din modulațiile lui declamatorii, unele aparținînd unei epoci în care manierismul trecea drept virtute, iar calofilia drept semn de distincție. Autorul seamănă cu un orator al cărui imbold retoric îi depășește puterea de control narativ: odată declanșat imboldul, discursul se deapănă de la sine într-un spectacol a cărui desfășurare scriitorul nu o mai poate opri, comportîndu-se ca un narcisiac îmbătat de sunetul propriilor cuvinte. Iată de ce, cu toate că Mureșan scrie bine, el nu scrie încă adevărat. Are o ureche sintactică perfectă, dar
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
se spune, în scurt timp îi vom pune cruce. Și cu cît pomenim mai des de aceste păcate ale gîndirii contemporane, cu atît fizica își vede mai netulburată de drum, fără să-i pese de tribulațiile pe care filozofii le deapănă pe marginea ei. Că pozitivismul a fost depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că pozitiviștii ridică și mai sus ștacheta cunoașterii
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
este negreșit o ființă hibridă: pe jumătate antipatic, pe jumătate fascinant, inhibîndu-te prin subtilitatea la care a ajuns, și totodată atrăgîndu-te prin perspectiva pe care o deschide. E un afurisit de ucenic vrăjitor lucrînd la șuruburile ultime ale universului și depănînd o poveste făcută anume pentru adulți: un basm despre originea lumii spus cu ajutorul unei științe neomenesc de rafinate. Oricît de bună ar fi părerea pe care un intelectual umanist o are despre sine nu trebuie să se aștepte ca, deschizînd
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
explica este să-i repeți întocmai expresiile. Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi repetîndu-i papagalicește vorbele și dînd drumul la o flașnetă mecanică al cărei sunet exegetic se deapănă de la sine potrivit unei scheme dinainte știute. În schimb, a încerca să-l povestești pe înțelesul tutoror înseamnă a-l degrada pînă la pragul rostirii unor banalități stupefiante. Pe Walter Biemel l-am citit întrebîndu-mă dacă, în paginile cărții sale
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
ostenită a spiritului senectuții. Cartea are tot atîta atmosferă pe cîtă intrigă e de găsit în paginile ei, adică nici urmă de așa ceva, iar punctul culminant al cărții e chiar faptul că rivalele se enervează reciproc pe măsură ce-și deapănă amintirile. Deznodămîntul cărții, venit ca o eliberare pentru cititor și ca o scăpare pentru autor, este unul pe măsura frivolității epice: împăcarea tuturor pe toate planurile, cu puțin timp înainte ca Hannah și Martin să plece dintre cei vii. Și
Telenovelă cu Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9880_a_11205]
-
Cioculescu Când și când întâlnesc o veche și inubliabilă cunoștință - un fel de a vorbi, căci doar eu îl cunosc pe el, nu și reciproca -, îl întâlnesc nu pe stradă, în parc sau la bodegă, nici pe ecranul televizorului, unde deapănă, cu bine studiată încetineală, amintiri din toate vârstele, de până la finele zguduitului an 1989, ba și puțin pe urmă. Un crainic respectuos, cu ochi mari și mirate sprincene îi pune întrebări ce-și cunosc dinainte răspunsul, totuși cel îndemnat să
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
al miresmelor angelice într-o joculară montură literară: "Parfumeria s-a umplut de îngeri. îngerii par fumul unui rug: parfumul unei rugăciuni în ger. îngerii au aripi pectinate, nestașnice ca niște branhii care transformă aeru-n parfum. Pieptenele lor, numai parfum, depene arsele peneturi ale noastre! Il est de forts parfums oů nait le Beau de l^Air... Frumosul Aerului e parfumul - un elf ostatic într-o sticlă, o încleștare în cleștar, un duh pecetluit în șip" (Il est de forts parfums
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
veșnicele indicații ventriloce, perdaful politico-milițienesc, suficiența buldogilor din CC al PCR (inițiale dătătoare pe atunci de fiori și care nu mai spun nimic) se topeau ca zăpada la soare la cel mai simplu acord al chitarei lui Elvis începând să depene Jailhouse Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
Fata ce poartă ciuboțica cucului ̀în chip de conduri mlădiindu-și grațios trupul de silfidă ̀în mersu-i de cadână... În drumurile noastre vom fi însoțiți de multe ori, de ancestrala muzică, scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
una în alta alunecând și mă întreb cu stupoare: suntem noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
al fructului. nimic în lumea asta mare nu vine de niciunde, nu răsare la întâmplare. celui ce vine i se pregătește, din timp, pat pentru somn, formă pentru întrupare, ziua și noaptea, două surori ursitoare, din tolba lor fără fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
aurei sale de ambiguitate și virilă noblețe, caracterului său eroic, inspirat. Personalitate legendară, ubicuă și totodată de o emoționantă omenie, prințul Manuc pare să dețină principalele chei menite să lege și să dezlege firele epice ale tramei românești țesute și depănate de autoare, fundalul fiind cel al păcii de la București și al războaielor napoleoniene. Fresca istorică include și un amplu tablou de moravuri al societății românești cu epicentrul în Capitală. Nu lipsesc culisele diplomației internaționale, populate de iscoadele în travesti ale
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
unui ritm, al unei rime. Transcriu, pentru veselia lui gratuită, în pas săltat, arătînd că știe carte - avangarda e culturală, sau nu e deloc - și se știe și juca, Madrigal-ul pentru Melanie Maxy: "Lasă luna grîul să și-l depene/ eu, totuși, doamnă, vă trimet un pepene./ Flexibil și cu mult sînge rece,/ Acest pepene a învins orice foarfece./ Fîntîni sar ca epe-ner-/ voase,/ ce vărgat e un pepene/ poliglot, cu favoriți englezești/ sau frumoase./ Un tramvai e mai rotund
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
-se cu avocado, spre a-i aminti numele său codificat de informator, reușește să-i spulbere siguranța și stima de sine. Naratorul-protagonist, recognoscibil de la un text la altul, apare în diverse medii și ipostaze, în atașante travestiuri, spre a-și depăna poveștile, făcând uz de tot ambitusul realismului, de la cel fiziologic (febră, delir, panică) la cel tipologic (portrete, de la carismatic la grotesc) totul pe un fundal de nelămurită greață și plictiseală stupidă, cum se întâmplă de pildă, în "Duminica bolnavilor". Fiecare
Fețele naratorului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9757_a_11082]
-
Acela nu e altul decât hâtrul moș Pâcu, mare iubitor de muncă, la fel de mare iubitor de mâncare bună și de băutură aleasă, dar parcă și mai mare pasionat de trasul din lulea, de azvârlit priviri asupra femeilor frumoase și de depănat tot felul de întâmplări extraordinare, unele mai hazlii, altele mai triste, toate însă izvorâtoare de adânci și folositoare învățăminte... Trebuie avută în vedere capacitatea lui Vasile Ilucă de a parcurge, în mai multe rânduri, aceleași trasee pe care i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
jur îl urmăreau cum urmărește pisica vrăbiile. Doar-doar a relua povestea. El însă privea undeva nedefinit și pufăia din lulea, zâmbind unui gând...In liniștea care s-a așternut, vocea ușor voalată de fum a lui Pâcu a pornit să depene povestea. Până la urmă, Surcică o plecat la târg după fimeie. Soarele abia și-o arătat ochii de după deal și Surcică se afla deja la poarta spitalului. Dar degeaba. Doctorii nu vin la spital când vrei tu, ci când au ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]